Studii: Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale" București, promoția 2021.
Participă la Gala HOP 2022, la secțiunea Individual cu momentul I'm the greatest star.
Alberto Păduraru: Cine ești ca om / artist?
Ana Vînău: Eu sunt un om pasionat de tot ceea ce face, un om corect, emotiv, atent, prietenos, darnic, căruia îi place să râdă, să vorbească dar să și tacă, să simtă, să vadă, să guste, să fie în locuri aglomerate dar și în locuri pustii, care, paradoxal, mă fac să realizez cât de mare e lumea în care trăim. Sunt un om onest, atât cu cei din jur cât și cu mine însumi, care e nerăbdător să caute, să se caute și care își dorește mult și iubește (poate și mai) mult. Iar ca artist, sunt toate cele menționate, plus încă puțină atenție.
A.P.: Ce înseamnă pentru tine experiența HOP?
A.V.: Din punctul meu de vedere, experiența HOP e un mare câștig fiindcă înseamnă organizare și responsabilizare și pe plan personal și pe plan profesional. Înseamnă muncă, dedicare, asumare, oboseală, încercări și ore întregi de gândit, apoi zeci de pus în practică. Odată cu HOP am depășit anumite bariere, am realizat că oboseala nu e neapărat neplăcută și mi-am demonstrat că dacă vrei, muncești. Experiența HOP mi-a arătat că pot. De acum lucrez la ce și cât.
A.P.: Dacă viața ta ar fi un musical s-ar numi...
A.V.: Adevăr și provocare. Cred că reprezintă două laturi diferite ale mele, dar care se completează.
A.P.: Iar rolul tău ar fi jucat de...? (nu ai voie să fii chiar tu.)
A.V.: De mama. Mă văd mult în ea și îi semăn izbitor de tare. Mereu îi spun că probabil și în alte vieți am fost cele mai bune prietene, nu doar în aceasta. Cred că mama la vârsta mea, semăna mult cu mine, cea de acum. Mă cunoaște îndeajuns de bine încât să facă un rol chiar bun. Poate că următoarea după mama ar fi Marion Cotillard.
A.P.: Dacă ar fi să-mi faci un playlist pentru cum te simți în momentul ăsta, primele trei piese ar fi...
A.V.: Una Rosa Blanca- Ibrahim Maalouf, Condolence- Benjamine Clementine, To Build a Home - The Cinematic Orchestra. Una dintre cele mai mari pasiuni ale mele e dansul. Și în ultima vreme, aceste piese nu-mi lipsesc niciodată din playlist când dansez. Ceva din mine rezonează destul de tare cu ele.
A.P.: Ce îți comanzi cel mai des în pauzele de la repetiții?
A.V.: Mâncare. Mă consum mult la repetiții și am nevoie să-mi recapăt energia din ceva. Pentru mine, cel puțin, pauza de masă este foarte importantă pentru că mă face să nu lucrez haotic.
A.P.: Există pauze de la repetiții? Dar de la teatru per se?
A.V.: Sigur. Cred că avem nevoie de pauze. În domeniul nostru operăm mult cu creativitatea și cred că dacă te suprasoliciți fizic și psihic, nu-ți poți da voie să creezi. Cred că trebuie să fim generoși cu creierul, sufletul și corpul nostru și să le oferim cele mai propice circumstanțe în care pot da randament. Uneori chiar e bine să te distanțezi puțin ca să revii cu forțe proaspete și noi abordări.
A.P.: Când ai zis ultima oară HOP (interjecție), în afară de contextul galei / premiilor? Poate fi și interjecția compusă HOP și-așa...
A.V.: Am zis interjecția HOP, atunci când am mers ultima oară cu trenul și mi-am urcat bagajul. M-a bufnit râsul apoi pentru că am făcut conexiunea.
A.P.: HOP și (cum) așa?
A.V.: HOP și așa și așa pentru că voiam să mă provoc.
A.P.: Lucru individual sau lucru în echipă?
A.V.: Atât lucrul individual cât și cel în echipă sunt foarte importante pentru dezvoltarea mea ca actriță. Actoria e o muncă pe care o faci cu oameni dar în egală măsură și singur. Cred că depinde foarte tare de ce material am de studiat și de punctul în care mă aflu atunci. Să zicem, că în momentul de față, lucru individual.
A.P.: Dacă nu ai fi actor / actriță ai fi...
A.V.: Nu am luat în calcul posibilitatea de a mă reprofila, prin urmare nu am căutat real alte variante de ce altceva mi-aș dori să fiu, dar dacă ar fi să fac un exercițiu de imaginație, cred că aș fi regizor de teatru. Mi-ar plăcea să construiesc o întreagă lume atunci când aș avea ceva de spus. Sau psiholog. Îmi face plăcere să ascult, să ajut, să observ și să descopăr comportamente și moduri de gândire.
A.P.: Prima amintire cu teatrul?
A.V.: Mi-e foarte dragă această amintire: un spectacol de la grădiniță în care eu eram Dorothy din Vrăjitorul din Oz. Am imaginea, care e una destul de comică, perfect întipărită în minte, cu decorul și cu costumele noastre. Cam pe atunci a început, de fapt.
A.P.: Un spectacol de teatru despre care poți spune că ți-a schimbat viața este...? (Și în ce fel.)
A.V.: Oedip Rege, regia semnată de către Declan Donnellan, teatrul național "Marin Sorescu", Craiova. Mi-a reconfirmat pentru ce fac și de ce fac meseria asta.
A.P.: Un moment în care te-ai gândit cel mai serios să renunți la teatru?
A.V.: Până acum, nu m-am gândit serios în niciun moment să renunț la teatru.
A.P.: Dacă nu e un joc atunci e...
A.V.: Păcat. Poate că nu trebuie să ne luăm în serios mereu. Nu strică să ne mai și jucăm din când în când.
A.P.: Dacă nu e o competiție atunci e...
A.V.: Un moment sau un eveniment care ar trebui să aducă împreună niște oameni cu același scop. Nu în ideea de a fi într-o competiție și de a câștiga, ci în sensul de a se dezvolta, învăța și evalua. Mai bine ne bucurăm de moment în sine și extragem toate informațiile pe care le putem lua din contextul respectiv. Așadar, dacă nu e o competiție, atunci e Gala HOP.
A.P.: Ceva ce ți-ai spune ție de acum 5 ani?
A.V.: Anei de la 17 ani i-aș spune să aibă mare încredere în ea, să aibă răbdare (deși e destul de greu având în vedere entuziasmul caracteristic vârstei), să nu îi fie frică, să viseze cât poate de mult, să se gândească la ieri și la mâine, dar nu foarte mult și să se aștepte la dezamăgiri. I-aș mai spune că sunt mândră de ea și că este imperios ca ea să-și fie principalul sprijin.
A.P.: Ceva ce ți-ai spune ție de peste 5 ani?
A.V.: Cred că mi-aș mulțumi că mi-am fost alături. M-aș întreba dacă sunt fericită, dacă sunt mulțumită de mine și de ce am realizat și mi-aș spune să nu uit de ce fac, ceea ce fac, în general, în viață.
A.P.: Actor total sau show total? Ce înseamnă show pentru tine? Ce înseamnă actor pentru tine?
A.V.: Ambele. Pentru mine, show-ul este tot ceea ce vezi, simți, auzi, toată atmosfera care se creează în sala de spectacol. Actorul este cel care se folosește de propriile mijloace să spună o poveste care nu-i aparține dar pe care trebuie să o creadă. Actorul creează atmosfera, care mai apoi, devine un show. În consecință, nu se exclud. Ba aș tinde să spun că merg mână în mână. Actorul total face show-ul total.
A.P.: Ceva ce crezi / simți că ai inventat chiar tu este...
A.V.: Inventez de fiecare dată când mă pun în stare de creație și când nu știu ce urmează. Însă un exemplu mai concret: cred că ultima rețetă de paste pe care am făcut-o este inventată de mine. N-a fost rea deloc.