august 2022
Festivalul de Film Anonimul 2022
Anonimul 2022 impresionează (și) prin focusul Ucraina. Între Mariupolis 2, proiectat în cadrul Galei de deschidere, și Plokhiye dorogi / Bad Roads, ce va încheia, după-amiază, seria proiecțiilor din Sala 1 de la Green Village, au fost programate Cenzorka / 107 Mothers (coproducție Slovacia - Cehia - Ucraina concurând în cadrul competiției de lungmetraje), I'm So Sorry (documentar Hong Kong - Franța - Olanda, de asemenea selectat în competiția de lungmetraje, al cărui subiect se concentrează mai ales asupra efectelor exploziei din 1986 de la centrala nuclear-electrică de la Cernobîl asupra populației din Ucraina și Belarus) și Bachennya metelyka / Butterfly Vision (proiecția serii de vineri, 12 august 2022, din camping). Cel de pe urmă titlu, debutul în lungmetraj al lui Maksym Nakonechnyi, a fost parte din secțiunea Un certain regard la Cannes 2022 și proiectat în premieră națională la Sfântu Gheorghe, în prezența actriței din rolul principal, Rita Burkovska.

Coincidențele cinice ale vieții fac ca multe dintre cele mai importante filme ucrainene ale ultimilor ani, scrise și turnate în perioada 2019-2021 și lansate pe ecrane în 2022, să vorbească despre război și suferință, părând de strictă actualitate prin raportare cu teribilul conflict armat declanșat de invazia rusă din februarie 2022. Și totuși, deși au în prim-plan tot un război purtat între armata ucraineană și forțe separatiste / invadatoare deloc străine, ca apartenență, de cele din conflictul actual, filme precum Bachennya metelyka / Butterfly Vision vorbesc despre o altă confruntare (sau, mai nuanțat spus, o altă etapă a confruntării) decât știrile acestor zile. Pe scurt, războiul de pe ecran, deși purtat în aceleași locuri, cvasi-aceleași timpuri și aproape aceleași forțe, e altul decât cel de pe tv-uri și din telefoane. Asta, da, surpriză grotescă oferită de istorie și de oamenii săi!


Lilya (Rita Burkovska) lucrează în serviciile secrete militare ucrainene și e capturată de forțele armate separatiste pro-ruse în zona Donbas-ului. După mai multe luni de viață în captivitate, e eliberată în cadrul unui schimb de prizonieri și revine la Kiev (orașul care, în 2021, când s-a turnat filmul, era un loc 100% sigur, ferit de grozăviile imediate ale războiului; la momentul premierei mondiale a filmului, din mai 2022, de la Cannes, același oraș își revenea cu greu la o oarecare normalitate, după intensele bombardamente ale armatei ruse; trei luni mai târziu, Rita Burkovska povestea la Anonimul cum a ales să trăiască la Kiev, alături de familia ei, și cum creatorii de cinema documentar muncesc de zor pentru a face filme despre războiul care le-a cuprins întreaga țară).

Tortura din lunile de captivitate n-a ocolit violul. Lilya e însărcinată și, spre stupoarea generală, alege să păstreze sarcina. Mama o susține, soțul, parte activă din forțele armate ucrainene (deși ucraineana nu e limba lui nativă), mai puțin. Filmul portretizează drama unei femei care alege să lupte în război și, în paralel, conturează contextul social-mediatic din Ucraina post-2014 (când s-a declanșat conflictul din Donbas, în estul Ucrainei), dar pre-2022 (când invazia rusă a cuprinsă mare parte din țară). Live-uri tv, reacții pe social media, vloggeri, gura lumii din autobuz sunt antologate în secvențe sugestive, montate alert, mixate cu flashback-uri din perioada captivității Lilyei și cu episoade din prezentul eroinei.

Unele decizii ale scenariului (semnat de Maksym Nakonechnyi alături de Iryna Tsilyk) sunt discutabile, păcatele debutului (mai ales o anume o anume supraîncărcare cu teme și motive) nu ocolesc filmul, dar ce e important trece lesne ecranul: tragediile și dramele pe care le nasc pe bandă rulantă mai vechiul sau mai noul conflict din țara vecină îi vor marca zeci de ani de acum încolo cetățenii. Oricât am încerca, ne imaginăm prea puțin din ce se întâmplă și din consecințele celor ce se întâmplă. Un dezastru umanitar, un altul social, un altul istoric și tot așa.

Eroina din Bachennya metelyka / Butterfly Vision are forța de a oferi și a-și oferi un viitor în ciuda trecutului și prezentului. O ficțională, rarisimă veste bună într-un ocean de știri cumplite.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus