august 2022
Gala Tânărului Actor HOP 2022
Alex Macavei, 26 ani, Baia Mare, rezidență: Baia Mare

Studii: Artele spectacolului, secția Actorie, clasa prof. conf. dr. Miriam Cuibus și lector Cătălin Codreanu, asistenți Cristian Grosu și Raluca Lupan, Facultatea de Teatru și Film, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, promoția 2018 / Master Actorie-Regie, specializarea Actorie, Facultatea de Teatru și Film, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, promoția 2020.

Participă la Gala HOP 2022, la secțiunea Individual cu momentul Paradisul cu un aparat de cafea.

(foto: Dan Cristian Popovici)

Alberto Păduraru: Cine ești ca om / artist?
Alex Macavei: Sunt în căutare permanentă. Caut ce înseamnă "om". Caut ce înseamnă "artist". Și mai caut echilibrul dintre cele două. E o căutare pe cât de frumoasă, pe atât de paradoxală, întrucât cei doi termeni se oglindesc reciproc, cred eu, unul în și din celălalt.

A.P.: Ce înseamnă pentru tine experiența HOP?
A.M.: Un schimb de energie care se transformă într-un bagaj de creație.

A.P.: Dacă viața ta ar fi un musical s-ar numi...
A.M.: Scormoneala demiurgică a unui labrador care interoghează în ritm de samba bulele de mămăligă.

A.P.: Iar rolul tău ar fi jucat de...? (nu ai voie să fii chiar tu.)
A.M.: Charlie Chaplin. Buster Keaton. Pe dublă distribuție.

A.P.: Dacă ar fi să-mi faci un playlist pentru cum te simți în momentul ăsta, primele trei piese ar fi...
A.M.: Technotronic - Pump Up the Jam, Lou Monte - Che La Luna Mezzo Mare, M&G - Să dansăm.




A.P.: Ce îți comanzi cel mai des în pauzele de la repetiții?
A.M.: Cafea. Apă. Soare (dacă e). O portocală. O poveste. Poate ciugulesc ceva foarte, foarte puțin (dacă e). Verific să văd dacă nu mi s-a descărcat mașina și, dacă o prind nedescărcată, îi scot borna, dacă e, dacă nu e o să îi dau curent după repetiții, dacă e, și data viitoare o duc la mecanic, dacă e să mă pot lipsi de ea. Dar nu prea e să mă pot lipsi, așa că aia e. Gata pauza, fug înapoi la creație și pe mâinile mele mai văd o pată de ulei de motor. O îndepărtez, să reînceapă creația. Dar cea mai importantă dintre toate acestea e cafeaua.

A.P.: Există pauze de la repetiții? Dar de la teatru per se?
A.M.: O foarte scurtă deconectare ajută. Poate chiar scurtă. Dar atât, nu mai mult - pentru mine.

A.P.: Când ai zis ultima oară HOP (interjecție), în afară de contextul galei / premiilor? Poate fi și interjecția compusă HOP și-așa...
A.M.: HOPA HOPAAAAA, ce întrebări avem noi aici. HOPA HOPAAA, ce răspunsuri avem noi aici. HOPA HOPAAA, m-am ars în ciorbă.

A.P.: HOP și (cum) așa?
A.M.: HOP și-a pus un clop să se protejeze de potop că sunt mulți ciclopi care sunt miopi și șed în plopi și se dau drept popi și tot așa până trece vremea rea.

A.P.: Lucru individual sau lucru în echipă?
A.M.: Lucru în echipă în care să îți păstrezi individualitatea și lucru individual în care să te lași modelat de ochiul exterior.

A.P.: Dacă nu ai fi actor/actriță ai fi...
A.M.: Astronaut. Pilot Formula 1. Bucătar. Jucător de tenis de câmp. Preot.

A.P.: Prima amintire cu teatrul?
A.M.: Cu bunica, în fiecare sâmbătă dimineață, la teatrul de păpuși.

A.P.: Un spectacol de teatru despre care poți spune că ți-a schimbat viața este...? (Și în ce fel.)
A.M.: Unchiul Vania de la Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca, în regia lui Andrei Șerban. L-am văzut în 2018, când eram în anul 3 și studiam Cehov. Am biletul și azi - asta spune tot.

A.P.: Un moment în care te-ai gândit cel mai serios să renunți la teatru?
A.M.: Nu m-am gândit.

A.P.: Dacă nu e un joc atunci e...
A.M.: Mai multe jocuri.

A.P.: Dacă nu e o competiție atunci e...
A.M.: Artă.

A.P.: Ceva ce ți-ai spune ție de acum 5 ani?
A.M.: Dă-i cu încredere!

A.P.: Ceva ce ți-ai spune ție de peste 5 ani?
A.M.: Dă-i cu și mai multă încredere și rezervă locul la Herculane din timp!

A.P.: Actor total sau show total? Ce înseamnă show pentru tine? Ce înseamnă actor pentru tine?
A.M.: Actorul total ca parte organică a show-ului total. Show pentru mine înseamnă dezlănțuire a instinctului creator, cizelată și materializată de rațiunea creatorului. Rezonez foarte tare cu definiția lui Yoshi Oida din lucrarea Actorul invizibil, conform căreia sunt două tipuri de actori - unul care te "vrăjește" și îți arată luna prin gesturi spectaculoase, iar un altul care te face să vezi luna. Actorul pentru mine e cel care mă face să văd luna, indiferent de stilistica spectacolului.
P.S. - chiar dacă la acest răspuns pare ca am dat copy-paste din lucrarea mea de licență, să știți că nu am dat (plus că mi-e și stricat laptopul și n-o sa mă pun în 2022 să caut lucrarea de licență în format fizic - în sertarul din mijloc, pe partea dreaptă - pentru a vedea cine ce a zis).

A.P.: Ceva ce crezi/simți că ai inventat chiar tu este...
A.M. Momentul meu de la Hop - Paradisul cu un aparat de cafea.


0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus