Dirijorul Concertului a fost Ainārs Rubiķis (născut în 1978 la Riga, Letonia), un excelent maestru al baghetei, dirijând coruri, orchestre cât și opere, și un bun director muzical. S-a lansat pe plan internațional în calitate de câștigător al Concursului de dirijori Gustav Mahler (2010) și continuă prestigios activitatea în întreaga lume, promovând un repertoriu divers, obținând rezultate de o înaltă ținută.
Cei trei soliști: Valentin Șerban - vioară (1991), Jaemin Han - violoncel (Coreea de Sud, 2006) și Yeon-Min Park (Coreea de Sud, 1990) - pian, tinerii câștigători din ediția 2020 a Concursului "George Enescu" au fost admirabili, cu o tehnică instrumentală de mare virtuozitate și interpretare de bun gust, specifică acelui tip de muzică clasică cu izbucniri romantice, vieneză, a primei părți a secolului al XIX-lea. La bis au cântat F. Mendelssohn, Trio op.49, p.II. Lucrarea lui K. Margetic - An Axe for the Frozen Sea este interesantă, clădind orizonturi sonore inedite, cu glissando-uri și multe asperități în explozii sonore, cu intersecții de temporalități, bine interpretată de celebra Orchestră a Filarmonicii "George Enescu", instituție condusă (din 2022) de reputatul violoncelist, profesor Dr. și bun manager muzical Marin Cazacu.
Remarcăm dintre membrii juriului de compoziție pe Dan Dediu, Președintele UCMR (2022) important compozitor recunoscut pe plan mondial, alături de alți "monștri sacri" ai componisticii românești, precum Cornel Țăranu, ș.a.
Beethoven a compus Triplul Concert op.56, pentru vioară, violoncel și pian în plină forță creatoare, la 34 de ani, premiera - Leipzig, 1808, când terminase Simfonia a III-a "Eroica". Triplu concert pentru vioară, violoncel și pian au mai scris Paul Constantinescu (1963), Dan Dediu (2020), iar Johannes Brahms, după modelul lui Beethoven a scris Dublu concert pentru vioară, violoncel și orchestră (inițial, manuscrisul cuprindea un Concert pentru violoncel și orchestră, dar la sugestia prietenei sale Clara Schumann a fost transformat în dublu concert). Triplul Concert de Beethoven (de cca. 30 minute) are trei mișcări: Allegro (care durează mai mult de jumătate din lucrare), Largo (attaca) și Rondo. Virtuozitatea instrumentală este de maximă potență, iar dacă pentru vioară și pian este fezabilă, pentru violoncel partitura este aproape imposibil de cântat la tempo-ul cerut. Doar anumite părți din Concertele pentru violoncel și orchestră de A. Dvorak op. 104, R. Schumann op.129, P.I. Ceaikovski Variațiuni Rococo op.33 și G. Enescu op.8 - Simfonia concertantă sunt la acel nivel de virtuozitate fantastică!
Simfonia a IX-a D 944 de Fr. Schubert a fost scrisă în 1825, aproape de finalul vieții (1826) și interpretată la Gewandhaus, Leipzig, în 1839, dirijor Felix Mendelssohn. R. Schumann a consemnat atunci, la premiera simfoniei, în Neue Zeitschrift für Musik într-un articol care a devenit celebru, salutând simfonia pentru "lungimea ei cerească". Există o controversă legată de numerotarea acestei simfonii: muzicologii germani o numerotează cu nr.7, cei englezi nr.9, iar Catalogul Deutsch nr.8. Simfonia are patru mișcări: I. Andante - Allegro ma non troppo - Più moso cu o Introducere în formă A.B.A., apoi formă de sonată, cu o reluare în Coda, înaintea cadențelor finale. II. Andante con moto, este o secțiune în formă de sonată modificată, fără dezvoltare. III. Scherzo Allegro vivace cu Trio este structurat în formă de sonată. IV. Allegro vivace este în formă de sonată cu șase elemente tematice, în final aducând un omagiu lui Beethoven, cu un citat din finalul Simfoniei a IX-a.
A fost un concert de mare anvergură, interesant, cu un flux emoțional de o mare noblețe, care s-a transmis din plin publicului elevat, ce a aplaudat frenetic! Aș propune, pentru un viitor nu prea îndepărtat, crearea, în cadrul Concursului "George Enescu" și a unei secțiuni de canto, cu un program obligatoriu din liedurile lui Enescu, arii din opera Œdipe și alți compozitori români. Ar fi interesant și ar aduce o pată de culoare inedită!