În urma evoluției concurenților, juriul de vioară a deliberat, acordând Premiul I - Mariei Marica [2] din România.
Violonista Maria Marica a câștigat un premiu în valoare de 15.000 Euro și a fost distinsă de asemenea, cu un premiu special din partea Asociației IMK Vienna, reprezentată de Igor Petrushevski, membru al juriului: un concert în calitate de solistă, alături de North Czech Philharmonic Orchestra, în 2023, la Praga. (Maria Marica va interpreta, împreună cu violoncelistul Benjamin Kruithof - câștigătorul secțiunii violoncel a Concursului Enescu - Dublul Concert pentru vioară și violoncel în la minor, op. 102 de Johannes Brahms). Maria Marica are posibilitatea de a concerta în cadrul edițiilor 2023/2024 ale Festivalului Internațional George Enescu, precum și în concerte organizate în cadrul stagiunilor Filarmonicilor din România.
Premiul al II-lea (10.000 de euro) i-a revenit tânărului violonist Ștefan Aprodu [3] din România.
Premiul al III-lea (5.000 de Euro) a fost câștigat de Grégoire Torossian [4] din Franța.
La sfârșitul concertului, Juriul a premiat și pe cel mai bun acompaniator străin, titlu ce i-a revenit pianistului francez Aimo Pagin.
Juriul concursului de vioară a fost alcătuit din personalități ale violonisticii contemporane - precum Dmitry Sitkovetsky (Președintele Juriului), Remus Azoiței, David Grimal, Frank Huang, Simon James, Paul Kantor, Silvia Marcovici, Igor Petrushevski și Krzysztof Wegrzyn.
Finala a debutat cu Concertul pentru vioară și orchestră în re major op. 77 de Johannes Brahms, avându-l ca solist pe Ștefan Aprodu, acompaniat de Orchestra Filarmonicii George Enescu, aflată sub bagheta lui Wilson Hermanto.
Am ascultat un violonist în plină evoluție, cu o gândire muzicală bine organizată, interpretând unul dintre cele mai importante concerte din repertoriul violonistic, respectând particularitățile stilistice romantice și depășind meritoriu dificultățile tehnice ale partiturii solistice dense, în fond o simfonie cu instrument obligat. Desigur, acumularea unei experiențe solistice, camerale și orchestrale, de către acest talentat tânăr violonist va completa în mod deplin calitatea de interpret cu o viziune matură, iar premisele excelente își vor găsi calea spre o carieră solistică de succes.
Aplauze puternice și ovații ale spectatorilor din sala Ateneului (mulți dintre ei, susținători și fani colegi de Liceu) au răsunat îndelung. Acompaniamentul orchestral a contribuit de asemenea la această reușită.
A urmat cel de al doilea concurent din finală, Grégoire Torossian, care a cântat Concertul în re major, op. 35 de Piotr Ilici Ceaikovski, acompaniat de aceeași Orchestră a Filarmonicii George Enescu, dirijată de Wilson Hermanto.
Evoluțiile foarte bune ale acestui violonist în etapele anterioare promiteau o prestație pe măsură și în finală. Nu a fost din păcate așa. O nervozitate și o agitație, departe de sensul muzicii lui Ceaikovski, precum și alegerea unor tempo-uri virtuoziste au deformat caracterul acestui atât de cunoscut și pretențios concert de vioară. Câteva neplăcute situații au stricat atmosfera. Între părțile concertului, spectatori indisciplinați nu se așezau și perturbau liniștea, astfel încât dirijorul a amânat câteva minute începerea Canzonettei, Andante. Iar în debutul părții a III-a, alt incident nefericit: acordurile în pizzicato ale viorii soliste au dezacordat complet instrumentul. După reluare, nervozitatea lui Grégoire Torossian a compromis finalul concertului. Un tempo excesiv de rapid, nestăpânit și necoordonat cu ansamblul orchestral, prin fluctuații nejustificate, cât și sonoritatea mult prea aspră, în afirmarea temei cu iz popular rusesc din Cupletul de pe coarda gravă a viorii, a adus răbufniri violente inestetice. Deși mijloacele tehnice ale lui Torossian îi erau foarte la îndemână, gestionarea lor nu a fost bine chibzuită în redarea sensului muzical.
Oricât s-a străduit dirijorul Wilson Hermanto să echilibreze discursul muzical, din păcate, decalajele între solistul debusolat și orchestră au fost sesizabile.
După pauză, am ascultat-o pe ultima finalistă, Maria Marica, interpretând din nou Concertul de vioară în re major op. 77 de Johannes Brahms.
De departe, a fost cea mai bună evoluție a serii competiționale.
Prin concepția sa interpretativă, Maria Marica a demonstrat că a înțeles investiția cu dimensiuni expresive, capabile să cuprindă substanța dramatică de profundă dezbatere a acestui concert brahmsian, de o olimpiană frumusețe. Violonista a creat acele arcuiri melodice pline de simțăminte de mare intensitate, cu o inspirație admirabilă. Impresionantă a fost realizată curba melodică a temei principale din Expoziția solistică a primei părți, frazată cu o elegantă mlădiere și intonată cu noblețe, în registrul înalt al viorii. Maria Marica a înfiripat mai apoi tema secundă, cu un sunet pur, aurit, intrând într-o zonă poetică, exprimată cu o gravă intensitate. Interpretarea ei te conducea spre o lume a aspirațiilor, a visurilor, a frământărilor și a acțiunilor. Solista izbîndea în redarea universului sufletesc romantic, tocmai prin acele întretăieri de discurs liric cu intervenții energice de o deosebită pregnanță ritmică. Cu câtă seninătate a revenit tema inițială, după trilul ce a încheiat superba cadență solistică dintre Repriză și Coda primei părți a concertului! Minunat a gradat Maria Marica acea tranziție de la episodul tranquillo la concluzia animato, cu un stringendo matematic calculat, precum andocarea unei rachete la o stație spațială.
În partea a doua a concertului, Adagio, savuram puritatea melodică și gravitatea simplității, un lirism izvorât parcă din amintiri. coloritul sonor cu relief timbral nou, cel al oboiului - folosit atât de intens, precum într-o simfonie. Preluarea temei de către vioara solistă introducea o atmosferă de confesiune, cu nuanțe nostalgice, tipic brahmsiene. Apoi, cea de-a doua idee muzicală din Episodul central era declamată într-un stil quasi recitativ. Maria Marica menținea o anumită tensiune a fluxului melodic și un sentiment extatic, utilizând un vibrato cald, bine controlat ca frecvență și amplitudine. Maria Marica are o splendidă 'elasticitate' a emisiei. Ea construiește fiecare celulă melodică prin prisma îmbogățirii spectrului sonor, urmărind sensul muzical. Ultima parte a concertului, Allegro giocoso, ma non troppo vivace, a fost cântată cu strălucire, bine personalizată ritmic, cu acele accente amintind de muzica populară maghiară. Departe de vreo luptă, muzica rămânea totuși marcată de cantabilitate. Astfel, solista și-a găsit starea de stabilitate lăuntrică chiar și în desfășurările pasajelor rapide în legato, acolo unde micile accente din vibrato subliniau câte un vârf de pantă melodică.
Surprinzător a sunat momentul plagal stins al discursului viorii, după care orchestra revenea ferm în tonalitatea re major, cu acorduri energice.
Maria Marica s-a bucurat de un succes răsunător, publicul aplaudând minute în șir, rechemând-o de mai multe ori la rampă și înmânându-i buchete de flori.
Un final de concurs memorabil.
NOTE
* Fotografii de Alex Damian.
[1] Dirijorul elvețian de origine chineză Wilson Hermanto s-a născut în Indonezia. A absolvit Conservatorul de Muzică Peabody cu specializarea în vioară și a obținut o diplomă de dirijor la Școala de Muzică din Manhattan, studiind cu maestrul suedez Sixten Ehrling. Sir Colin Davis i-a devenit un mentor apropiat. Wilson Hermanto a studiat dirijatul cu Carlo Maria Giulini la Scuola Musica di Fiesole și a fost dirijor la Centrul de muzică Tanglewood, lucrând cu Seiji Ozawa, De asemenea, a fost dirijor la Academia Festivalului din Lucerna, sub tutela lui Pierre Boulez. Din anul 2017, Wilson Hermanto este dirijorul principal invitat al orchestrei de cameră Cameristi della Scala, din Milano, Italia. A dirijat orchestre precum: Sinfoniei Varsovia, Orchestra Filarmonicii din Varșovia, Orchestra Filarmonicii Heidelberg, Orchestra Filarmonicii George Enescu, Orchestra Sinfónica Nacional de Chile, Orchestra Accademia del Teatro alla Scala, Mariinsky Orchestra, Orchestra National de Metz, Szczecin Philharmonic Orchestra și Orquesta Filarmónica de Bogotá, Orchestre National de Lyon, Orchestre Philharmonique de Radio France, Orchestre National du Capitole de Toulouse, Orchestre de chambre de Paris, Orchestre National d'Île de France, Orchestre National de Bretagne, Orchestra Cleveland, Deutsche Radio Philharmonie Saarbrücken, Orchestra Simfonică din Praga, Orchestra Filarmonică Argovia, Orchestra Simfonică a Radioului Național Polonez, Orchestra Filarmonică din Londra, Orchestra Națională BBC din Wales, Orchestra della Svizzera Italiana, Orchestra de Chambre de Lausanne, Filarmonica NDR Radio Hanovra, Orchestra Ulster , Florida Orchestra, English Chamber Orchestra, Malaysian Philharmonic Orchestra, Orchestra de Chambre de Genève. Wilson Hermanto a colaborat cu soliști de seamă precum Gautier Capuçon, Daniel Müller-Schott, Maxim Vengerov, Francesco Piemontesi, David Fray și Nils Mönkemeyer, Lang Lang, Sergei Babayan, Boris Berezovsky, Alexei Volodin, Christine Goerke, Miah Persson, Alina Pogostkina, Guy Braunstein, Nils Mönkemeyer, Kian Soltani, Richard Galliano, Radek Baborák și Trioul Rătăcitor. Împreună cu Daniel Müller-Schott, Wilson Hermanto este co-director artistic al Festivalului de Muzică Clasică de Primăvară - Vevey, din Elveția. Este apropiat de muzica unor compozitori contemporani precum: Zygmunt Krauze, Bruno Mantovani, Jörg Widmann, Agata Zubel, Thuridur Jónsdóttir, Helmut Lachenmann, Giovanni Sollima, Magdalena Długosz, HK Gruber, Matteo Franceschini, Enno Poppe și Lowell Liebermann.
[2] Maria Marica studiază vioara de la vârsta de șapte ani. A fost îndrumată de Nicușor Szilaghi, la Cluj. În prezent studiază cu David Grimal, la Universitatea de Muzică din Saarbrücken, Germania. A participat la cursuri de măiestrie susținute de Leonidas Kavakos, Nora Chastain, Mihaela Martin, Rosanne Philippens și Gabriel Croitoru. În cadrul Festivalului SoNoRo a lucrat cu Diana Ketler, Thorsten Johanns și Alexander Sitkovetsky. A participat la Cursurile de Vioară de la Kronberg (2021), unde a studiat cu Kolja Blacher și Gerhard Schulz. În 2015 a participat la Programul Young Performers al Festivalului Music@Menlo din California, SUA, unde a studiat cu Clive Greensmith, Erin Keefe, Arnaud Sussmann, membri ai Cvartetului Escher și ai Cvartetului Dover. Maria Marica se numără printre finaliștii Concursului Luis Sigall, Chile, 2022. Ea este laureată a mai multor concursuri de vioară din țară. A susținut recitaluri și concerte atât în România, cât și în Franța, Italia, Germania și Statele Unite și a concertat în formule camerale, alături de muzicieni renumiți, precum Marc Coppey, Philippe Cassard, David Grimal, Frans Helmerson, Boris Brovtsyn, Sergey Malov, Victor Julien-Laferrière și Solenne Païdassi. Este membră a Ansamblului Les Dissonances și a fost de asemenea, membră a Orchestrei Române de Tineret, alături de care a avut șansa să concerteze în săli precum Musikverein din Viena, Elbphilharmonie din Hamburg, Filarmonica din Paris, Konzerthaus Berlin. Maria Marica a fost susținută în trecut de Fundația Constance et Andrei Rhoe și de MOL România. În prezent este susținută financiar printr-o bursă a statului german.
[3] Ștefan Aprodu studiază la Colegiul Național de Arte Dinu Lipatti din București, cu profesoara Magdalena Ursu. El a participat la cursuri de măiestrie susținute de Krzysztof Węgrzyn, Sergey Kravchenko, Igor Petrushevski, Evgeniya Chugaeva, Suren Hakhnazaryan, Mihaela Martin, Silvia Marcovici, Emilian Piedicuta, Gabriel Voicu, David Grimal și Jean-Marie Gardette. Ștefan Aprodu a câștigat numeroase premii naționale și internaționale: la Concursul Internațional de vioară Vasco Abadjiev, de la Sofia, Bulgaria, Concursul Internațional Remember Enescu, București, Concursul Internațional de Muzică Muse, Concursul Internațional de vioară Erich Bergel & Dorothy Kitchen, Marele premiu la Lira de Aur, Suceava, Concursul Internațional The North, Concursul Internațional The Violin Doc, George Manoliu Master of Strings. Ștefan Aprodu a concertat cu mai multe orchestre simfonice și dirijori precum: concert Ad Honorem Ivry Gitlis cu David Stern la pupitru; Gabriel Bebeșelea - Orchestra Junior; Sabin Păuța - Camerata Regală, Yasuo Minami - Orchestra de Tineret din Takasaki, Japonia. Din anul 2020, Ștefan, Aprodu participă la cursul de compoziție online, susținut de Dåsele Vådår Sevaidå la Academia Norvegiană de Muzică din Oslo.
[4] Grégoire Torossian s-a născut în 2000, la Boulogne-Billancourt, Franța. A început să studieze vioara la vârsta de 4 ani. A lucrat în primii ani cu Maja Lazko, la Paris, apoi la Conservatorul din Tours, cu Pierre Ivanovitch, unde a obținut Diploma de Studii Muzicale cu unanimitate din partea juriului. În 2018, a fost admis la Conservatorul Național Superior din Paris, la clasa profesorului Ami Flammer și a absolvit studiile de licență doi ani mai târziu. În prezent, Grégoire Torossian urmează studiile de master la Conservatorul din Paris, la clasa profesorilor Svetlin Roussev și Pierre Colombet. În 2018, Grégoire Torossian a obținut premiul I la Concursul Leonid Kogan de la Bruxelles. În formule camerale, a concertat cu Cvartetul Möbius la Festivalul Francez de Primăvară din Ucraina și în cadrul Academiei Ozawa, din Elveția. A urmat cursuri de măiestrie cu Sergey Khachatryan, Julia Fischer, Kirill Troussov, Sarah Nemțanu, Lewis Kaplan și Patrice Fontanarosa.