Gala laureaților a fost remarcabilă, i-am urmărit deja pe viitorii soliști de talie mondială. Comisia de evaluare a participanților, formată din mari personalități - președintele David Geringas, alături de Natasha Brofsky, Marin Cazacu, Enrico Dindo, Leonid Gorokov, Alexandra Guțu, Reinhard Latzko, Meehae Ryo și Tsuyoshi Tsutsumi -, a avut de ales dintr-un număr de 11 participanți deosebit de talentați, cele 3 premii.
Aceștia sunt: Benjamin Kruithof (născut 1999), Luxemburg - Premiul I, care a cântat A. Dvorak Concertul în si minor pentru violoncel și orchestră, op. 104, pe un instrument Guadagnini, din secolul al XVIII-lea; Constantin Borodin (născut 1994), Republica Moldova - Premiul al II-lea, care a interpretat același A. Dvorak Concertul în si minor pentru violoncel și orchestră, op. 104 și Constantin Siepermann (născut 1999), Germania - Premiul al III-lea, care a cântat G. Enescu Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră în si minor, op. 8 pe un instrument Antoniazzi, 1890. Toți trei au interpretat cu deosebită măiestrie, calitatea instrumentelor, în speță excepționalul Guadagnini, făcând o mare diferență.
Programul celor trei etape de concurs a fost atent ales, greu din punct de vedere tehnic și interpretativ: pentru etapa întâi, un studiu / capriciu de virtuozitate, o Suită de Bach, un concert - diferit de cel din etapa finală și trei sonate; în semifinală, câte două sonate, din care obligatorie Sonata a II-a op.26 de Enescu - o lucrare dodecafonică deosebită - și o piesă de virtuozitate, iar în etapa finală câte un concert clasic sau contemporan. Numai să parcurgi o dată acest program, îți ia câteva ore!!! Timpul îi va ajuta să aprofundeze stilul fiecărei opere în parte și mai ales Suitele de Bach - cel mai mare compozitor al tuturor timpurilor.
Dirijorul Concertului a fost americanul Tito Muñoz (născut 1983), violonist și compozitor cunoscut, cu multe distincții internaționale, cucerind Premiul I pentru dirijori la Aspen (2006). A dirijat în principal în SUA, dar și Franța, etc. muzică simfonică și de operă și continuă prestigios activitatea în întreaga lume. Sub bagheta sa, soliștii și minunata orchestră a Filarmonicii "George Enescu" - instituție condusă activ de reputatul violoncelist, profesor Dr. și bun manager muzical Marin Cazacu (din 2022), au fost eclatanți.
Grandoarea Concertului pentru violoncel și orchestră op.104 in si minor de A. Dvořák (1841 - 1904) compus în 1895 (cca.43 min) se aseamănă, prin măreția sa, Imperialului de Beethoven. Este una dintre cele mai importante lucrări din repertoriul clasic al violoncelului. Având ecouri din Simfonia a IX-a op.95 "Din lumea nouă", concert scris la New York, cu influențe din folclorul Amerindienilor, este structurat în 3 părți: I. Allegro, II. Adagio, ma non troppo și 3. Finale, Allegro moderato - Andante - Allegro vivo. Lucrarea se deschide printr-o Introducere orchestrală amplă, solistul reafirmând temele principale, într-un mod măiestrit elaborat. A doua mișcare este melancolică, compozitorul citând unul din liedurile sale "Lasst mich allein" / "Lasă-mă în pace", omagiu adus primei sale iubiri. O scurtă Cadenza încununează această mișcare. Partea finală este motorică, în ultimele măsuri reluându-se teme din mișcările precedente. Tehnica interpretativă este ridicată la maxim, cu foarte multe dificultăți, dar cu o cantilenă și savoare extraordinară.
A doua lucrare din program a fost Simfonia Concertantă op.8 pentru violoncel și orchestră de G. Enescu (1881 - 1955), compusă la Mihăileni în 1901 (cca. 23 min). A fost a compusă cam în același timp cu cele două Rapsodii românești. Enescu mărturisea adesea: I play also the Cello! Cânta cu plăcere la violoncel Bach și concerte romantice: Lalo, Schumann, Saint-Saëns, ș.a. Autorul, genial violonist, a introdus din tehnica dificilă a viorii în lumea violoncelului. Solistul susține, cu puține intervenții orchestrale monocrome, întregul travaliu afectiv, pe o întindere acustică maximă, cu o bucurie fremătătoare. Simfonia este o plăsmuire fantastică, arzător lirică, o rapsodie revărsată în forme muzicale libere, de o dificultate extremă. Fantezia arhitectonică a lucrării, cu afinități eroice, dar și lirice, se apropie de Lalo, Schumann, Liszt și chiar R. Strauss. Partea I se desfășoară pe un climat de seninătate, cu bucurie, fiind transmise talazuri de pasiune, în nuanțe - de la liniștea aproape absolută - la sonorități intense, pe o virtuozitate solistică de înaltă clasă. De formă rapsodică, este unită cu partea a II-a, într-o atmosferă romantică, care va fi unită cu Partea a III-a. După o mare punte orchestrală, aduce sonorități din secțiunea inițială, cu pasaje de o dificultate extremă: octave "nesfârșite" în registrul înalt, etc. Lucrarea se încheie printr-o fulminație uriașă, în Coda, pe o pedală orchestrală o quasi cadenza a solistului, cu un final grandios.
Publicul i-a aplaudat minute în șir pe tinerii laureați ai Concursului "George Enescu", 2022.
Aș propune, pentru un viitor nu prea îndepărtat, crearea, în cadrul Concursului "George Enescu" și a unei secțiuni pentru muzică de cameră cu trio-uri și cvartete, cu un program impus din trio-urile și cvartetele lui Enescu și de alți compozitori români.
Pentru excelenta desfășurare a Concursului trebuie să mulțumim conducerii interimare a ARTEXIM, Ministerului Culturii, Președintelui UCMR Dan Dediu, Filarmonicii "George Enescu" și tuturor celor care au fost împreună la realizarea mărețului eveniment.