Exuberanță - Yoru wa mijikashi aruke yo otome / Night Is Short, Walk On Girl la Animest, 2022

O fată cu părul negru începe o noapte sălbatică la nunta unui prieten. Alcoolul intră rapid în scenă ca personaj principal, chiar mai important decât eroina noastră, și acolo va rămâne în prim plan, încăpățânat. În funcție de el toate celelalte personaje se vor roti, se vor deschide, se vor face de rușine sau vor afla adevăruri profunde de viață.

Cu nedisimulată plăcere, fata află că are un dar apare în relație cu el - ține foarte bine la băutură. Atunci când bea un pahar de licoare care îi place, în jurul său se aprinde o lumină veselă, optimistă, iar interiorul îi este inundat de flori. Drept pentru care își spune că poate să exploateze această calitate, ceea ce și face, alături de tot felul de personaje aparte.

Pentru început, cunoaște un bătrân pervers, pasionat de grafică erotică. Deloc surprinzător, încearcă să o pipăie într-un moment de efuziune. Dar fata, alături de darul băuturii, mai deține și "pumnul amical", o superputere sub forma unei directe de dreapta ferme, aplicată întotdeauna înainte ca lucrurile să degenereze. Fără supărare și fără resentimente.


După acest episod, împreună cu un comic falit și cu încă o necunoscută, încep să hălăduiască pe la petreceri din ce în ce mai exclusiviste și din ce în ce mai dubioase, cu cheflii din ce în ce mai beți.

Află, printre altele, de o băutură misterioasă, însă foarte gustoasă. Cu aceasta se ia la întrecere cu un bătrân jumătate șef interlop, jumătate ființă supranaturală pe care reușește să îl pună la pământ și astfel să răscumpere datoriile bătrânului pervers de la început, cu care între timp s-a împrietenit.

Protagoniștii sar apoi într-un vârtej cu tot felul de confrerii secrete. Fata cu părul negru cunoaște personaje ciudate specifice campusurile universitare precum îndrăgostitul care nu și-a mai schimbat chiloții din momentul în care a cunoscut-o pe iubirea vieții sale (pentru câteva momente când le-a căzut un măr în cap, căci apoi a pierdut-o).

În tot acest timp, un admirator secret, un student ceva mai mare decât ea (senpai) o tot urmărește și tot dă peste ea ca din întâmplare. Pentru a-i câștiga atenția, face rost, cu mari sacrificii, chiar de cartea pe care ea a citit-o în copilărie. Totul va culmina într-o reprezentație în care dragostea va fi dată pe față, refuzurile vor fi afirmate și, cumva, senzația de amețire va dispărea în fumurile unor declarații cântate.

Peripețiile filmului încearcă să ofere senzația de petrecere continuă, de întâlniri cât se poate de revelatoare și de beneficii ale alcoolului. Dar nu o dată avalanșa de personaje este supărătoare, exact ca senzația pe care am trăit-o cu toții atunci când, la o petrecere fiind, trebuie să socializăm cu oameni pe care nu-i cunoaștem, dar care se simt bine și, pe deasupra, sunt și abțiguiți, și intrăm și noi în atmosferă, și ne simțim bine, toată lumea se distrează, deși cumva, a doua zi dimineața, ne dăm seama că ne-am cam întrecut cu măsura.

Tema conexiunii create între necunoscuți, prin tot felul de legături știute și neștiute, dar cu siguranță potențată de alcool și de atmosfera de petrecere, este predilectă în film.

Ca o contrapondere ceva mai rațională, într-o secvență superbă, fata cu părul negru ajunge la un târg de cărți vechi, unde cunoaște un ștrengar care, spre disperarea anticarilor, tot fură prețurile cărților. Când ajung să se cunoască mai bine, băiețelul îi revelează faptul că este nici mai mult nici mai puțin decât zeul cărților și că misiunea lui spirituală este să de-zăgăzuiască curgerea acestora. Mai mult, acesta îi revelează că o carte nu este niciodată ceva separat, chiar dacă stă între două coperți, ci este întotdeauna în legătură cu alte cărți. Cu unele mai vechi, din care s-a inspirat autorul, și cu altele mai noi, pe care ea însăși le-a inspirat.

Dacă personalizarea aceasta este o frumoasă pledoarie pentru cartea ca mediu de legătură între oameni și mințile lor, un alt exemplu pe care filmul îl oferă temei inter-conectivității oamenilor: legătura mai puțin plăcută dată de răceala care circulă în colectivitate.

Chiar dacă Yoru wa mijikashi aruke yo otome / Night Is Short, Walk On Girl ar fi avut de câștigat dintr-un șir mai redus de întâmplări, exuberanța întâmplărilor și a personajelor, ca și reprezentarea grafică a peripețiilor acestora, arată posibilitățile animației de a extinde hotarele expresiei filmice.