Feblețea mea în Competiția Românească - Viață de clovn la Animest, 2022

Viață de clovn, regia Ioachim Stroe, e o animație trippy și experimentală care disimulează realitatea, totodată păstrând-o. Funcționează întocmai ca vizualele generate de un dezechilibru de serotonină / dopamină, creierul răspunde în forme noi, în culori noi, dar conservă bine mare parte din suportul real.

Cred că e animația mea preferată în stilul ăsta, ba chiar și din cadrul întregii Competiții românești, aș putea spune, am mai văzut îmbinări contingente, dar nu cu același scop și deznodământ, nu cu aceeași coerență ca aici. Poate sunt și un fan al poveștilor de dragoste cu plot twist și puțin sprinkle fictiv, al simetriei nu mai spun, e deja un dat. Aș vrea tot mai tare să locuiesc într-o animație, să mă trezesc și totul să fie desenat în jurul meu în chip de superputere. Balonul care sugrumă, tentaculele, să-mi fie desenată, la urma urmei, și iubirea de care mă țin cu dinții. Și iubirea de care nu mă țin. Să fie desenată așa, ca un cadou. Pe care îl pot și da, dar îl pot și primi.

Nu e o iluzie ce se întâmplă de la Eu Pot Eu Sunt Magician încoace, Clovnii sunt niște creaturi foarte triste la bază. Clovnii sunt oameni, la bază. Viața de clovn nu e altceva decât o viață de om, damnată la un costumaș colorat, plămâni puternici, papuci cu șaișpe numere mai mari și machiaj / nas care usucă tenul și lacrimile înăuntrul tău. Râsul e o sforțare în viața clovnului, cum e o binecuvântare în viața omului. Dar când meseria ta e râsul, ajungi să o faci fără pic de bucurie. Și curând, când începi să experimentezi iubirea, toți oamenii devin niște clovni desăvârșiți.