noiembrie 2022
Festivalul TIFF 2022
Am mers la Cluj în excursie. A fost simplu. Hai să mergem la Cluj! Bilete, cazare, o excursie restrânsă ca de obicei, cu trenul, nimic ieșit din comun. Doar bucuria de a revedea Clujul, de care mă leagă oameni și amintiri, Cenaclul UBB, unde am ajuns din întâmplare, pentru că am scris un mesaj. Nu mă așteptam să-mi fie cerută părerea, nu mă așteptam să fiu lăsată să reinventez ce ascult, ce citesc, să emit judecăți de valoare. Așa l-am cunoscut pe Ion Mureșan.

Am ajuns la Cluj dimineața la 5-6. Era frig, mai ales după noaptea petrecută sub luminile vagonului. Excursia s-a desfășurat așa cum trebuia, chiar foarte bine, am putut chiar și să dorm noaptea. Se poate!

Știam de acasă că este TIFF. Ce nu știam și nu-mi imaginam este ce înseamnă atmosfera de la TIFF. Un film în Piața Unirii, alături de Biserica Sfântul Mihail. O mare de oameni în fața unui ecran uriaș. Altă mulțime în afara spațiului delimitat, la fel de ordonată, urmărind cu atenție acțiunea, fie în picioare, fie așezați pe orice s-ar fi putut transforma în scaun. Seara în cădere acoperea orașul, odată cu sunetul TIFF, atunci în franceză. Aș fi rămas să văd filmul, dar îmi întâlnisem niște prieteni ubebiști, Luminița (Rusu) și Remus (Octavian Câmpean). Mi-a rămas în minte însă atmosfera, deschisă, caldă, am înțeles într-o clipă ce se petrecea acolo, amploarea festivalului, reacțiile civilizate, o calmitate a gesturilor, frumusețea orașului.

Nu sunt o cunoscătoare a cinematografiei. Viața nu mi-a permis niciodată, nu mi-a dat niciodată timp pentru film. Dar, fiind înconjurată de TIFF, m-am simțit bine în mijlocul unor oameni care aveau o mișcare proprie, în funcție de orarul festivalului, erau în săli, erau pe străzi, erau la terase. Seara apăreau de peste tot și umpleau piața. Asta a fost în prima zi a excursiei.

A doua zi am vizitat Clujul, mult, vreo unsprezece ore. Printre altele, am fost la un concert din cadrul TIFF. Eram deja la Muzeul de Artă, pentru că îl vizitasem și mersesem la un atelier de podcasting din cadrul altui festival, Rocada Artelor, așa că am văzut repetiția și apoi concertul Nasip Kismet. Am și dansat, era inevitabil. Din nou atmosfera relaxată. Curtea interioară a muzeului s-a colorat și s-a însuflețit pe ritmurile orientale, priveam ferestrele, zidurile, totul întinerise sub unduirea sunetelor.

Și am văzut expoziția TIFF, alcătuită din mai multe secțiuni. Am rămas singură și am urmărit-o pas cu pas, fotografie cu fotografie. Prima expoziție, People, places, a reunit 40 de fotografii alb-negru și două scurtmetraje în care se răspundea la două întrebări: "Cine ești?" și "Ce îți dorești?". Fotografiile și primul scurtmetraj îi aparțineau regizorului Krzysztof Kieślowski, iar al doilea scurtmetraj, regizorului Jan P. Matuszyński. Răspunsurile erau diverse, dar multe reflectau gândirea unor generații.

 A doua expoziție, The sleeping beauties, realizată de Cristian Lipovan, făcea click pe ceea ce nu se vede într-un cadru. Îți apăreau în față diferite clădiri abandonate sau doar pitite ca mânăstirea din mijlocul pădurilor montane. Am găsit acolo și răspunsul la o întrebare mai veche, ce se ascunde între pereții rămași din Sinagoga de la Constanța. Cum este în interiorul ei, unde rugăciunile au fost înlocuite cu vegetația haotică? Ce frumoasă ar fi și așa, fără acoperiș! Ce frumos ar fi să fie conservată chiar și așa, să te poți plimba sau așeza pe o bancă în interiorul ei! Am stat deja vreun sfert de oră privind stelele.

 A treia expoziție a fost In Search of Paradise A.R., An immersive experience by Anca Damian. Am pășit rapid în secolul tehnologiei pentru că aveam nevoie de o tabletă pentru a vedea ce se întâmplă în fața mea. Pornind de la Insula lui Gellu Naum, Anca Damian aleargă în contemporaneitate, ceea ce provoacă invazia unei întregi serii de personaje într-o lume dinamică, plină de probleme.

 A patra și ultima expoziție, În căutarea marilor maeștri, a reunit fotografiile lui Claudiu Guraliuc, inspirate de marii pictori baroci. Compoziția acestor fotografii îți tăia respirația. Femei perfecte, scene cu nuduri în tablouri de o expresivitate subversivă, explodând în culori și lumini dintr-o lume stranie. M-am așezat în fața unora încercând să păstrez sentimentul nedefinit care mă cuprinsese.

A treia zi am plecat foarte de dimineață și am reluat cele nouă ore cu trenul, de data asta în sens invers. Mă întorc în curând la Cluj.

Citește un text despre partea a II-a a verii 2022, în care e vorba de Festivalul Tinerilor Regizori Theater Networking Talents - TNT, 2022, Craiova aici.


Descarcă catalogul aperiTIFF 2022 aici.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus