Sâmbătă, acum câțiva ani, Sala S, Timișoara
Cu ani în urmă o concitadină mi-a spus:
- Am spectacol sâmbătă. Dacă vii la Sala T, pot să-ți răspund la întrebări și solicitări.
Evident că m-am prezentat la întâlnire. Sala era plină. Pe scenă au apărut tot felul de dansatori: călușari, tamburași, dansatori de ceardaș... Cred că n-a lipsit nici un dans popular. Recapitulam în gând toate întrebările... După vreo trei ore am început să cred că am fost păcălit. Apoi spectacolul s-a terminat. Ea nu venise. Florile le-am oferit unui ansamblu. Credeau că sunt organizatorul care împarte flori.
Apoi am aflat că spectacolul concitadinei a avut loc la Sala T, precum îmi spusese, dar eu, cu gândul la întrebări, vizionasem un alt spectacol la Sala S. Greșisem sala.
Ea nu m-a crezut că am fost în alt loc. Degeaba i-am imitat pe călușari sau saltimbanci... M-a șters din carnețelul cu favoriți.
Miercuri, 2021, Sala T, Timișoara via Bruxelles
De data asta m-am uitat de o sută de ori la bilet. Scria cu majuscule Sala T. Era vorba de cele mai bune filme românești de scurtmetraj. Sau cel puțin așa credeam eu. Primul film n-a fost românesc. Nici al doilea. Niciunul. Erau doar filme europene, premiate. N-am înțeles absolut nimic din acele filme. Am văzut doar cercuri, pătrate și parcă niște puncte, care nu știu ce făceau. N-am înțeles nici cine a acordat premiile, nici de ce, așa că mi-am zis: E miercuri, poate filmele românești rulează la sala S și dacă am să fiu harnic și o să mă angajeze vreodată un departament european, ca să fac orice se cere, atunci va fi bine și pentru mine.
Să plec lunea spre Bruxelles, marți să ajung, joi să mă pregătesc de plecare, iar vineri să ajung acasă. Ar mai fi ziua de miercuri. Oare ce se face miercurea la Bruxelles? Habar n-am, dar cu siguranță în ziua în care voi afla, poate chiar de acolo, din inima Europei, voi desluși secretul european cel mai bine păzit: ce face un angajat european la mijlocul săptămânii. Și atunci, evident voi vedea cu alți ochi filmele europene premiate...
De data asta nu greșisem sala T, ci ziua. Filmele românești premiate rulaseră cu o zi înainte.
Luni, 2022, Tache, Ianke și Cadîr la Teatrul Național din Timișoara
Am ajuns la timp la teatru. De data asta n-am greșit nici sala și nici ziua. Era chiar luni. Pe scenă erau actorii Teatrului Bulandra. Dar mi-am uitat ochelarii. Am văzut totul în ceață. Dar m-am bucurat să-l aud pe Horațiu Mălăele, apoi pe Mihai Constantin. Dar Răzvan Vasilescu? Să nu fi venit la Timișoara?
Prea târziu; Terminus Paradis; Balanța; Niki Ardelean, colonel în rezervă; California Dreamin' (nesfârșit). În toate aceste filme vocea lui Răzvan Vasilescu e un element cheie, fără de care regizorii Lucian Pintilie și Cristian Nemescu n-ar fi creat atâtea personaje, mai mult decât "corecte", interpretate de Răzvan Vasilescu. Din motive necunoscute mie, regizorul Horațiu Mălăele a optat în spectacolul Tache, Ianke și Cadîr pentru o voce schimbată a lui Răzvan Vasilescu. În final m-am obișnuit cu noua voce a lui Răzvan Vasilescu și am ascultat cu mare atenție spectacolul. Trebuia să suplinesc într-un fel lipsa ochelarilor.
Am fost plăcut surprins de interpreții din rolurile "secundare", mai ales de Adrian Ciobanu in rolul lui Ilie. E personajul cel mai "natural" interpretat în această piesă.
În ceea ce privește rolurile principale, misiunea a fost infinit mai dificilă. Probabil mulți din cei din sală văzuseră piesa Take, Ianke și Cadîr din 2001 cu Radu Beligan, Marin Moraru și Gheorghe Dinică. Varianta din 2022 de la Timișoara n-a fost cu nimic mai prejos.
De multe ori m-am întrebat cum va fi ziua de 1 ianuarie 2023. Va urca cineva pe o tribună și va anunța, că iată, de azi Timișoara e Capitală Culturală Europeană? Și dacă da, cine, ce și cum să zică? Răspunsul l-am primit în timp ce-i urmăream pe actorii Teatrului Bulandra din București în 2022. Ei sunt pentru mine cei care au anunțat că la Timișoara vor începe manifestările culturale ale anului 2023.
Duminică, 2023, Timișoara - Capitală Culturală Europeană
Am timp un an de zile să-mi caut ochelarii, să găsesc sala și să nu greșesc ziua.
Am să-mi cumpăr într-o duminică de primăvara un bilet pentru a vedea lucrările lui Victor Brauner și tot duminică, dar toamna, un bilet pentru expoziția Constantin Brâncuși. Ambele la Muzeul de Artă din Timișoara în anul 2023.
Cu siguranță am să-mi cumpăr și un bilet la teatrul Auăleu, evident tot la Timișoara.
Probabil vor mai fi și multe alte evenimente în 2023, dar programul manifestărilor încă nu a fost publicat. Poate vor fi iarăși prezenți călușari, tamburași, saltimbanci și cine știe la care întrebări se va mai găsi vreun răspuns.
(noiembrie 2022)