Alegoria e mai mult decât străvezie, dar e o figură de stil prea moale pentru Östlund în comparație cu hiperbola. Filmul are trei părți, dar nu prima, desfășurată în lumea modei, unde frumusețea fizică vinde, ci partea din mijloc, de pe iaht, constituie miezul. Pentru Östlund, societatea e permanent definită de lupta de clasă și de privilegii, indiferent cum sunt așezate ierarhiile, așa că singurul lucru care ne rămâne de făcut nu e să cântăm pe punte ca orchestra de pe Titanic, ci să râdem până ne lasă vocea. Ceea ce filmul ne și determină să facem, cu umor sardonic și atenție pentru detalii dintre cele mai sarcastice.
Fiecare scenă e presărată cu bombițe și torpile, chiar și în dialogurile despre bani, aparent benigne (și interminabile), dintre o influenceriță și iubitul ei model. Relații de putere sunt peste tot, crede Östlund, nu doar în relațiile intime, ci și pe scena socială unde măștile sunt bine lipite pe față. Apocalipsa lui Östlund e superglumeață și adesea isterică, nu prea ai cum să-i reziști.
Triangle of Sadness este distribuit în România de Independența Film începând din 11 noiembrie 2022.