Pescărușul e una dintre cehovienele mele preferate. După o zi obositoare. Am rătăcit pe scările Naționalului până când s-a închis ușa care ducea spre locul meu, dar am reușit. Am văzut cum zboară iluziile dintr-o lojă. Am păstrat doar generalități. Personajele, într-o eternă zi de Rusalii, s-au înțeles în câteva limbi de circulație scenică. Nina a protestat în rusă. A strigat până când vibrațiile puternice ale vocii ei ne-au convins pe fiecare dintre noi să ne emoționăm, ceea ce nu era greu, pentru că războiul rămâne în vecinătate. Scena a fost exploatată, a fost dezmembrată și reasamblată, a fost o mașinărie complexă care s-a transformat sub ochii spectatorilor.
Interesant că am întâlnit în cartea lui Călin Ciobotari două interpretări regăsite și la Eugen Jebeleanu despre relația dintre Treplev și Nina, Treplev și Arkadina. Oare Polina Andreevna a terminat de șters cenușa de pe podea?
