Kasimir și Karoline, în regia lui László Bocsárdi, după piesa scrisă de austro-ungarul Ödön von Horváth, este genul de spectacol care îmbină albul și transluciditatea unui decor ca de laborator cu vestimentația în culori saturate, dar și o poveste concretă, cu fir narativ, cu ideile și conceptele specifice contextului socio-politic în care a fost creată, toate acestea în încercarea de a exprima o părere cu privire la natura umană și la iubirea necondiționată doar în anumite circumstanțe.
Caracteristica de spectacol al constrastelor se observă și din alegerea distribuției. Ale Țifrea, cu al său chip candid și inocent, joacă rolul Karolinei, o femeie hotărîtă și manipulatoare care luptă cu toate mijloacele pentru a obține ceea ce-și dorește, fie că e vorba de o înghețată, o tură în ringhișpil, statut social sau fostul bărbat. Kasimir, pe de altă parte, blajin, gelos, patetic și plin de nesiguranțe, este interpretat de Luchian Pantea, un actor ce, prin constituție și atitudine inspiră mai degrabă frică decât milă. Distinsul Nicu Mihoc este Franz Merkl, un derbedeu misogin ce își bate nevasta, eleganta Monica Ristea este victima supusă și iubitoare a acestuia, Erna. Se aplică și la restul actorilor cu personaje mai complex sau mai schițat conturate: Dan Rădulescu, Theo Marton, Csaba Ciugulitu, Loredana Dascălu, Georgiana Ghergu, Richard Balint, Ștefan Mura, Cristina Holtzli, Radu Anastas, Ștefan Dogaru și, în rolurile personajelor cu anomalii, Judit-Andrea Kacsó, Laurențiu Barnea, Andrei Vornicu și Ioan Rusu.
Cu toate acestea, interpretările sunt cât se poate de credibile, oferă un efect comic ce nu poate fi obținut în alt mod și ajută la construirea poveștii de dragoste a unui cuplu aflat în Germania interbelică. Kasimir și Karoline sunt doi tineri logodiți ce se iubesc profund și sincer. El este șofer de limuzine, ea funcționară. Însă momentul în care Kasimir este concediat este momentul în care relația lor - fiindcă "dragostea nu se sfârșește niciodată" este motto-ul piesei - se termină. Întrebarea este cât de conectate sunt cele două evenimente între ele. Până la urmă, ea susține încontinuu mantra "când bărbatul dă de greu, o femeie de valoare o să îl iubească și mai tare".
Îl părăsește cu adevărat Karoline fiindcă nu are statutul financiar și social pe care și l-ar fi dorit sau incapacitatea lui Kasimir de a accepta situația și a trece peste acest mic și uzual "eșec" o determină să o facă? Și este Karoline cu adevărat oportunista pe care Kasimir o portretizează sau devine astfel pe parcursul narațiunii, fiind un produs a ceea ce partenerul ei și societatea cred despre o femeie, indiferent dacă este capabilă sau nu de a se susține singură financiar?
Totuși, acestea sunt doar greutățile clasei de mijloc. Persoanele cu anomalii precum "omul cu cap de buldog" sau "fata gorilă", reprezentanți ai păturii sociale defavorizate, nici nu ar putea spera ca cele mai mari probleme ale lor să fie de natură amoroasă. Își poartă inima în exteriorul corpului (la figurat, dar și la propriu, datorită costumelor), pentru ca întregul public să o poată vedea. Sunt cărți deschise. Nu își permit luxul misterelor iubirii, al emoțiilor ascunse adânc în suflet. Ei trebuie, întâi de toate, să supraviețuiască într-o lume în care discrepanțele sociale sunt tot mai vizibile. Într-o lume în care sunt plătiți să facă spectacol pentru simplul fapt că sunt diferiți. Așadar nu există intimitate. Când simt cu intensitate, toți sunt martori. Apoi, drept răsplată, primesc "bomboane" - injecții ce îi ajută să se calmeze. Dar sunt îmblânziți, nu vă speriați. Face parte din show.
Poate una dintre cele mai înduioșătoare scene este cea în care ei explorează zepelinul, unul din multele laitmotive ale acestui spectacol. Un simbol al avansului tehnologic și al burgheziei. Un element pe tot atât de spectaculos și ieșit din comun pentru persoanele cu anomalii pe cât sunt ele pentru cei care plătesc să le vadă. Un miracol al zborului într-o lume în care săracii și bogații se surprind reciproc. O metaforă tot atât de subtilă cum este cea a statuii vivante și caricaturale ce întâmpină spectatorii în debutul spectacolului și se dovedește a fi dezumanizatul Heindrich, "stăpânul" oamenilor-animale. Sau cea a lanțurilor purtate constant de Kasimir la pantaloni, semn al propriei încătușări sufletești și mentale. Pentru că, spre deosebire de ciudații de la freakshow, a căror existență depinde în exclusivitate de captivitatea în care se află, Kasimir și Karoline au libertatea de a alege. Și ar putea alege corect. Dacă doar ar renunța la lanțurile purtate de bunăvoie...
(foto: Cristina Gânj)