Deținător al Premiului UNITER pentru Cel mai bun spectacol, și al unui Premiu special pentru creativitate video design și mapping, pentru Andrei Cozlac, la Gala Premiilor UNITER 2022, obține, în septembrie 2022, în Serbia, la Festivalul Internațional de Teatru "Theater at the Crossroads" (Teatru la răscruce), organizat de Teatrul Național din Niš, premii pentru: Cel mai bun spectacol, Cea mai bună scenografie (Dragoș Buhagiar), cel mai bun video design (Andrei Cozlac) și Cel mai bun rol masculin (Călin Chirilă).
Prezent în sală, spectatorul participă aici tulburat, impresionat, vibrând în fața măreției, a grandorii și totodată a simplității construcției spectacolului, a mesajului operei. Scrisă în perioada Evului Mediu, în jurul anului 1400, când începuseră să fie tipărite unele texte de alinare pentru "ultima clipă", Ars morendi, cartea Plugarul și moartea, o autentică operă de artă, devine de o profunzime și o intensitate aparte, depășind opere similare mai vechi sau chiar dintre cele care o vor succeda. Paradoxala legătură indisolubilă dintre viață și moarte, moartea dă lecții de cum să trăim viața, iar viața ne învață cum să murim, îi inspiră lui Johannes von Tepl dialogul dintre Plugar și Moarte, transformată în personaj. Redescoperită la începutul secolului XX, cartea apare în spațiul românesc, tradusă din germana medievală de Marin Tarangul și Emmerich Schäffer, la Editura Humanitas, în 1997.
Ideea montării acestui text, dramatizat și regizat de Silviu Purcărete pe scena Naționalului ieșean, i-a fost sugerată regizorului de către teatrologul și criticul de teatru, George Banu, după cum mărturisește domnia sa într-un articol din Dilema veche. Silviu Purcărete creează un spectacol răscolitor, în care Plugarul nu este unul în adevăratul sens al cuvântului, ci Omul care gândește, revoltat împortiva destinului implacabil, este Plugarul care muncește creând / scriind opere de artă, în solul fertil al vieții. Două personaje își apără, printr-o abordare de aleasă profunzime a ideilor, dreptul de a exista unul împotriva celuilalt, de o parte omul simplu, Plugarul, chintesența Vieții, care se ridică împotriva existenței morții nedrepte, iar de cealaltă parte Moartea care își revendică, care pledează asupra dreptului ei de a secera vieți.
Încă de la ridicarea cortinei, spectatorul pătrunde în spațiul intim al omului obișnuit, în locuința sa, imaginată cu adâncime sugestivă, cu sobrietate, de scenograful Dragoș Buhagiar, prin câteva piese de mobilier, care delimitează fictiv încăperile - bucătăria, salonul, dormitorul, și acel dulap cehovian, căpătând adeseori rol de poartă spre spațiul altei lumi. Pereții coșcoviți, ce limitează spațiul de joc, înalți până aproape de pod, devin funcționale ecrane ale proiecțiilor video ce vor urma, elocventă paradigmă a colaborării desăvârșite dintre Silviu Purcărete, Dragoș Buhagiar și video designerul Andrei Cozlac.
Urletul animalic al Bărbatului, copleșit de durerea pierderii soției, incapabil de a da glas șuvoiului de gânduri, precede transpunerea lor în pagină la o mașină de scris, cu tastele lovite agresiv. Plugarul, rămas văduv, concepe eboșa blestemului, pe care de fapt omenirea întreagă, prin condiția absurdă a existenței, i-l aruncă Morții. "De-aș putea să te blestem, [...] cu vorbe îndrăcite aș face-o ca să te lovescă năpasta! [...] Numai jelind ar trebui să trăiesc. A zburat șoimul meu vrednic de laudă, femeia mea neprihănită. Plâng cu temei. [...] Cu așa o durere în inimă nu pot să nu mă ridic împotriva ta. [...] Mă voi împotrivi ție din toate puterile mele și toată suflarea fi-va cu mine împotriva ta. Tot ce există în ceruri, pe pământ și în Infern, război să îți poarte și la nesfârșit să te urască."
Alternanța planurilor Lume reală - Lume de dincolo susține și momentele ilustrative ale vieții de familie, în care, într-un târziu, fericirea cuplului se metamorfozează în bucăți de țărână, din patul conjugal, "moartea cea mai bună e când viața e cea mai bună!". Soția perfectă, ca expresie vie a fericirii bărbatului, "mlădie și plină de avânt întrecea pe oricine; cuvioasă și cu miez în vorbe, smerită la trup și cu bucurie în inimă", este sugestiv interpretată de Diana Chirilă, cu deosebită plasticitate a mișcărilor, de asemenea pendulând între prezență fizică și imagine proiectată, inedită fiind, cu precădere, clipa dispariției, a dezintegrării ei în mii de particule.
Distribuția este completată de Petronela Grigorescu, Irina Răduțu Codreanu, Mălina Lazăr, Ioana Aciobăniței, Camelia Bogleș, Smaranda Hăisan, Robert Agape, Marian Alexandru Chiculiță, Flavius Grușcă, Alexandru Maxim, Valentin Mocanu, în personajul colectiv, al morților cu trupuri mumificate, ce viermuiește atât în plan real cât și în cel al imaginilor, cu apariții relevante, cu elocvente mișcări, îmbinând energii, ale celor pe care Moartea îi învinge și îngroapă, prin Păcatul originar, ce a făcut ca Ea să fie Stăpână și Atotputernică, peste pământ, văzduh și orice curgere de apă. Sonoritățile bizare, precum și partiturile cântate de Diana Chirilă, Diana Roman, Livia Iorga, Oana Sandu, Mălina Lazăr, Ioana Aciobăniței, Camelia Bogleș, Smaranda Hăisan, concepute de Vasile Șirli, potențează spectaculosul și originalitatea montării.
În lupta dintre Viață și Moarte nu sunt învingători, pentru că totul are sens Divin. Omul e lucrarea lui Dumnezeu, care l-a făcut după chipul și asemănarea sa, o lucrare desăvârșită și meșteșugită. Plugarul dansează sfidând Moartea, devine Omul primordial ce va traversa veacurile, însă, mână în mână cu Doamna Moarte, ca permanență, până în fața Divinității unde vom sta toți.
Plugarul și Moartea
după Johannes von Teppl
Dramatizarea și regia: Silviu Purcărete
Scenografia: Dragoș Buhagiar / Muzica originală: Vasile Șirli / Video-design: Andrei Cozlac
Asistent regie: Radu Ghilaș / Asistent scenografie: Vladimir Iuganu / Filmări chroma: Alexandru Condurache
Distribuția: Călin Chirilă (Plugarul și Moartea), Diana Chirilă (Soția)
Petronela Grigorescu, Irina Răduțu Codreanu, Mălina Lazăr, Ioana Aciobăniței, Camelia Bogleș, Smaranda Hăisan, Robert Agape, Marian Alexandru Chiculiță, Flavius Grușcă, Alexandru Maxim, Valentin Mocanu
Cântă: Diana Chirilă, Diana Roman, Livia Iorga, Oana Sandu, Mălina Lazăr, Ioana Aciobăniței, Camelia Bogleș, Smaranda Hăisan