Cel de-al 7-lea interviu al seriei este dedicat trupei de teatru independent Auăleu, înființată în 2005 de actorii Christine Cizmaș și Ioan Codrea și de dramaturgul, regizorul și, uneori, actorul Ovidiu Mihăiță. Pe lângă activitatea din Auăleu, Ovidiu este și toboșar în trupa Haos și, mai nou, HĂU. În cele ce urmează, Mihăiță vă povestește despre ce mare text al lui Ionesco va juca Auăleu la vară, în superba curte a Institutului Francez din Timișoara, despre când va avea loc ultima reprezentație cu Grand Hostel Timișoara, despre noua stagiune a mega-spectacolului de basm, piață, muzică, teatru, dans, mască și emoție Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, despre relansarea Haos în renovata sală Lira, despre primul album HĂU, despre cum ajută conducerea autorităților municipale și județene la finanțarea activității trupei din cartierul Elisabetin (în contextul discuțiilor despre finanțarea culturii independente din România), despre pericolele care pândesc (asemenea unor detectivi particulari) și speranțele care zidesc (prin mâinile plătitoare de bilet ale fidelului public-comunitate) ce va să zică Auăleu în 2023.
Mihai Brezeanu: Ovidiu, care sunt așteptările pe care le ai de la evenimentul Timișoara - Capitală Europeană a Culturii, atât în calitate de reprezentant al unei instituții culturale importante a orașului, cât și ca cetățean al urbei? Lansez întrebarea neignorând nedoritul context numit procesul intentat de caricaturistul Ștefan Popa Popa's (înfățișarea proximă: 2 februarie 2023, ora 11), prin care se cere anularea autorizației de funcționare pentru Scârț Loc Lejer (Str. Laszlo Szekely nr. 1, fostă Zoe), care este casa trupei Auăleu, dar și a Muzeului Consumatorului Comunist.
Ovidiu Mihăiță: Așteptările după Godoți mă enervează. Mai ales în gara noastră urâtă sau la aeroport haltă. Lumea se așteaptă să pogoare peste noi cultura în valuri de raze strălucitoare, să ne lumineze și să levităm cu toții, ca în Teatrul din Kikibur al lui Ion Sava. Nu știu dacă vom circula cu un metrou roller-coaster de la un event la altul, dar sper să văd câteva lucruri frumoase, fiindcă de produse culturale sunt sătul. Deja am văzut o expoziție de mare clasă la Muzeul de Artă, Paul Neagu. De abia aștept Brauner și Brâncuși.
Îmi doresc să văd niște lucruri care fără acest context al anului 2023 nu ar fi posibile, dar cred că nu le voi vedea. Îmi doresc să nu mai întâlnesc impostură în cultură. Ne doresc să nu ne mai calce poliția. Ne doresc să nu mai fim târâți prin tribunale. Ne doresc să fim lăsați în pace să ne facem treaba. Dacă pentru Timișoara anul 2023 este unul de sărbătoare, pentru noi este și unul al luptei. Să nu uităm că noi avem patru detectivi particulari care ne urmăresc activitatea! Îmi doresc mie și tuturor oamenilor care mai sunt oameni să nu aibă dușmani cu forța și greutatea dușmanilor noștri. Dixit!
M.B.: Conform programului afișat pe pagina de Facebook, Auăleu va juca premiera de mare succes a anului 2022, Grand Hostel Timișoara, în toate weekend-urile (vineri-duminică) de până la 10-12 februarie 2023, apoi va fi rost de Ferma între 24-26 februarie 2023 și de Casa din copac în primele 3 weekend-uri de martie 2023. Care va fi oferta Auăleu pentru restul anului 2023? Pregătiți ceva premieră, veți avea reprezentații în cadrul festivalurilor care se vor organiza în oraș cu ocazia Capitalei, turnee?
O.M.: Da, așa cum spui am publicat programul pentru primele 3 luni ale anului 2023 (până acum am jucat cu casa închisă), și, da, au început să curgă cu stropi primele invitații pentru festivaluri pe care le vom onora în măsura posibilităților. Datorită contextului local și temporal, am decis ca anul acesta să planificăm doar câteva deplasări în afara capitalei.
Avem în pregătire o premieră cu o piesă care nu mai are nevoie de nicio prezentare: Cântăreața cheală de Eugène Ionesco. Reprezentarea acestui text în anul de grație în curs este posibilă datorită doamnei Marie-France Ionesco și Institutului Cultural Francez din Timișoara, prin directoarea Tilla Rudel, cu care avem o colaborare inter-instituțională de toată frumusețea care chiar frizează normalitatea. Spectacolul se va juca la sediul instituției mai sus pomenite (B-dul C.D.Loga nr. 46), în aer liber, după cum urmează:
2, 3, 4, 9, 10, 11, 16, 17, 18, 23, 24, 25 iunie 2023
4, 5, 6, 11, 12, 13, 18, 19, 20, 25, 26, 27 august 2023
1, 2, 3 septembrie 2023.
Rezervări la 0751892340. / Veniți mulți, locuri puține!
M.B.: Cum stați cu finanțarea proiectelor Auăleu? La ce surse publice sau private apelați?
O.M.: Nicicum nu stăm cu finanțarea. Nu apelăm la nici o sursă. Spun asta cu tot respectul pentru toate sursele posibile, iar sursele o știu, de la minister la primărie, la ce vrei tu. Nu am apelat în aproape 18 ani de existență a trupei Auăleu, nu vom începe acum. Cultura asistată social e la ultimul nivel al tristeții. Auto-sustenabilitatea e un subiect delicat pe care puțini actori culturali au curajul să îl tranșeze cu precizia forcepsului.
Teatrul independent duce lipsă de dăruire, nu banii sunt problema lui acută. Publicul este dispus să plătească, numai să aibă pentru ce. Teatrul prost nu se face neapărat din lipsa banilor. Să știi că marea majoritate a publicului este conștientă de această stare de fapt a lucrurilor, iar publicul tolerează tot mai puțin risipa.
Ultima noastră premieră, Grand Hostel Timișoara, a avut buget cât ai tu în buzunar când ieși în oraș. La nici 10 luni de la premieră, are peste 60 de reprezentații. Până la finalul anului va trece de 100. Asta înseamnă peste 5.000 de spectatori cu un singur show. Ce finanțare să cer, cui?
În același timp, există producții finanțate cam cu cât încasăm noi pe bilete pentru acest spectacol, dar care se joacă cu sala pe jumătate arhiplină. Eu cred că un proiect bine scris, depus unde trebuie, nu te face neapărat artist, nici produsul tău nu devine neapărat vandabil, iar publicul te va taxa prin absență. Știu că aplauzele fleșcăite dor, dar după faptă și răsplată.
Aș spune că "In bilet we trust!", acolo e adevărul. Dacă ar fi să fiu cultural-egoist, aș mai adăuga că publicul este celula societății. Recunosc că am avut o bucurie când Herr Bürgmeister Dominic Fritz a venit la noi la show cu bilet de intrare în mână, lucru valabil și pentru conducerea C.J. Cei 50 de lei sau 100, atât cât costă biletele la Auăleu, sunt o investiție în cultura posesorului biletului și totodată în continuitatea noastră ca grup și continuitatea în normalitate a comunității. Aceasta este finanțarea pe care o accesăm.
M.B.: Conform Programului Cultural 2023, publicat pe site-ul oficial al Capitalei (timisoara2023.eu/momente-importante/=, între 25 și 30 iulie 2023 se vor întâmpla 6 reprezentații ale spectacolului Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, co-producție internațională care și-a avut premiera în vara lui 2021 și al cărei regizor ești. Ce e cu spectacolul ăsta și cu a sa distribuție de 50 de actori, muzicieni, dansatori? Câți din membrii și admiratorii trupei Auăleu fac parte din spectacol? Unde vor avea loc reprezentațiile din iulie? Plănuiești vreun alt spectacol de același calibru cu premieră în 2023?
O.M.: Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte nu este o producție Auăleu, el a fost produs de către Asociația Culturală "Prin Banat" și face parte din proiectul european "Centriphery", care presupunea, printre altele, o colaborare între 9 țări europene și nu numai. Prin contractul semnat cu producătorul, am lucrat "în oglindă" un show în insulele Azore, în vara anului trecut (2022).
Exact cum spui, spectacolul are în distribuție 50 de actori, muzicieni, voluntari etc. Pe lângă trupa Auăleu (6 actori și 3 muzicieni), în spectacol sunt actori de la Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely Timișoara, Teatrul German de Stat Timișoara, Teatrul Pentru Copii și Tineret Merlin Timișoara și de la BIS Teatru din Sibiu, precum și o seamă de oameni care stau de ani de zile în jurul trupei Auăleu. Este un spectacol de dimensiune mare, cu muzică live (compusă de Sol Faur), marionete gigant, măști și picioroange. Vom juca la datele pe care le menționai în Piața Libertății.
Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte este al treilea spectacol de acest gen pe care l-am făcut, după Lumina Libertății și Lumina Unirii. Momentan, nu plănuiesc nimic similar, mă voi întoarce către spectacole cu distribuții mai mici.
M.B.: Ca tobar în Haos și, mai nou, HĂU, ce treabă o să ai prin Timișoara anului 2023?
O.M.: În primul rând, am treabă în sala de repetiții. Da, știu că pentru Timișoara este un an al ofertelor culturale, al desfacerilor de produse, dar, momentan, suntem în faza în care stăm în sala de repetiții, nu avem ce prezenta, nu au fost "gândite" lucruri pentru 2023. Public va exista și începând cu 1 ianuarie 2024, nu îmi fac griji.
Pregătim o relansare post-pandemică a celei mai vechi trupe de punk din România, Haos, într-un spațiu acum în renovare, care în anii '90 era gazda festivalului Underground: celebra sală Lira (n.r. a Casei de Cultură a Municipiului Timișoara de pe strada Miron Costin 2, din cartierul Iosefin, la 2 pași de Bega și de Piața Maria, locul de unde am început să redevenim oameni). Cu HĂU, suntem în faza de pre-producție pentru un prim material discografic, sub forma unui EP cu titlul Toate păsările cântă durerea mea, care sper că va fi lansat atunci când se vor culege strugurii.
M.B.: Dacă vom face un nou interviu în ianuarie 2024, ce crezi că vei spune despre cum a fost Timișoara - Capitală Europeană a Culturii?
O.M.: Nostaradamușii culturali deja au citit în toate străfundurile globurilor magice și știu cu precizie ce și cum se va fi întâmplat. Din nefericire, eu nu am această capacitate. Sigur, îmi pot imagina multe scenarii apocaliptice, dar mă feresc de previziuni deșarte. Oricum ar fi fost Capitala, o alta nu vom mai avea, așa că, nu știu alții cum sunt, dar eu personal vreau să scot ce e mai bun din ea. De băgat, la fel.
Momentan muzeul nostru (n.r. Muzeul Consumatorului Comunist, cel amintit mai sus, de găsit la aceeași adresă cu trupa) are parte de un flux destul de mare de turiști, la Auăleu e plin încontinuu, ce să spun... ai noștri ca barzii. Vom juca ultima reprezentație a spectacolului Grand Hostel Timișoara cu toate adaptările necesare la zi, ca în cel mai sinistru teatru oglindă al vremurilor, pe 31 decembrie 2023, și, după aceea, cred că vom putea încerca să tragem o linie, dreaptă sau strâmbă, cum va ieși, nu ține numai de noi, sau de noi cel mai puțin. Hai să facem frumos interviul pe 1 ianuarie 2024 și îți voi spune, după ce vom îngurgita o moare de varză, ce și cum cred. A doua zi, lucid, la rece.