februarie 2024
Timișoara 2023
2023, anul când a deținut, alături de Elefsina și Veszprém, titlul de Capitală Europeană a Culturii, a trecut. Cum a fost mult-așteptatul An Cultural al Timișoarei? Ce va urma?

Seria de interviuri despre Timișoara 2023 & Timișoara 2024 continuă cu coregrafa Lavinia Urcan, fondatoarea companiei independente de dans contemporan Unfold Motion. Acum un an, Lavinia ne spunea aici că 2023 "este foarte important pentru orașul nostru care va fi inundat de evenimente culturale din toate domeniile artistice, așa că ne-ar ajuta enorm ca publicul să ne fie alături prin participarea la evenimente și prin promovarea eforturilor operatorilor culturali și ale artiștilor care vor lumina orașul". Acum:


Mihai Brezeanu: Cum a fost 2023 pentru Timișoara?
Lavinia Urcan: Cred că a fost mult. Fără a gândi acest mult în bine sau rău. A fost abundent, efervescent, pe alocuri suprasaturat. Au fost foarte multe evenimente în același timp, și, din păcate, orașul nu are atâția consumatori de cultură și artă încât să fie prezenți în număr mare la toate evenimentele. Dar, cred că a fost câte ceva pentru fiecare dintre noi și pentru fiecare gust.

Lavinia Urcan (Foto: Light Stories)

M.B.: Ce a fost în 2023 pentru Unfold Motion? Dar pentru tine, dincolo de trupa de dans și de proiectele sale?
L.U.: Luna IANUARIE a demarat cu Ce (mi) se întâmplă?, un performance semnat de Beatrice Tudor și Teodor Cauș care a avut loc la Librăria Cărturești din Timișoara, în cadrul proiectului CORP-CUNOAȘTERE-CONEXIUNI.

FEBRUARIE a început cu deschiderea oficială a programului Timișoara 2023 Capitală Europeană a Culturii, dar și cu atelierul susținut de coregrafa Adrienn Hod sub egida Școlii de Vară Cadre & Forme.

MARTIE a sosit cu o oportunitate pentru dansatorii din Timișoara și din țară prin organizarea unui casting în urma căruia mi-am creionat echipa de performeri pentru spectacolul The Story of Lost Stories, rezultat al bursei de creație Energie! pe care am obținut-o în luna decembrie a anului 2022. Începutul anului a însemnat pentru mine un prilej de cercetare artistică, marcat prin workshopul Physical thinking.

APRILIE ne-a menținut activi prin trei ateliere de dans: The joy of dance. Light ways of moving, susținut de Andreea Novac, sub.lab.pro, ghidat de Peter Juhasz & Jenna Jalonen (sub egida Școlii de Vară Cadre & Forme) și Upside down inside out, facilitat de Suka Horn.

MAI ne-a provocat prin Dans Nomad, proiect aflat la cea de-a 4-a ediție și care ne-a purtat prin Lugoj, Jimbolia, Dumbrăvița, Cărpiniș și Timișoara. Tot în această lună au avut loc: atelierul Movement art workshop, cu Alexandra Gîrbea și Ștefan Crainic (sub egida Școlii de Vară Cadre & Forme), spectacolul The Last raid of humankind și atelierul Round around, evenimente ale prietenilor de la Contemporary Creative Dreamers.

IUNIE a marcat începutul verii noi am continuat să fim activi. Spectacolul 2-1=ZERO a fost prezentat în Piața Sf. Gheorghe din Timișoara sub egida Școlii de Vară Cadre & Forme, iar Connecting pleasures a fost invitat la platforma colectivă de spectacole, conferințe și networking coregrafic D.A.N.C.E. (Dance. Artists. Network. Conference. Encounter) care a avut loc la Timișoara pe finalul lunii. Tot în această perioadă ne-au vizitat Virginia Negru și Cătălin Diaconu cu un atelier de contact improvisation.

IULIE a demarat cu modulul I al Școlii de Vară Cadre & Forme, sub ghidajul coregrafului George Pleșca. Modulul s-a finalizat cu spectacolul 2123. Back to the womb, realizat de acesta împreună cu elevii școlii, și cu prezentarea spectacolului What remains?, semnat de George. Luna iulie a continuat să ne mențină în priză cu spectacolul Climbing over Timișoara, prezentat în cadrul Festivalului Impuls organizat în Timișoara, cu producția My invisible noisy inside, invitată în Stagiunea de vară a Teatrului Basca și cu atelierele Colaj, susținut de coregrafa Bianca Bor, și Artylogica, susținut de coregrafa Vittoria de Ferrari Sapetto, ambele sub egida Școlii de Vară Cadre & Forme.

AUGUST ne-a prins în Festivalul FAPT (Festivalul de Arte Performative Timișoara), unde am susținut ateliere pentru categorii vulnerabile de copii și tineri. Tot în această lună i-am avut invitați pe cei de la Compania Chameleon care au prezentat, în cadrul Școlii de Vară Cadre & Forme, spectacolul Umbra și au susținut un atelier de dans. Coregraful Dorian Mallia de la Compania Moveo Dance Company a susținut cel de-a doilea modul al Școlii de Vară Cadre & Forme care s-a finalizat cu spectacolul Home - the journey within realizat alături de cursanți. Tot în august, coregrafa Antonia Itineanț a debutat cu un proiect îndrăzneț, Confluențe, o întâlnire a minorităților conlocuitoare din Timișoara prin dans, dialog, tradiții și costume.

Imagine din cel de-al doilea modul al Școlii de Vară Cadre și Forme, coordonat de coregraful Dorian Mallia (Foto: Light Stories)

SEPTEMBRIE a marcat începutul toamnei și a fost pentru noi o lună caracterizată de diversitate. Am găzduit spectacolul Be the storm, semnat de coregrafa Diane Portelli (în cadrul Școlii de Vară Cadre & Forme), am fost invitați în Festivalul de dans contemporan Connect din Craiova, am continuat să susținem ateliere în cadrul Festivalului FAPT, proiectul Dans Nomad în format mini a ajuns la Piatra Neamț, Târgu Neamț și Roman (în cadrul Festivalului de Teatru Piatra Neamț), iar My invisible noisy inside a fost prezent în Stagiunea de Toamnă de la Teatrul Basca.

OCTOMBRIE ȘI NOIEMBRIE au fost 2 luni DINAMICE, deoarece a fost o perioadă marcată de Stagiunea de dans contemporan DINAM, aflată la cea de a 3-a ediție și organizată de Unfold Motion. Am găzduit 10 producții de dans contemporan, 3 proiecții de film de dans, 14 ateliere Meet the artist/Sharing practices și am produs 2 spectacole de dans contemporan și o instalație performativă audio video. De asemenea, am reușit în luna octombrie să ne strecurăm cu mini Dans Nomad la Festivalul eXcentric Dance Teams de la Baia Mare.

DECEMBRIE ne-a purtat în 5 destinații: Craiova, Sf. Gheorghe, București, Ploiești și Malta, în cadrul Turneului DINAM. Am prezentat spectacolele The Story of Lost Stories, Vulnus - the quality of being easily hurt și Drum'n Basme, acompaniate de ateliere Meet the artist/Sharing Practies.

Moment din spectacolul The Story of Lost Stories, coregrafia: Lavinia Urcan (Foto: Light Stories)

Pentru mine, lucrurile s-au întrepătruns în 2023 și Unfold Motion a devenit și viața mea personală. Am ajuns doar la câteva evenimente din cadrul programului Capitalei.

M.B.: Alege, rogu-te, un moment din Timișoara 2023 pe care crezi că-l vei povesti și peste 10, 20 de ani.
L.U.: Cel mai pregnant sentiment avut pe tot parcursul anului a fost o combinație de epuizare cu entuziasm. Nu am un moment anume, însă vorbim peste câțiva ani despre acest tur de forță care a fost 2023.

M.B.: Ce va fi în 2024 pentru Unfold Motion? Și pentru tine, dincolo de trupa de dans și de proiectele sale?
L.U.: Continuăm să scriem propuneri de proiecte, ca și până în 2023, mergând mai departe în demersul nostru pentru dezvoltarea dansului contemporan pe plan local și național. Pentru mine, va fi un an mai liniștit.

M.B.: Cum va fi 2024 pentru Timișoara?
L.U.: Sper că va fi măcar un sfert din ce a fost 2023 pentru oraș și comunitate.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus