februarie 2024
Timișoara 2023
2023, anul când a deținut, alături de Elefsina și Veszprém, titlul de Capitală Europeană a Culturii, a trecut. Cum a fost mult-așteptatul An Cultural al Timișoarei? Ce va urma?

Seria de interviuri despre Timișoara 2023 & Timișoara 2024 continuă cu Alexandra Palconi-Sitov, membru fondator și președinte al Asociației Prin Banat. Cu Alexandra, am încercat să facem un interviu și acum un an pe vremea asta, dar, pe atunci, multiplele proiecte ale asociației (despre care va fi vorba pe larg în cele ce urmează) n-au îngăduit timpul necesar. Acum, e loc și rost de recapitulare și de confesiune.


Mihai Brezeanu: Ce a fost în 2023 pentru Asociația Prin Banat? Dar pentru tine, dincolo de asociație și proiectele sale?
Alexandra Palconi-Sitov: 2023 a fost un maraton pentru Prin Banat. Un maraton care s-a desfășurat pe o distanță de 365 de zile, pentru că, în spatele tuturor evenimentelor și activităților cu public, zac ore, zile (inclusiv weekend-uri) și luni de planificare, monitorizare și raportare care nu se văd. În 2023, prioritare ne-au fost cele două proiecte pe care le-am desfășurat sub umbrela Programului Cultural Timișoara 2023 - Capitală Europeană a Culturii: Cămine în mișcare / Moving Fireplaces și Common Heritage - The Tale of Four Cities. Am să le iau pe rând.

Cămine în mișcare / Moving Fireplaces e unul dintre proiectele mele de suflet din portofoliul Prin Banat, pe care l-am scris pentru dosarul de candidatură al Timișoarei la titlul Capitală Europeană a Culturii, în anul 2016. Ideea a apărut pe fondul crizei refugiaților din Europa și isteriei mediatice care s-a creat în jurul acestui subiect. Titlul face referire la confortul și intimitatea căminului, la acasă, locul unde îți sunt cei dragi, la care abia aștepți să te întorci, după o zi plină. Și la faptul că, uneori, din diverse motive - război, conflicte, dislocări de populație, deportări sau pentru căsătorie, o viață sau un job mai bun - căminul se pune în mișcare. Migrează. Migrație și fenomenul migrației, atât în Europa, cât și în Banat (care e o Europa în miniatură, dacă mă întrebi pe mine) - despre asta e proiectul Cămine în mișcare.

Cadru din instalația multimedia Fiecare experiență e o călătorie creată de Bogdan Lupescu în cadrul Festivalului Cămine în mișcare (foto: Andreea Herczegh)

Concret, prin proiect, sunt culese (cu ajutorul unei echipe interdisciplinare) povești de viață ale oamenilor de rând, în raport cu diverse evenimente din istoria recentă a Banatului și a Europei, care au ca subiect central fenomenul migrației. Poveștile și mărturiile culese le transpunem și le spunem mai departe prin diverse forme de artă (arte vizuale, artele spectacolului etc.). Misiunea proiectului este de a folosi arta ca instrument pentru expunerea și contracararea comportamentelor xenofobe și intolerante, pentru a sensibiliza publicul față de acest fenomen de neevitat, care se întâmplă dintotdeauna și ne marchează societatea, punând accentul pe beneficiile diversității și interculturalității. Cămine în mișcare a fost printre puținele proiecte care, de-a lungul anilor, nu s-au desfășurat doar în Timișoara, ci și în jurul ei, în regiunea Banatului, și a acționat ca un ambasador al titlului de Capitală Europeană a Culturii. Pentru cei care sunt curioși, pe siteul dedicat Cămine în mișcare sunt publicate o parte din rezultatele adunate din 2017 încoace, căci dacă m-aș pune să povestesc despre fiecare an, din 2017 până la 2023, n-am mai termina interviul:).

Pentru 2023, ne-am pregătit special încă din 2022, organizând sesiuni de teren în România, Serbia și Ungaria, plus Ucraina, prin intermediul cărora am cules peste 100 de noi povestiri despre migrație. Povestirile le-am transcris, editat și le-am publicat pe site. Apoi, am organizat, la începutul lui 2023, un apel de propuneri de proiecte adresat artiștilor de pretutindeni, care să realizeze noi produse și expresii artistice având ca inspirație povestirile noastre din Cămine în mișcare. Am primit peste 90 de aplicații din toată Europa, din care 68 au fost eligibile. Din cele 68 de aplicații am fost nevoiți să alegem, din motive de constrângeri bugetare, doar 10.

În paralel cu apelul de proiecte și producția proiectelor selectate, am lansat filmul documentar When Borders Get Indistinct (regia Mircea Albuțiu), filmat în 2022, în România, Serbia și Ucraina. Premiera a avut loc chiar în 24 februarie 2023, la Cinema Victoria din Timișoara, pentru a marca un an de la izbucnirea războiului din Ucraina.



Cinema Victoria din Timișoarei în seara premierei filmului When Borders Get Indistinct (foto: Diana Bilec)

Pe 22 aprilie 2023, am lansat podcastul UZDINUZ, semnat de actrița Christine Cizmaș, rezultat al cercetării ei pentru Cămine în mișcare derulate în 2022. UZDINUZ aduce laolaltă povești de viață ale unor români din Banatul sârbesc, mai exact din localitățile Uzdin și Covăcița.

Christine Cizmaș, UZDINUZ, Scârț, Loc Lejer (foto din Arhiva personală)

Apoi, au urmat producția și repetițiile, coordonate împreună cu trupa Auăleu, pentru spectacolul de teatru Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Toate cele șase reprezentații care au avut loc în iulie 2023, în Piața Libertății, au fost sold-out, la fel ca-n 2021, când spectacolul a fost pus în scenă în premieră.

Făt-Frumos / Armand Iftode în Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte (foto: Andreea Herczegh)

Pe 1 septembrie 2023, am dat startul Festivalului Cămine în mișcare 2023, al cărui scop principal a fost prezentarea publică a celor 10 proiecte selectate prin apelul organizat la început de an, ale căror autori au fost artiști sau grupuri de artiști din România, Serbia și Ucraina. În total au fost 14 evenimente principale, pe care le-am organizat pe durata a două luni: 3 spectacole de teatru, 4 instalații de artă/multimedia, 1 instalație de sunet, 1 expoziție de fotografie documentară, 2 proiecții de film documentar, 1 prânz comunitar, Blide noi, în gara din Jimbolia (cu rețete bănățene uitate și reinventate) și lansarea unei cărți de colorat antistres dedicată deopotrivă adulților și copiilor (cartea vorbește despre animalele care rămân în urmă în zonele de conflict).

Prânzul comunitar Blide noi organizat în gara din Jimbolia în cadrul Festivalului Cămine în mișcare (foto: Andreea Herczegh)

Festivalul a fost încheiat cu un eveniment conex, ultimul pe 2023 pentru Cămine în mișcare, și anume expoziția de artă naivă Am început să văd culorile | I started to see the colours. Expoziția, care a reunit artiști din România și Serbia și a fost curatoriată de Andreiana Mihail, a putut fi vizitată în cadrul Palatului Ștefania din Timișoara, între 27 octombrie și 27 noiembrie 2023.

Vernisajul expoziției Am început să văd culorile, găzduit de Festivalul Cămine în mișcare (foto: Andrei Infinit)

Celălalt proiect al nostru desfășurat în cadrul Programului cultural Timișoara 2023 a fost Common Heritage - The Tale of Four Cities - o extensie europeană a Heritage of Timișoara, un alt proiect veteran al Asociației Prin Banat. Common Heritage - The Tale of Four Cities a explorat patrimoniul comun unui număr de 4 orașe europene - Timișoara, Subotica (Serbia), Szeged (Ungaria) și Odessa (Ucraina) - cu accent pe perioada anilor 1900 și pe stilul arhitectural Art Nouveau/Secession.

Ilustrații inspirate de patrimoniul cercetat în cadrul proiectului Common Heritage - The Tale of Four Cities (foto: George Predoiu)

Ca și în cazul Cămine în mișcare, proiectul a debutat cu deplasarea echipei de proiect la sesiuni de cercetare în teren (mai puțin în Odessa, unde din motive evidente nu ne-am putut deplasa, însă am colaborat cu o echipă locală). Rezultatele cercetării au pus baza evenimentelor și produselor culturale viitoare, pe care le-am prezentat în toamna lui 2023: 1 expoziție de ilustrații inspirate de patrimoniul construit, realizată de artiști din cele patru orașe, care a fost vernisată în Timișoara, apoi itinerată în Subotica și Szeged; 2 conferințe științifice dedicate subiectului abordat de proiect, cu prelegeri susținute de cercetători din fiecare oraș implicat; 1 atelier de storytelling; 1 atelier de interpretare a patrimoniului; 1 videomapping + concert, 1 film documentar non-narativ intitulat The Tale of Four Cities; și, în final, lansarea publicației Secession Detail - A Common Heritage.

Videomapping pe clădirile Timișoarei realizat în cadrul proiectului Common Heritage - The Tale of Four Cities (foto: George Predoiu)

Pe lângă Cămine în mișcare și Common Heritage - The Tale of Four Cities, în 2023, noi, Asociația Prin Banat, am organizat și două proiecte de mobilitate a tinerilor (cu participanți din România, Ungaria, Spania, Grecia și Italia), intervenții pentru punerea în siguranță a unor monumente istorice (prin proiectul Ambulanța pentru Monumente - Banat, pe care îl implementăm în județele Timiș și Caraș-Severin), o serie de tururi ghidate și evenimente la Castelul de Apă din Timișoara (atât cât s-a putut, în condițiile actuale). De asemenea, am lansat al treilea număr al revistei Heritage of Timișoara, dedicat Pieței Victoriei din Timișoara.

Am fost și premiați în 2023: de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN), pentru Soluții inovatoare în promovarea patrimoniului, și de Consiliului pentru Excelența Timișoarei, care ne-a acordat Premiul Eftimie Murgu - pentru promovarea imaginii Timișoarei și a Banatului.

De asemenea, Cămine în mișcare l-am prezentat, în luna mai 2023, la Festivalul Culturii Române din Cracovia (eveniment organizat de ICR Varșovia) și în luna noiembrie 2023 la Veszprém, la conferința Intelligent Landscapes (eveniment organizat de KÉK - Contemporary Architecture Centre din Budapesta).

Aș mai adăuga că, personal, m-am bucurat enorm că Memorialul Revoluției a avut mii de vizitatori în anul Capitalei Culturale Europene. În 2022, în parteneriat cu Asociația Memorialul Revoluției din 16-22 Decembrie 1989 și cu sprijinul Centrului de proiecte din Timișoara, am reamenajat și am dat o nouă înfățișare expozițiilor de la parterul clădirii care găzduiește Memorialului Revoluției din Timișoara, potrivită pentru o ocazie cum urma să fie Timișoara 2023, pe care le-am denumit (r)evoluție? istorii de viață 1945-1989-2022.

**

Cum a fost pentru mine, dincolo de asociație și de proiectele aferente? 2023 a fost dificil să-l împart între job și viața personală. Și nu doar în 2023 am avut această problemă, fiindcă cele două se intercalau oricum de când există Prin Banat în viața mea. Asta a fost mereu deopotrivă un avantaj și un dezavantaj (poate e chiar un mecanism de supraviețuire în mediul ONG?). E un avantaj deoarece natura proiectelor Prin Banat permite participarea și implicarea familiei și a prietenilor în acestea, ceea ce înseamnă că adeseori pot și lucra, și petrece timp cu ai mei dragi care vin la evenimentele noastre. Devine un dezavantaj atunci când limita dintre relația de lucru și cea de prietenie cu unii colaboratori nu se mai distinge și inevitabil apar conflicte.

2023 l-am simțit mai dificil și mai special. Cu toată presiunea și încărcătura emoțională care s-au instalat la operatorii culturali (și nu numai), poate că 2023 a favorizat tipul acesta de conflicte. Prin urmare, în 2023 am adunat câteva mici eșecuri personale și profesionale. Pentru o bună parte din ele mă simt vinovată, din cauză că adeseori mă încăpățânez să văd numai binele din oameni și din diverse situații. Naivitatea aceasta autoimpusă m-a costat câteva memorabile șuturi în fund, dar și niște lecții prețioase despre cum să aleg oamenii pe care îi vreau în jurul meu sau cu care îmi doresc să lucrez. În concluzie, aș putea spune că 2023 a fost un win-win cu gust dulce-amărui. Aia e, viața merge mai departe.

M.B.: Alege, rogu-te, un moment din Timișoara 2023 pe care crezi că-l vei povesti și peste 10, 20 de ani.
A.P.S.: Timișoara 2023 e un moment în sine și va fi mereu de povestit. Aș mai adăuga și satisfacția că am putut pune umărul, împreună cu colegii mei, pentru ca 2023 să se întâmple. Timișoara 2023 rămâne în istorie, e un titlu de pus în CV-ul orașului. Nu mă pot abține, totuși, de la un Top 2 momente favorite: locul I merge la cele trei săptămâni de repetiții + reprezentații cu Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Mă binedispun instant când mă gândesc la acele săptămâni din iulie 2023, sunt ca soarele de pe afișul Liviei Coloji. Pe locul al II-lea așez expoziția Victor Brauner de la Muzeul Național de Artă, pe care am s-o povestesc și peste 30 de ani.

Alexandra Palconi-Sitov în backstage-ul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte (foto: Sebastian Tătaru)

M.B.: Ce va fi în 2024 pentru Asociația Prin Banat? Și pentru tine, dincolo de asociație și proiectele sale?
A.P.S.: Recunosc că mi-aș fi dorit să fie liniște pentru Asociația Prin Banat, dar am fost mereu conștientă că asta ar fi imposibil. Iar 2024, până acum, pare că excelează la imposibil. 2024 a fost pre-programat pentru calibrare și decizii importante privind viitorul asociației și al proiectelor sale. Și asta nu doar pentru că are ghinionul de a fi următorul după 2023, ci și pentru că marchează un deceniu de când există Prin Banat, atât informal, cât mai ales formal. Mi-a spus cineva, mai demult, că la 10 ani de activitate va fi cel mai greu, că e un moment în care trebuie să iei decizii. E momentul când te întrebi dacă e bine ce faci, dacă merită, pentru cine o faci? Încă ne dezmeticim după 2023, dar pe acolo suntem acum, încercăm să găsim toate piesele dintr-un puzzle de alternative și scenarii pentru viitor.

Dar, fiindcă mi se pare că am alunecat spre o notă prea pesimistă (și chiar nu-i așa, dramatizez eu), trebuie să spun că în 2024 avem deja destulă treabă. În primul rând, cercetarea pentru proiectul Common Heritage - The Tale of Four Cities continuă. La fel și cercetarea pentru noi numere ale revistei Heritage of Timișoara. Urmează (în toamnă) a doua ediție a proiectului A Week for Monuments. Cel mai probabil vom itinera și expoziția Am început să văd culorile | I Started To See The Colours.

Îmi doresc să putem pune din nou în scenă Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, cel puțin în Timișoara. Spectacolul are cerere și din alte orașe, însă e o producție foarte mare, cu o distribuție la fel de mare (55 de actori, muzicieni, acrobați etc. pe scenă), care necesită (mai ales pentru un turneu) un buget pe măsură. Mi-ar mai plăcea și să ieșim din nou în teren cu Cămine în mișcare și să documentăm noi povestiri despre migrație. Rămâne să decidem ce putem face, mai e ceva timp rămas în 2024, iar 2025 nu sună rău nici el.

Cât despre mine, consider că am dobândit suficientă experiență în managementul de proiecte și în burnout. Prin urmare, la început de 2024, am decis că e timpul să mai fiu și eu proiectul meu și să încep să am grijă de mine, cu adevărat:).

M.B.: Cum va fi 2024 pentru Timișoara?
A.P.S.: Mai liniștit, mai calm și mai așezat, sper eu.

Cadru general din Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte (foto: Diana Bilec)

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus