Continuăm seria de mini-interviuri Timișoara 2024 cu Raluca Iacob, coordonatoare Power Station și monitorizare-evaluare rezultate și impact în cadrul Centrului de Proiecte Timișoara, instituție aflată în subordinea Consiliului Local. Raluca este manager cultural și specialistă în politici publice.
Mihai Brezeanu: Cum a fost 2023 pentru Timișoara?
Raluca Iacob: Știi cum e când îți pregătești casa pentru vizita unor rude sau doar pentru a primi oameni curioși de ce mai faci, cum stai, cu ce te mai ocupi? Emoție, anticipare, curățenie, bucate bune, ceva de băut, poate un joc, atmosferă. Ei, 2023 a fost ca o astfel de vizită prelungită, pentru care orașul s-a tot pregătit, primenit, a dat ce a avut mai bun. Și nu au fost doar oaspeți din afară, dar și timișorenii între ei s-au invitat unii pe ceilalți să se vadă, să se descopere. Pe final, simt că a fost și cu oboseală, la fel cum e la vizită. A ieșit frumos, ne-am simțit bine, dar ai nevoie de liniște, de retragere, de odihnă după ce ai zis la revedere și ai închis ușa după musafiri.
Acum, Timișoara e mai retrasă în sine, nici nu văd cum ar putea fi altfel. Amintirile rămân, relațiile vor crește în continuare, ospeția și pregătirile exersate au intrat mai mult în reflexul celor de aici. Știm că avem ce să arătăm, știm că suntem interesanți și că ne place să ne deschidem casa pentru alții.
M.B.: Ce a fost în 2023 pentru Centrul de Proiecte Timișoara? Dar pentru tine, dincolo de instituția la care lucrezi?
R.I.: Pentru rolul meu la Centrul de Proiecte, 2023 a fost anul în care mi-am testat limitele în ce privește adaptarea la un context foarte schimbător, în care așteptările legate de un nivel ridicat de profesionalism pe sarcini concrete au fost dublate de o nevoie continuă de adaptare la felul în care evoluau Programul, echipa, procesele de lucru.
Apoi, a fost anul în care am putut lucra foarte aplicat pe anumite subiecte pe care le cunoșteam sau le imaginam din postura de analist de politici publice, a elaborării de strategii, a muncii de advocacy sau prin proiecte punctuale din 2010 încoace. Am contribuit la designul majoritățiii mecanismelor de finanțare pentru TM2023, la conceptul și dezvoltarea unui program dedicat școlilor creative, am pus pe picioare un sistem de monitorizare și evaluare complex, bazat pe observatori, pe colectare de date, dar și la contractarea de studii și analize specializate (n.r. primele privind impactul și rezultatele TM 2023 sunt de găsit aici). Și altele.
Dincolo de instituție, 2023 a fost pentru mine anul în care am renunțat la un anumit formalism în gândire și în relațiile cu oamenii. Știu că poate încă nu e foarte vizibil acest lucru în munca mea, pentru că încă tind să petrec mult prea mult timp în birou, cu toate hârtiile și emailurile, dar, da, mi-e clar acum că nici viața, nici munca, nu așteaptă și nu ascultă de structuri și de reguli. Ce putem spera e să găsim echilibrul bun între ritm și haos.
M.B.: Alege, rogu-te, un moment din Timișoara 2023 pe care crezi că-l vei povesti și peste 10, 20 de ani.
R.I.: E prea devreme, e totul în flux încă pentru mine, mai am nevoie de timp pentru a vedea momente cu claritate. Acum sunt multe, prea multe. Îmi apar multele momente când m-am plimbat singură pe stradă, seara târziu, de la birou spre casă. Erau seri care arătau la fel ca multe altele, nimic deosebit. Poate asta nu voi uita, că, deși a fost Timișoara 2023, viața a curs pe drumul ei, ca un râu care nu se tulbură de faptul că, pe mal, copacii au înflorit.
M.B.: Ce va fi în 2024 pentru Centrul de Proiecte? Și pentru tine, dincolo de job?
R.I.: Pentru mine la Centrul de Proiecte, din perspectiva rolului pe care îl am, va fi un an de recoltă a rezultatelor muncii orașului din ultimii ani și de facilitare a unei priviri spre viitor. Dincolo de job, va fi un an de schimbări, pentru a pune mai bine în acord ce simt că am devenit, cu felul în care arată acum viața mea.
M.B.: Cum va fi 2024 pentru Timișoara?
R.I.: Va fi un an mai greu decât 2023, un an plin de alegeri. 2023 a fost anul lui "se poate, putem mult și multe". 2024 ne va întreba: "ce merită să se întâmple în continuare și cu cine mergem înainte?". Vom fi mai mult noi între noi. Știm să avem mai multă grijă de noi, să vedem cine suntem după acești ani, ce merită să ducem mai departe, ce a fost excesiv și nu vrem să repetăm?
Au fost multe situații complicate, mulți oameni și-au dat măsura caracterului anul trecut, în bine sau în râu. Am fost împreună în TM2023, am împărțit munca și succesul și am răzbit ca oraș, dar acum proiectul se încheie și trebuie să facem niște alegeri. Ce vrem pentru următorii ani?
Aș vrea să fie un an cu răbdare pentru toate discuțiile care contează, dar mi-e teamă că timpurile nu vor avea milă și va trebui iar să accelerăm. Suntem un pic cu ochii în gol, acum, cred că ne va lipsi acest proiect de oraș numit Timișoara - Capitală Europeană a Culturii, conturat atât de deschis și totuși cu o viziune atât de clară și puternică: luminează orașul prin tine!
Va fi nevoie ca fiecare, individual și în comunitate, să se gândească la orașul în care vrea să trăiască. Eu sper ca suma lucrurilor să fie centrată mai degrabă pe umanitate și solidaritate, un oraș și o scenă culturală care merg înainte prin consolidarea unor practici de lucru mai sănătoase și mai sustenabile, nu doar pentru rezultate, ci mai ales pentru oamenii implicați.