Manu Anghelescu: Cum ai ajuns aici? (profesional, spațial, emoțional, intelectual)
Ana Maria Ursu: Profesional am ajuns aici după ce mi-am pus întrebarea "Eu de ce fac teatru?". Am avut un moment de cotitură când aveam 24 de ani și făceam parte din echipa Teatrului Mihai Eminescu din Botoșani în care am decis să îi dau un alt sens meseriei mele de actriță. Să nu mai joc cu oricine și în orice condiții spectacole care nu însemnau pentru comunitate mai mult decât entertainment. Asta a însemnat să părăsesc mediul de stat și să-mi găsesc oamenii și spațiul potrivit pentru ce îmi doream eu, adică spectacole relevante și oameni care au valori umane și profesionale comune cu mine.
Spațial am ajuns aici acum 10 ani, în urma unui casting la Teatrul Electric. Lucrurile s-au legat atunci, tocmai luasem decizia să fac teatru independent, plecasem din Botoșani în Iași, unde se juca în perioada respectivă mult teatru independent în baruri, dar unde simțeam că nu mai sunt multe de explorat și primisem oferta să vin într-un oraș total necunoscut mie, Timișoara. Deci aveam parte de două călătorii, una profesională și una fizică. Aveam să aflu după foarte puțin timp că aveam parte și de o călătorie emoțională cunoscându-l pe Andrei Ursu.
Emoțional aici, încă mă descopăr, mă chestionez și încă experimentez. Fiecare zi vine cu o lecție nouă și o descoperire nouă. Tot ce știu e că ceea ce trăiesc mă ajută în profesia mea. Explorez emoțiile personale, le prelucrez și le transpun în scenă.
Intelectual am ajuns aici în urma experiențelor, documentărilor și în urma tuturor întâlnirilor. Am învățat de la oameni ca mine și mai ales de la oameni altfel decât mine să contextualizez ceea ce știu. Colaborările te ajută să înțelegi unde te afli și cum te poți dezvolta.
M.A.: Care e contextul în care te-ai format ca personalitate? Dar ca actor?
A.M.U.: M-am născut într-un oraș foarte mic, cunoscut mai mult pentru vinurile sale, Odobești, județ Vrancea. Personalitatea mi-a format-o familia mea, numeroasă, preponderent feminină, diversă. Am fost un copil observator care a "furat" comportamentele și valorile bune de la fiecare. Familia m-a ajutat să am capacitatea de a mă adapta ușor oricărui mediu, pentru că am călătorit foarte mult, și fizic și emoțional.
Ca actriță m-am format la Iași, acolo am terminat facultatea și masterul în artele spectacolului. Dar prima întâlnire cu teatrul a fost la vârsta de 16 ani, când am început să joc în spectacolele regizate de actorii din Focșani. Și atunci a fost un moment de schimbare pentru mine: din adolescenta pasionată de modă și discoteci am ajuns adolescenta care asculta muzică rock, citea dramaturgie în timpul orelor de la școală, lucra voluntar ca jurnalist la un ziar local și renunțase complet la cluburi. Încă de atunci am știut că vreau să fac teatru toată viața.
M.A.: De unde ai început? Ce te-a îndrumat pe acest drum? (profesional / intelectual / emoțional)
A.M.U.: În timpul facultății am avut parte de întâlnirile importante care mi-au ghidat parcursul profesional: profesorii, regizorii, actorii, autorii citiți. Le mulțumesc tuturor celor care au crezut în mine și m-au încurajat. Ei au înrădăcinat în interiorul meu bazele acestei meserii, ei mi-au menținut pasiunea și dorința de a continua. Apoi au urmat toate spectacolele pe care le-am regizat cu actorii adolescenți. Acolo a fost baza experienței mele cu regia. Acolo mi-am făcut mâna, cum se zice. Acolo am înțeles că de fapt nu iubesc doar meseria de actor, ci tot ce cuprinde teatrul, de la scrierea lui până la regizare, de la dat cu mopul până la management.
M.A.: Cum s-a produs schimbarea? Care a fost motivația de a face lucrurile diferit?
A.M.U.: Eu nu văd că fac ceva diferit, e ceea ce mă reprezintă, ce cred, ce simt. E o căutare personală. O curiozitate care mă conduce spre a face lucrurile așa, și nu altfel. Noul, necunoscutul nu m-a împiedicat niciodată să fac lucruri ci dimpotrivă, m-a motivat să explorez zone noi, conștientă fiind că nu știu să fac de toate dar cu dorința de a învăța. Și poți învăța având oamenii potriviți lângă tine.
M.A.: Ce a însemnat Teatrul Basca la început? Ce înseamnă acum pentru tine?
A.M.U.: După 6 ani de căutări prin Timișoara de oameni cu care să fac echipă, Teatrul Basca a fost găsirea potrivită între artiști și valori. La început am fost doar niște oameni care își doreau să facă teatru relevant și valoros. Pentru noi a fost important la început să ne cunoaștem valorile umane și artistice. Valorile umane au fost aceleași, cele artistice au fost negociate de la proiect la proiect. Și asta a fost un plus în dezvoltarea noastră pentru că vorbeau pasiunile noastre, nelovite de ego.
Teatrul Basca a însemnat că reușisem în sfârșit să fac genul de teatru pe care l-am visat la 24 de ani. Acum pentru mine Teatrul Basca e un teatru mai structurat, mai responsabil, dar mai presus de toate e un spațiu care oferă încredere colaboratorilor. Pentru mine e important să fie un spațiu bun de dezvoltare artistică și deschis pentru comunitate.
M.A.: Cum este să gestionezi un festival de teatru?
A.M.U.: Nu e ușor să gestionezi un festival de teatru internațional care durează 3 luni, care îmbină socialul cu artisticul. Sunt multe provocări. Partea bună, elementară în organizarea unui astfel de festival este că am o echipă de încredere, organizată și motivată. Și le mulțumesc că sunt alături de mine. Curiozitatea mă ajută din nou în organizare. Vreau să cunosc artiști cu care simt că am ceva în comun, să le cunosc munca și preocupările. Mă inspiră de multe ori oamenii cu care mă întâlnesc în cadrul acestui festival. Aceste întâlniri dau sens muncii de organizare și nu mai pare așa de greu sau stresant.
M.A.: Ce te încarcă în ceea ce faci?
A.M.U.: Ca actor mă încarcă dorința de a experimenta cu diverse forme artistice. Să mă descopăr cu fiecare rol pe care îl joc. Ca regizor îmi propun de fiecare dată să creez lumi noi și să-i fac pe spectatori să creadă în ele. Ca manager mă încarcă ideea că tot ce fac este pentru a fi pe scenă ca actor sau în fața ei, ca regizor. Și mă mai încarc atunci când văd că ideile pe care le am sunt susținute și apreciate. Ca director de teatru mă încarcă atunci când văd că oamenii cu care colaborez se simt bine la repetiții în teatrul Basca.
M.A.: Ce te descurajează în această muncă de regizor? Dar de actor / de manager de proiect / de director de companie?
A.M.U.: Nu mă descurajez prea ușor pentru că tot ce fac este din pasiune, din iubire față de această meserie. Și în momentele grele am continuat pentru că mi-am dat seama că nu a funcționat ceva din cauza oamenilor și nu a teatrului. Întâlnirile nereușite m-au întristat, cel mult.
M.A.: Ce înseamnă pentru tine să aduci în cadrul festivalului (in:vzbl, de exemplu), tematici dintre cele mai diverse: de la teatru social, la workshop-uri și evenimente care spun povestea unor categorii de oameni diferiți? Ce te motivează să aduci pe scenă asemenea tematici?
A.M.U.: Aduc pe scenă asemenea tematici pentru că vreau să fie cunoscute de cât mai mulți oameni, să pornim un dialog despre ceea ce ne înconjoară, despre ceea ce suntem și simțim împreună. Pentru a ne cunoaște mai bine, pentru a ne fi mai ușor să fim. E un fel de terapie socială, prin artă. Provocator pentru mine este să găsesc combinația perfectă între artistic și social.
Mă preocupă de ceva timp să-mi răspund la întrebarea "Există teatru social sau teatrul e social prin definiție?" - cred că și asta mă motivează.
M.A.: Poți să-mi dai un exemplu în care ai simțit că are super sens ceea ce faci? (legat de categoriile sociale defavorizate, transgender, persoane cu dizabilități, etc)
A.M.U.: Au fost multe momente când am simțit că are super sens ceea ce fac. Atunci când persoane din categorii vulnerabile au spus că simt că fac și ei parte din viața culturală a orașului și nu se mai simt neglijați și singuri. Atunci când fac un spectacol de teatru forum și spectatorii îmi spun că în sfârșit înțeleg provocările unor oameni "invizibili". La spectacolele de teatru forum impactul este cel mai vizibil.
M.A.: Care este legătura Teatrului Basca cu titulatura de Timișoara Capitală Europeană pentru 2023?
A.M.U.: Noi facem parte din programul oficial al TM23 cu festivalul in:vzbl. Propunerea a venit din partea lor deoarece l-au considerat un festival valoros și relevant pentru Timișoara. Mulțumesc echipei Centrului de proiecte pentru încrederea și susținerea acordată.
M.A.: Cum va fi 2023 pentru Ana Maria Ursu? (actrița / regizoarea / directoarea de companie de teatru)
A.M.U.: Am gândit un program pentru 2023 care să-mi satisfacă toate rolurile pe care le dețin la Teatrul Basca. Regizez spectacolul Zambara Kabarett, voi juca în one woman show-ul Tactici de abuzament, voi organiza festivalul in:vzbl și încercăm în vară să gândim o stagiune cu spectacolele produse de Basca. Îmi propun să fac toate astea într-un ritm mai firesc, mai așezat, să pot avea timp și energie să mă și bucur de ceea ce fac. Sper să am timp să vad ce fac ceilalți operatori culturali în 2023, să ne bucurăm împreună de acest an.
M.A.: Ce va fi după 2023?
A.M.U.: Cred că va fi o continuare a muncii noastre. Va fi 2024:)
M.A.: Free Flow: spune-mi ceva care să mă convingă că Teatrul Basca, împreună cu echipa ta, au ceva de sus, pentru a face din lumea asta ceva mai bun.
A.M.U.: Teatrul nu face lumea mai bună, el are puterea să pună întrebări despre starea lumii, și poate atunci oamenii din ea vor încerca să mai schimbe ceva.