Veniți și voi, haida' în Timișoara! - Timișoara 2023 - Capitală Europeană a Culturii - Deschidere

E joi seară. Mâine, 17 februarie 2023, evenimentul Timișoara 2023 - Capitală Europeană a Culturii va porni oficial la drum. Programul weekend-ului inaugural e de găsit aici - opening.timisoara2023.eu. 123 de momente de importante care se vor derula de-a lungul anului sunt de parcurs aici - timisoara2023.eu/momente-importante/.

LiterNet dedică o e-filă specială întâmplării: Agenda LiterNet / Cronici Capitala Europeană a Culturii (aici). Puteți găsi acolo o seamă de interviuri (12), impresii de călătorie, comunicate de presă, știri. Vor urma altele. Sperăm / Promitem, numeroase. E felul nostru de a marca (probabil) cel mai important eveniment cultural al anului.

***
TAROM și HiSky operează câte 5 zboruri zilnice pe ruta București - Timișoara în timpul săptămânii, 2 sâmbăta și 3 duminica. Călătoria cu trenul durează inacceptabil de mult, 10 ore, dar ambele companii cu oferte pe această rută, CFR Călători și Astra Trans Carpatic, propun câte un tren de noapte, cu felurite versiuni de cușetă. Umblă vorba că sunt neașteptat de civilizate. În ciuda preconcepțiilor, un drum standard cu mașina durează în jur de 5 1/2 - 6 ore și beneficiază, pe două treimi din cei aproximativ 540 de kilometri, de autostradă. E drept, zona fără, Pitești - Boița, cu ale sale faimoase Dealul Negru și, mai ales, Valea Oltului, poate produce întârzieri majore.

Între Sibiu, Alba Iulia, Deva, Cluj sau Târgu-Mureș și Timișoara autostrada e cvasi-continuă. Pe de altă parte, legăturile Moldovei și Dobrogei cu Capitala de 2023 sunt groaznice, atât la nivel feroviar, cât și rutier (cele aeriene dispărând, de-o vreme, cu desăvârșire). Din Maramureș ori Oltenia, călătoria cu 'tomobilul nu e ce trebuie, dar nici de nebifat.

***
Timișoara are nevoie de noi. După cum noi vom avea nevoie mereu să ne amintim că suntem ce suntem datorită Timișoarei. Datorită, nu din cauza. Pentru că tot ce ne vine din acel decembrie '89 al Timișoarei e de bine. Dacă nu știm ce să facem cu acel cadou al Timișoarei, ne privește. (Ea însăși are serioase probleme în a spune că a fructificat șansa pe care și-a și ne-a oferit-o). Putem analiza în fel și chip și trage ce concluzii poftim despre ce a fost după, în Timișoara și în restul țării, asta nu va schimba cu nimic istoria acelor zile.

***
Amânată 2 ani din cauza pandemiei, marcată de parcă nesfârșitele frecușuri dintre Primărie și Consiliul Județean, dintre felurite tabere și felurite interese, beneficiara unei notorietăți neliniștitor de plăpânde la nivel național (și, cel mai probabil, european), Capitală Europeană a Culturii (titlu partajat în 2023 de Timișoara, Veszprém și Elefsina) e o șansă. Atât pentru oraș, cât și pentru fiecare dintre noi, cei care căutăm, fie că știm / declarăm, fie că nu, un ceva căruia să-i aparținem. Un loc, un spirit, o idee, un sentiment.

Asemenea multor locuri din țară și de aiurea, Timișoara e un cumul de bune și de rele, de rezolvări elegante și cacofonii teribile, de pași înainte și prăbușiri / rămâneri în urmă definitive, de bune practici comunitare și nenumărate exemple de individualism / gășculism dincoace și dincolo de limita legii și moralei. Un oraș, o seamă de oameni pe un drum cu infinite ramificații.

Pot însă depune mărturie personală că Timișoara e și orașul unei imense energii latente, purtate în inimile, memoria, ficații, brațele, creierii și visele celor mai mulți dintre oamenii ei. E, probabil, cel mai auto-reflexiv dintre spațiile României, înțelegând prin aceasta un loc ai cărei locuitori își chestionează aproape zilnic imensul capital afectiv pe care îl investesc în urbea lor. Timișorenilor le pasă că trăiesc în Timișoara. Poate prea mult, ca să parafrazez o veche reclamă la Gazeta Sporturilor.

Mă pregătesc să plec spre Timișoara cu gândul la expoziții, la spectacole de teatru, la librării, la cântări și viniluri, la proiecții de film, la spectacole de stradă, la bere & tricouri artizanale, la conferințe, la prieteni, la pljeskavica și cafe, la râsete și câte altele, dar, pe undeva, știu că, de fapt, ceea ce o să caut e senzația aia stranie & splendidă că voi trăi, fie și pentru câteva zile, într-un oraș iubit.