De când cu deschiderea oficială a porților Timișoarei în calitatea de Capitală Europeană a Culturii, lumea îți zâmbește, la propriu. De parcă deodată noi, timișorenii, ne schimbaserăm percepția asupra poveștii legate de această titulatură ca o fata Morgana ireparabilă. Aproape că nu ne venea să credem că se întâmplă: după ani de scandaluri și demisii, o pandemie și o amânare salvatoare. Vorba unuia dintre personajele simbolice din spectacolul la care urma să asist, Zambara Kabarett: " ne-o dădeam distopic". Atât de obișnuiți să ne turnăm cenușă în cap legat de povestea "capitalei culturale", aproape că nu mai vedeam nimic din ce se întâmpla cu sens și cu dedicație. Și de aceea Zambara Kabarett, un melanj fericit și dorit între Teatrul Basca și Blazzaj, a fost așa, ca o dușcă de răchie tare. Pe de-o parte musical, pe de alta teatru, monolog, dans contemporan și multă simțire, Zambara Kabarett este un pamflet dinamic, care-ți taie puțin respirația. Nișat și foarte exact, multe dintre replici și scenete fac trimitere către situații cunoscute de localnici. Pare că ți se vorbește ție, cel care ai auzit sau ai fost acolo. Chiar dacă fictiv, orașul Zambara este o oglindă spartă și nu chiar a Timișoarei din ultimii ani. De la ideologia badge-urilor purtate cu mândrie după orele de lucru, până la situații reale în care orașul se dezvoltă "ca un cancer mai mare" și din cauza poluării "asumate" de unele corporații, până la confuzia generală generată de un proiect pe care nimeni nu-l înțelegea de fapt dar de pe urma căruia s-au "încasat" și "gestionat" într-un stil abstract de management cultural bizar, în stil..."Blazzaj Blazzaj șade-n peisaj / Pe un drum arid piatra de marcaj / E curtea supremă de-aruncat la canal / Ce-i banal, nemernic, becisnic și brutal // Blazzaj Blazzaj ruliu și tangaj / Înot, survolaj, valuri, siaj / După nava ta, proprietate privată / Perpetuum mobile-n croaziera uitată."
Și spectacolul avansează într-o dinamică tot mai pulsativă, într-un ritm de cabaret balcanic, de care generația mea își amintește poate doar din timpurile când mergeam cu părinții la cine știe ce restaurant "de fițe comuniste", în care dansatoarele de cabaret dansau pe piesele clișeu ale unei formații obscure de cover-uri limitative. Și câteodată, acel "vibe" de bizar într-un spectacol care ar fi trebuit să fie "vesel" până la stupizenie, îmi amintea de nevoia disperată de a face ca lucrurile să arate "mai bine", într-un oraș împărțit între tendințe antagonice, căutare de ceea ce se poate numi valoare (în afară de mission, vision...) și poate ceva investiții care să ducă sloganul "de la întuneric la lumină" mai departe. Doar că drumul către lumină trece prin bule de întuneric, care de care mai terifiante: de la povestea unei mame care se aruncă de pe acoperișul blocului cu cei doi copii de "grădi" (poveste reală, de acum un an, care a zguduit întreaga opinie publică timișoreană și a atras atenția asupra tragediilor surde prin care trec cei cu psihic fragil, într-un sistem care stigmatizează și acuză bolile psihice). În Zambara se petrec toate: în orașul odată construit pe o mlaștină, devenită acum "doar metaforă". O metaforă "mlăștinoasă" care se vede pe bocancii și pantalonii celor de la Blazzaj (marca Lia Pfeiffer), care susțin un "kabarett" cu texte de Andrei Ursu și regizat de Ana-Maria Ursu, într-un context non-conformist (așa cum a fost Basca de la începuturi), într-o distribuție actoricească exclusiv feminină, în care se joacă pe rând roluri în care identitatea de gen devine difuză și, cel mai probabil, redundantă.
Și nu în ultimul rând, momente filmice de musical clasic, într-un context ironic, aproape grotesc. Și de aceea, câteva scene au potențialul de a deveni meme: 1. scena cu trolere de city-escape (sic!) în care una dintre "actrițele de musical" vede la orizont o speranță, "ceva" (pus în context, scena sugera confuzia de câțiva ani în care orașul, măcinat de scandaluri interne și externe legate de gestionarea proiectului, nu vedea altă ieșire, decât...): "O pandemie!"
2. Piesa cu același iz clasic de musical "cute" în care "cântăreața" interpretează piesa "Ling, ling, ling" (apropo de uau!, o nouă descoperire Basca este o programatoare). Ca să mai menționez momentul "în căutarea Casei Blancă" interpretat excelent de Jasmina Mitrici (pe care o știm și din Grand Hostel Timișoara a celor de la Auăleu care, cel puțin la noi în urbe nu mai au nevoie de nici un fel de introducere) și de Dana Borteanu de la Teatrul German de Stat. În aceeași măsură distribuția aduce pe scenă personaje surprinzătoare: Cristina Chiperi este studentă în anul trei la Actorie la Universitatea de Vest din Timișoara, Larisa Belcea este absolventă a aceleiași universtități și prezentă la Gala Tânărului Actor HOP 2022, program de bază al UNITER, Ana Indricău a jucat pe scena Teatrului Național din București în spectacolul Biloxi Blues, Jacqueline Kohl este actriță la Teatrul German din Timișoara, Alina Mihocaș, o voce bine cunoscută prin prezențele în mai multe colaborări de la Implant pentru Refuz, The TM Groove sau Mike Altrin, și Andra Ioanaș, o surprinzătoare descoperire, care este de profesie UX Designer și spune (am surprins-o într-un interviu pentru revista Women4IT): "astfel am acces la ce e mai bun din ambele lumi: tehnic și creativ."
Back to base, "Zambara Kabarett este spectacolul în care ne-am provocat cel mai mult, în primul rând ca artiști și apoi ca producători. Ne-am jucat cu diverse forme artistice, am îmbinat clasicul cabaret cu dansul contemporan, teatrul cu muzica live și muzica cu textul. Poveștile din spectacol sunt și reale și feminine, dar par fantastice pentru că sunt puse în lumini colorate și costume frumoase. Este o declarație de dragoste față de Zambara, un oraș stratificat emoțional, aglomerat, pe alocuri gălăgios, dar care și inspiră", spune regizoarea Ana Maria Ursu.
Și iată-ne, întorși cu fața către un oraș la care în sinea noastră chiar ținem necondiționat, cu toate bubele și snobismul, cu toate dramele și psihozele, cu momentele ratate și scenele de groază. Iar acolo, deasupra de bine și de rău, ne vedeam în oglindă, așa cum suntem: vii.
Despre Zambara Kabarett
În weekendul oficial de deschidere a Timișoara 2023 - Capitală Europeană a Culturii, Teatrul Basca a pregătit premiera spectacolului Zambara Kabarett: un musical original, pe un text scris de dramaturgul Andrei Ursu. Spectacolul regizat de Ana Maria Ursu este un cabaret social, modern, care abordează subiecte actuale dintr-un loc bine cunoscut de public, orașul Zambara. Povestea spectacolului, abordează teme serioase legate de abuzuri, sisteme de control, probleme sociale și dileme existențiale într-un context urban, racordat la lumea secolului XXI, într-un oraș ce se pregătește să devină Capitală Europeană a Culturii, în România. Muzica din spectacol a fost compusă și interpretată live de trupa Blazzaj.
Din distribuție fac parte: Larisa Belcea, Dana Borteanu, Cristina Chiperi, Ana Indricău, Andra Ioanaș, Jacqueline Kohl, Alina Mihocaș, Jasmina Mitrici.
Coregrafia este semnată de Viktoria Medviedieva din Ucraina (parte din echipa teatrului Basca de la finalul anului 2022).
Scenografia: Lia Pfeiffer. / Grafica: Dan Ungureanu / Costumele: Elena Mazăre.
(Foto: Diana Bilec)
Notă: Numele spectacolului este inspirat din istoria locală, respectiv deformarea numelui de la Zurobara, la Zambara, a unei fortificații aflate pe teritoriul orașului Timișoara acum mai bine de 200 de ani.