Unicul spectacol al alegerilor fiecăruia dintre noi - Orașul paralel: Fabric

Flora's last day: o aplicație (by Adrian Lupei) de găsit în biblioteca oricărui telefon cu sistem de operare Android. Mai multe QR Code-uri răspândite prin Fabric, cartier istoric al Timișoarei, cu o istorie de peste 3 secole, care adăpostea, cândva, zeci de fabrici, făbricuțe și ateliere (printre ele, Fabrica de Bere Timișoreana, la locul ei din fix 1718 până azi). Odată scanate, QR code-urile deschid pe telefoanele exploratorilor scurte înregistrări video cu Flóra, personaj jucat de Olga Török într-un joc / spectacol de teatru imersiv de care va fi vorba mai jos. Umblă vorba că, celor care descoperă toate comorile / codurile, realizatorii jocului / spectacolului le-au pregătit o secvență secretă din tinerețea Florei și a surorii ei Irén (interpretată chiar de sora Olgăi, Silvia Török).

Orașul paralel: Fabric: jocul / spectacolul de teatru imersiv amintit mai sus. Scris de Peca Ștefan, regizat de Ana Mărgineanu, având în premiera în 2022, un an după Orașul paralel: Iosefin, un an înainte de Orașul paralel: Elisabetin. Trilogie dezvoltată în cadrul proiectului multianual Dileme Urbane: Orașul Paralel, implementat de Asociația Culturală Diogene în coproducție cu Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely și Teatrul German de Stat Timișoara, în colaborare cu Universitatea Politehnica Timișoara, cu sprijinul Centrului Reformat Noul Mileniu, Societății de Transport Public Timișoara și CiviCultura.

Locul de întâlnire e stația de vaporetto Corneliu Coposu de lângă podul Decebal, cel care unește Fabricul de Cetate / centrul Timișoarei. Cei 20-25 de spectatori ascultă speech-ul trilingv (maghiară, română, engleză) al actorilor și non-vorbitorii de maghiară primesc telefonul pe care este instalată aplicația Flora's last day. Apoi, sunt invitați să urce pe vaporetto (primăvara și vara) / în autobuz (în restul anului). O parte din pasageri formează publicul. Ceilalți sunt parte din actorii și realizatorii spectacolului. Două ore și jumătate mai târziu, autobuzul îi readuce pe doritori în centru. Restul spectatorilor pornesc la pas, de la Centrul Reformat Noul Mileniu (biserică reformată uriaș-spectaculoasă, desenată de arhitectul maghiar Imre Makovecz în stilul arhitecturii organice de el inventat, inaugurată în decembrie 2019, la exact 30 de ani de la revoluție, printr-o slujbă ținută de László Tőkés), spre măruntaiele Fabricului.

În autobuz / vaporetto, toți spectatorii văd și aud aceeași poveste. Ágnes (Vajda Boróka) vine în vizită la Timișoara, la mătușa sa, Irén (jucată în varianta matură de Tokai Andrea), pentru a încerca, o dată în plus, să elucideze misterul dispariției mamei sale, Flóra, întâmplate cu 20 de ani în urmă. Obsesia pentru adevăr a lui Ágnes pune în paranteză inelul de logodnă pe care i-l oferă Bence (Lajter Márkó Ernesztó) chiar sub ochii noștri.

Apoi coborâm și ajungem în curtea Centrului Reformat. De aici, după o scurtă scenă introductivă, drumurile noastre se despart. Unii aleg s-o urmeze pe Irén, alții pe Ágnes. Ulterior, personajele se multiplică. Alegerile spectatorilor, asemenea. Nimeni nu poate urmări toate firele narative. Ba chiar, la scena finală, desfășurată, desigur, în marea biserică, unii spectatori constată că nici prea știu ce e cu unele dintre cele 17 personaje. Marele mister în ce-o privește pe Flóra se dezleagă, drumul pe care l-a urmat fiecare dintre noi să ajungă acolo rămâne o experiență strict personală.

Regulile sunt simple: n-ai voie să alegi de două ori același personaj, n-ai voie să deschizi ușile marcate cu un câine roșu, n-ai voie să atingi sau să te adresezi actorilor, n-ai voie să miști obiectele. În rest, totul e permis. Să deschizi toate celelalte uși, să te plimbi prin încăperi (veritabilul labirint de spații al Centrului Reformat e excelent pus în valoare de scenograful Albert Alpar), să scanezi (cu propriul mobil) QR code-urile care sunt de găsit în cele mai neașteptate locuri (dezvăluind înregistrări video sau doar audio, fotografii, desene, texte felurite - video: Sorin Mocan, grafică: Sergiu Lazin, ilustrații: Bianca Chiriac).

Actorii vorbesc (abundent), cântă și dansează (coregrafie: Andreea Duță), vocea din căștile non-vorbitorilor de maghiară (Olga Török) ne oferă un rezumat (dar masiv) al discuțiilor, muzica prezentă la tot pasul (Cari Tibor) e pe alocuri acaparatoare, transcript-ul discursului lor (de găsit în aplicație) e util, mai ales în cazurile de defazaj dintre vocea înregistrată din căști și cele live din fața noastră (dar timpul dedicat citirii lui înseamnă sacrificarea altor elemente de interes). Se întretaie povești de dragoste, istorii misterioase, tablouri, scrisori, mese de biliard, zile de naștere, sticle de alcool, jurnale, referințe la dusele ori prezentele case, străzi, fabrici ale cartierului.

Odată cu trecerea timpului, devine evident că fiecare spectator e un mic detectiv prins într-un film polițist a cărui intrigă e descoperirea destinului Flórei. Actorii, scenele, QR code-urile, elementele de decor devin instrumente pe care mintea fiecăruia dintre noi le asamblează cum poate mai bine pentru avansarea pe calea adevărului. Cele mai multe dintre personaje, dintre situații, dintre QR code-uri, sunt piste false. Indiciile cu adevărat relevante se dezvăluie rar.

Fascinant nu e doar acest plonjon nemijlocit în măruntaiele unei povești cu aer de Endeavour, Lewis, Inspector George Gently, The Chelsea Detective sau ce serial polițist de pe Epic Drama sau BBC First preferați. După cum, atrăgătoare nu sunt doar detaliile ce plasează povestea în ambianța, geografică, istorică, socială și etnică a Fabricului. Cu adevărat entuziasmant-ofertantă e puterea pe care, brusc, spectatorul o are să-și decidă propriul drum / propriul montaj. Putem ignora, pentru o vreme, vorbele și gesturile actorilor pentru a scana și asculta / privi un QR code (aici, lipsa semnalului sau a căștilor mobilului propriu pot produce neglijabile, totuși, probleme tehnice), pentru a explora alte camere, pentru a ne întoarce în spații pe care tocmai le-am parcurs, pentru a medita. Într-un cadru pur ficțional, devenim indivizi cât se poate de reali care creează, cu fiecare alegere, un spectacol unic și irepetabil.

În bunul stil cărtărescian, ne-am putea imagina cum pașii și gândurile noastre sunt urmărite și redate în timp real spre folosul unui public dintr-o altă lume, dintr-o altă dimensiune, public care poate că, la rândul său, încearcă să afle adevărul spre care merge fiecare dintre noi, spectatorii deveniți brusc protagoniștii acestei lumi, acestei dimensiuni. De sus, se vede labirintul pe ale cărui culoare ne zbatem. Același punct de start pentru fiecare dintre noi, același finiș. Dar asta nu face suita noastră de alegeri pe care ne-am obișnuit să o numim libertate mai puțin apetisantă.
 
 Orașul paralel: Fabric se va juca de-a lungul întregului an 2023.  Orașul paralel: Iosefin va avea reprezentații în perioada aprilie - august 2023.  Orașul paralel: Elisabetin va avea premiera pe 21 iulie 2023.