A fost odată ca acum - Platonov

Repertoriul Teatrului Bulandra s-a îmbogățit în luna februarie 2023 cu spectacolul Platonov, adaptare de David Hare după Prima piesă sau Piesa fără titlu de Cehov, în regia lui Theodor-Cristian Popescu. Textul, niciodată făcut public în timpul vieții lui Cehov, este o tragedie (3 personaje mor la final) în patru acte. Adaptarea lui Hare înlătură complet ultimul act, îl alege pe Platonov ca personaj principal și îl lasă în viață. Tragedia se transformă într-o dramă, cu o structură densă, intens psihologizată.

Theodor-Cristian Popescu își prezintă cheile regizorale de la debutul spectacolului. Spațiul gol este alterat de o podea gri, ondulată, ca o curbă a deformării spațiu-timp, o sugestie că ne aflăm undeva între lumi, între lumea realității noastre imediate și realitatea ficțională pe care o privim. În spatele scenei sunt așezate scaune, pe care vor veni să se așeze, unul câte unul, actorii. Pentru câteva clipe scena va fi înconjurată de spectatori pe toate cele patru laturi. Actorii vor intra apoi, unul câte unul, în propriile roluri, devenind personaje atemporale, care ni se prezintă cu tot cu etichetele pe care noi înșine li le punem în viața de zi cu zi, etichete pe care fiecare dintre ei le va demonta într-o măsură mai mare sau mai mică.

Patrusprezece personaje, nouă bărbați și cinci femei, vor fi prezente la prima petrecere de vară dată de Anna (Rodica Lazăr), văduva tânără a unui general bătrân, la moșia familiei, a doua zi după sosirea ei, a fiului său vitreg, Serghei (Eduard Păuna) și a frumoasei soții a acestuia, Sofia (Daniela Nane). Obiceiul acestor petreceri e unul cunoscut de toți invitații, o adunare heteroclită de persoane legate de gazdă prin conexiuni diverse. Medicul comunității, Nikolai (Constantin Dogioiu), Maria (Teona Stavarachi), o tânără chimistă căreia îi face curte Nikolai, Porfiri (Lucian Ifrim), moșier văduv, bogat, locuind într-un sat apropiat, Șcerbuk (Gheorghe Ifrim), om de afaceri, investitor, și partenerul său de afaceri, Bugrov (Marius Chivu), Platonov (Șerban Pavlu), învățătorul satului, cu soția sa Sașa (Silvana Negruțiu), Ivan (Dan Aștilean), tatăl lui Nicolai și al Sașei, colonel la pensie, veșnic beat. La petrecere mai vin neinvitați Osip (Cătălin Babliuc), hoț cunoscut, dar niciodată dovedit, îndrăgostit de Anna, și mai târziu Kiril (Matei Constantin), fiul lui Porfiri, întors fără știrea nimănui de la Paris. Osip va fi gonit, Kiril va rămâne, deși dincolo de statutul social puține lucruri îi deosebesc. Katia (Isabela Chitoșca) este o servitoare și uneori ceva mai mult decât o servitoare.

Theodor-Cristian Popescu structurează spectacolul în două părți separate de o pauză. Prima se desfășoară în curtea casei Annei, cea de a doua în fața casei lui Platonov, la marginea pădurii. Prima parte o are în centru pe Anna, generăleasă, cultă, dezinhibată, iresponsabilă față de viitorul ei financiar și sentimental, avidă de viață acum și aici, hotărâtă și perfect conștientă de ceea ce vrea. Partea a doua îl are în centru pe Platonov, intelectual fără licență, familist, autoproclamat și recunoscut ca om al rațiunii, cu simț al umorului, cel care știe ce este bine și ce este rău în fiecare situație și pentru fiecare în parte și nu se sfiește să o spună deschis. Numai în ceea ce-l privește habar nu are ce este bine și ce este rău. Un narcisist, disperat după atenția celorlalți, un amalgam de calități și defecte cu sumă zero.

Mai mult decât acest echilibru feminin-masculin, Popescu structurează personajele în capsule de tipologii psihologice, amestecuri de bine și rău înșirate de la binele absolut, reprezentat de Sașa, familistă convinsă, fără urmă de spirit critic, soție supusă, mamă devotată, credincioasă practicantă, la Osip, întruchiparea răului, hoț, criminal, bătăuș plătit, fără familie, fără casă, fără credință. Costumele - Sașa, complet în alb, Osip, complet în negru - și tipul de joc actoricesc - Sașa aproape inexpresivă, vorbește mereu șoptit, încercând să fie invizibilă, Osip jucând o primată, cu gesturi și icnituri neomenești - îi etichetează. Între ei și punctul 0, reprezentat de Platonov, sunt plasate celelalte personaje. Cei buni, predominant în alb sunt Porfiri, căruia averea îi permite idealismul; colonelul Ivan, care trăiește din amintiri o viață imaginară, ajutându-se din plin de alcool; Serghei, infantil, genul "tot ce zboară se mănâncă", licențiat și fără slujbă, căsătorit în pripă cu o femeie pe care nici el nu știe cum a cucerit-o; Nikolai, celibatar, medicul satului, un pierde vară cu diplomă, căruia nu-i place să îngrijească bolnavi, ci doar să încaseze onorariul. Între buni și răi, personajul de legătură, Katia, este slujnica casei și prostituata afaceriștilor, știe tot, face orice i se cere, nu emite opinii și afișează o atitudine arogantă. Personajele rele, îmbrăcate în negru, sunt afaceriștii Scerbuk și Bugrov, și fiul risipitor, mitocan, incult și arogant, Kiril.

Cele trei femei atrase de Platonov, Anna, Sofia și Maria sunt în culori - culorile pasiunii, nuanțate de propriile personalități. Platonov e căsătorit, dar le provoacă, le întărâtă sau pur și simplu le încurajează. Va cădea în cele din urmă victimă a propriilor jocuri.

Dialogurile dintre personaje ne dezvăluie raporturile dintre ei, impresiile fiecăruia despre ceilalți, dar mai ales raportarea fiecăruia la valorile universale - iubire, nevoia unei siguranțe materiale, credință, familie, nevoia de recunoaștere. Prima parte este a măștilor sociale, cea de a doua ne confruntă cu zbuciumul interior al fiecăruia. Când măștile cad, nimeni nu mai e bun sau rău. Toți sunt nefericiți. O concluzie pesimistă.

Ceea ce lipsește este comicul, în mod vădit căutat - Osip, cu gesturile de maimuță, Scerbuk și Bugrov umblând beți, în patru labe, pe scenă, Maria, cu gesturile ei de fată bătrână, este mereu în contratimp cu ce se petrece în jurul ei, Platonov închipuindu-și că și-ar putea convinge amanta (Sofia) să-l lase să petreacă două săptămâni cu Anna înainte de a pleca împreună spre o viață nouă (după ce soția tocmai l-a părăsit), sunt personaje și situații care au fost anume create pentru a stârni comicul. Dar ceva nu a mers. Atmosfera rămâne depresivă și tristețea copleșitoare, ceea ce în final devine obositor și într-un anumit fel nerealist.

Fundalul sonor intermitent, la fel de minimalist ca și scenografia, este folosit pentru amplificarea scenelor tensionate, dar trece neobservat. Un fel de vuiet al zbuciumului interior. Scenografia e completată în partea a doua de niște bârne negre, puse câte două, sprijinite una de alta, care au rolul de a sugera pădurea. Imaginea e drăguță, fără să merite efortul. La fel și cu neonul plasat undeva în jumătatea din spate a scenei, un fel de stâlp luminos, a cărui funcție nu am înțeles-o.

Evenimentele banale care se succed și se întretaie sunt fără importanță. Iubirile cehoviene în care fiecare îl dorește pe cel pe care nu îl poate avea sunt motorul acțiunii majorității personajelor. Ceilalți iubesc banii. Fiecare se află mereu în fața unor alegeri care îi definesc dincolo de vorbe sau de etichete. Theodor-Cristian Popescu simplifică și esențializează pentru a realiza un ghid al caracterelor umane, încremenite de-a lungul secolelor, în care ne putem regăsi, cu condiția să fim mai sinceri cu noi înșine decât sunt personajele.

Platonov
Adaptare de David Hare după A.P. Cehov
Spectacol realizat de Teatrul Bulandra în co-producție cu UNATC "I.L.Caragiale"
Traducere: Irina Velcescu
Regia: Theodor-Cristian Popescu
Spațiu scenic: Cosmin Ardeleanu / Costume: Maria Miu
Lighting design: Cristi Niculescu / Muzică și sound design: Andrei Raicu și Bogdana Dima
Asistent regie: Nora Zamfir / Asistent costume: Alexandra Secăreanu
Regie tehnică: Mihaela Oance
Distribuție Șerban Pavlu (Platonov), Rodica Lazăr (Anna), Daniela Nane / Anca Androne (Sofia), Silvana Negruțiu / Oana Tudor (Sașa), Gheorghe Ifrim (Șcerbuk), Dan Aștilean (Ivan), Constantin Dogioiu (Nikolai), Lucian Ifrim (Porfiri), Cătălin Babliuc (Osip), Marius Chivu (Bugrov), Matei Constantin (Kiril), Eduard Păuna (Serghei), Teona Stavarachi / Ana Radu (Maria), Isabela Chitoșca (Katia)