Povestea gravitează în jurul unei așa-devenite organizații, New Greatness, creată de un grup de tineri în Rusia, grup acuzat de conducerea de activități extremiste împotriva guvernului. Deși totul a început de la niște simple discuții pe Telegram ale unor tineri, legate de ceea ce observă în societatea în care trăiesc, un agent secret s-a infiltrat printre ei și a condus grupul pe o pistă cât se poate de serioasă. Pe parcursul filmului aflăm cum se desfășoară procesul Anyei Pavlikova și prietenilor săi după ce sunt arestați și cum acesta influențează bolnăvicios valorile și felul de a trăi al unei țări întregi.
În cea mai mare parte, documentarul se derulează ca și cum noi, spectatorii, am fi martori direcți. Aparatul de filmat este ținut în mână (uneori chiar de către personaje), pentru a sugera o apropiere umană, autentică față de subiect. În acest fel, privirea nu este nici măcar puțin detașată, ci împărtășită, transformând filmul într-o experiență reală, aproape tangibilă. Mai mult, în numeroase secvențe se observă utilizarea groplanurilor și a planurilor apropiate, cu focus preponderent asupra dimensiunilor fiziologice - se aud respirațiile dezamăgite, suspinele părinților, se văd reacțiile umane în fața veștilor bune sau rele, capete plecate sau oamenii pregătiți să lupte. Exemplele în acest sens sunt mai ales întâlnirile de la tribunal. Avem acces la spațiul intim al familiei Pavlikova, atât înainte de proces, cât și după. O cunoaștem pe Anya prin intermediul familiei sale, al prietenilor și al spațiului în care stă - secvențele care prezintă casa familiei, camera Anyei. Întreg filmul înfățișează latura umană, a existenței, așa cum este ea, așa cum o putem vedea fiecare dintre noi la colț de stradă sau peste drum.
Tot în spiritul acestei umanități este important discursul regizoarei, a cărei voce o auzim sporadic pe parcursul filmului, pe fundalul unui peisaj urban, adesea surprinzând blocuri și străzi cu o estetică post-sovietică, specifică Europei de Est. Această voce devine cu atât mai rezonantă, cu cât își expune propriile experiențe și își asumă o poziție clară față de opresiunile regimului politic, aducându-ne până în fața evenimentelor actuale referitoare la războiul din Ucraina. Este un comentariu politic clar, care subliniază puterea celor care ne conduc și cum experiențele, fie ele și dintr-un trecut îndepărtat, ne bântuie și influențează viețile pentru totdeauna. În sfera discursului se încadrează alte alegeri regizorale de impact, cum sunt textele de pe ecran care definesc locurile, cele din final unde apar sentințele celor arestați și un scurt epilog al participanților, dar și coloana sonoră aleasă pentru a face un real statement, prin melodia Unicorn Freedom a grupării artistice feministe Pussy Riot din Rusia.
The New Greatness Case se bazează mult pe trăiri, sentimente și emoții, pe o dimensiune personală. Reușește să transmită o poziție fermă în fața nedreptății și a încălcării libertății, arătând cum oamenii sunt capabili să lupte împreună pentru lucrurile în care cred, pentru drepturile umane fundamentale. Arată cum evenimentele particulare capătă un caracter universal și cum, în final, o comunitate unită reușește să se facă auzită mai tare decât o singură voce.