Nu e obligatoriu ca tu însuți să te fi confruntat cu o asemenea dramă ca să te atingă povestea din Un beau matin. Cu toții am auzit de un prieten, de un vecin, un coleg, o rudă sau o cunoștință care trece printr-o experiență similară. Fiecare ajunge la vîrsta cînd se confruntă cu dificultățile pe care le aduc bătrînețea și boala celor dragi. Sandra Kienzler, personajul din film, se luptă cu un monstru și mai de temut, căci asistă la durerosul proces prin care propriul părinte, cîndva un strălucit profesor de filosofie, coboară tot mai vertiginos pe o pantă a transformărilor ireversibile. Maladia rară de care suferă, sindromul Benson, îi limitează independența și capacitatea de a se descurca singur, dar îi afectează în plus memoria și vederea.
Nu e singura ipostază - cea de fiică, în care o regăsim pe Sandra (Léa Seydoux). Un beau matin este radiografia unei existențe destul de comune. Personajul principal este o mamă care își crește singură fiica de 8 ani și care își împarte timpul între obligațiile familiale și cele profesionale. Multe scene o surprind în timp ce își face meseria de traducătoare, în vreme ce în altele o însoțim în timp ce se ocupă de fetiță. O plimbare prin parc este de altfel momentul în care Mia Hansen-Løve lansează celălalt fir narativ al filmului: Sandra se întîlnește întîmplător cu Clément (Melvil Poupaud), un vechi prieten (al ei și al fostului ei soț, decedat), iar între cei doi se înfiripă o aventură, în ciuda faptului că el este căsătorit. Ceea ce la început părea a fi o legătură pasageră al cărei scop era să compenseze lipsa unui partener și a afecțiunii fizice, devine un episod romantic destul de complicat: cei doi încep să țină unul la celălalt, Sandra devine tot mai nemulțumită de statutul de amantă, iar Clément nu se poate decide între noua lui pasiune și responsabilitatea față de soție și copil.
Prinsă între vizite la aziluri de bătrîni pentru un tată (Pascal Greggory) a cărui stare se degradează văzînd cu ochii, între serviciu și copil, Sandra nu mai avea nevoie și de un bărbat ezitant în viața ei. Echilibrul ei emoțional era deja precar și empatia pe care o resimți ca spectator pentru starea în care se află te face să îi dorești ca măcar din punct de vedere amoros să iasă lucrurile cum trebuie.
E dureros pentru Sandra să constate că trupul părintelui său devine o "carcasă" ce-și pierde rațiunea, adică exact nucleul esențial al întregii lui existențe. Nu e simplu nici să gestioneze problemele de creștere ale fiicei sale, nici să constate că bărbatul pe care-l iubește nu e gata să lase totul pentru ea. Rămîne singură în fața marilor dileme ale vieții, e fragilă și vulnerabilă. Cu toate acestea, abia dacă ne lasă să bănuim tot zbuciumul prin care trece. E drept că începe să aibă probleme de concentrare la muncă, că izbucnește de cîteva ori în plîns, că strigă uneori la Clément și are o atitudine de adolescentă îndrăgostită ce vrea să stea zi și noapte cu iubitul ei. Însă, dincolo de aceste mici sincope, comportamentul Sandrei e cît se poate de demn și mai ales de calm.
Aceasta este impresia generală cu care am rămas văzînd Un beau matin. Lumina și anotimpurile se succed, timpul trece, copiii cresc, părinții îmbătrînesc, iubirile vin și pleacă, dar cel mai important este nu lași lucrurile grave să-ți distrugă optimismul și dorința de a merge mai departe.
Léa Seydoux demonstrează din nou că i se potrivesc și rolurile sensibile, nu doar cele alerte, din filmele cu James Bond (Spectre și No Time to Die). Dinamica din Un beau matin e dictată de ritmul obișnuit al cotidianului, iar Mia Hansen-Løve pune multă delicatețe într-un film care nu te zdruncină și nu te agresează, ci te face martorul unor întîmplări aparent normale, care pot avea însă efectul devastator al unei avalanșe.
În 2022, Un beau matin a fost recompensat la Festivalul de la Cannes cu premiul Label Europa Cinemas. Filmul are premiera în cinematografele din România în 31 martie 2023.