Însă documentarul Foragers / Culegătorii de za'tar regizat de artista palestiniană Jumana Manna - a cărei activitate se bazează pe studiul practicilor de conservare în domeniul agriculturii, științelor și dreptului - este departe de a încuraja o dezbatere à la Greta Thunberg pe tema schimbărilor climatice.
Mai degrabă, autoarea conturează un produs filmic ce poate servi deopotrivă ca delectare vizuală și auditivă prin întoarcerea la rădăcini, la un mod de trai minimalist, desprins de tumultul societății din zilele noastre, dar și pe post de comentariu politic la adresa eternului conflict israelo-palestinian care privează indivizii de origine arabă de anumite drepturi. Nu e de mirare, astfel, că lungmetrajul a câștigat o mențiune specială la Camden International Film Festival, premiul Green Dox la Dokufest International Documentary and Short Film Festival și a fost selectat în competiția pentru cel mai bun film la Gijón International Film Festival.
Pretextul acestui studiu asupra relațiilor dintre cele două etnii este unul simplu și neașteptat: plantele. Mai exact za'tarul, ce se folosește la prepararea mâncării naționale a arabilor și akkoubul, cu proprietăți nutritive deosebite pentru sănătate. În urma ocupației israeliene, a fost introdusă o lege controversată care interzice cultivarea sau culegerea za'tarulului și akkoubului sălbatic de către palestinieni. Acest act normativ a dus, desigur, la dezvoltarea unei mici industrii ilegale de colectare și vânzare a plantei țepoase de către cunoscători și la înmulțirea patrulelor de poliție în zonele vizate. Însă cetățenii de origine arabă continuă să lupte să își apere identitatea națională în ciuda contravențiilor și pedepselor impuse de sistemul politic.
Foragers / Culegătorii de za'tar propune perspectiva minorității arabe din orașul israelian Karmiel. Filmul se deschide cu un bird's eye view foarte îndepărtat de sol, în care putem observa cu greu silueta unui bărbat în mișcare înconjurată de o mare de verde crud specific plantelor. Insignifianța omului în fața naturii din acest cadru este o revelație aproape înfricoșătoare, însă încercarea lui de a o controla prin orice mijloace este ulterior un motiv mai pregnant de îngrijorare. Bărbatul se dovedește a fi unul dintre "dealerii" de akkoub, un susținător aprig al valorilor tradiționale și al stilului de viață relaxat, detașat de dinamismul caracteristic orașelor. Asemeni lui Christopher McCandless din Into the Wild, palestinianul și-a găsit un loc al lui în mijlocul pustietății. O căsuță echipată cu strictul necesar, o curte improvizată și o întindere nesfârșită de teren ce îi dăruiește tot ce are natura mai bun de oferit sunt suficiente pentru a conferi liniștea de care are nevoie. Când noaptea coboară peste ținutul sălbăticit și singurul sunet ce se mai aude e zumzetul gâzelor, el se întinde pe o saltea sub stele împreună cu cei mai loiali companioni ai lui, câinii, și adoarme. Totuși, din când în când, pacea îi este tulburată de forțele de ordine venite pentru a-i impune cu orice preț o regulă absurdă: guvernul deține monopol asupra naturii nu-chiar-atât-de-neîmblânzite.
Printre toate straturile documentarului filmat de Jumana Manna regăsim și unul presărat de umor, un umor datorat atât felului autentic de a fi al localnicilor prinși culegând ilegal akkoub, cât și montajului cadrelor în care aceștia au fost intervievați. Imaginile cu femeia care încearcă să se eschiveze, afirmând că planta "era doar pentru casă" sunt urmate fulgerător de un bărbat care mărturisește cu toată încrederea "recunosc, voiam să îl vând, dar am șapte copii acasă". Totuși, personajul din incipitul filmului este cel mai îndârjit, contestând fără frică de repercusiuni raționalitatea legii. Când doamna israeliană îi înșiră anii 2002, 2009, 2011 (în care a mai fost prins), el o întrerupe tăios, dar candid: "Și o să fiu prins și în 2050 cu copiii și nepoții mei." Cadrul final, aflat în simetrie tehnică cu cel de început, întărește spusele bărbatului: două surori arătate pe parcurs a fi împătimite ale akkoubului au părăsit civilizația urbană pentru a procura, fără niciun regret, planta interzisă de la comerciantul înstrăinat.
Folosindu-se de o multitudine de planuri generale și de dinamismul camerei, Foragers / Culegătorii de za'tar arată comuniunea om-natură a comunității de arabi din Karmiel și împotrivirea acerbă a autorităților israeliene cu pretextul, ironic, al prezervării plantelor - care ascunde, fără îndoială, interese financiare. Dovada o reprezintă chiar răspunsul - sau lipsa lui - unui supraveghetor al terenurilor agricole pe care se cultivă autorizat akkoubul: întrebat care este riscul culegerii plantei sălbatice - luând în considerare faptul că nu este smulsă de la rădăcină, ci doar de la tulpină, ceea ce o ajută să se răspândească - israelianul se blochează și iese din cadru.
Atingând o temă de interes global prin expunerea unui subiect local, Jumana Manna reușește deopotrivă să promoveze peisajele, valorile și mediul rural al teritoriului palestinian, dar și să tragă un semnal de alarmă cu privire la primejdia omniprezentă care amenință să le distrugă în orice clipă.