Pentru cei care cunosc filmografia lui Woody Allen, Match Point (2005) e un film cel puţin deconcertant. Asta pentru că rupe total cu ceea ce înseamnă marca Woody Allen - (auto)ironii foarte inteligente, psihanalize ascuţite, cu intelectualul frustrat în centrul femeilor fatale şi al bărbaţilor musculoşi, invidioşi.
De la cel mai profund psihanalist al ecranului, Woody Allen trece la ceva ce nici nu se poate defini. Match Point poate fi privit ca un film cinic, dar nu e chiar un film cinic. Poate fi privit ca un film psihologic, centrat pe problema cuplului, dar e mai mult decât atât. Poate fi privit ca un film "anti" şi este, într-adevăr, un film foarte "anti".
Match Point e în primul rând o turnură de 180 de grade faţă de filmele precedente ale lui Woody Allen. Ca şi în cazul lui Eric Rohmer cu L'Anglaise et le duc, e remarcabil cum Woody Allen, la 70 de ani, găseşte resursele să schimbe complet registrul şi să reuşească o capodoperă.
Cheia în care trebuie citit Match Point e romanul pe care personajul principal îl citeşte - Crimă şi pedeapsă, de Dostoievski. Apoi, o altă cheie e faptul că citeşte o carte care să-l ajute la interpretarea operei lui Dostoievski. Ajungem astfel la referinţele laitmotivice ale lui Woody Allen - Dostoievski e constant în filmele lui, fie şi numai la nivelul citării printre alte referinţe europene: expresionismul german, arhitectura Renaşterii, Parisul, Londra... Personajul lui Allen (Chris) e opusul lui Raskolnikov. Chris (nume intenţionat ales cu rezonanţe cristice?) nu doar că nu are nici o remuşcare pentru crima pe care o comite, dar trage şi toate foloasele de pe urma ei. Crimă şi nepedeapsă s-ar putea numi filmul lui Woody Allen - Chris îşi înscenează genial crima, cu victime colaterale cu tot, iar regizorul îşi înscenează genial scenariul, cu neprinderea criminalului cu tot.
Filmul e perfect scris, excelent jucat (Jonathan Rhys Meyers, Matthew Goode, Scarlett Johansson), perfect regizat. Are şi ritm, şi suspans, şi multă surpriză, culminând cu cea din final. E opera desăvârşită a unui maestru, aflat dincolo de apogeul filmografiei sale şi care nu oboseşte să fie tânăr. Cel mai surprinzător film din ultima vreme, unul din cele mai surprinzătoare din cariera lui Woody Allen şi unul din cele mai bune filme ale sale.