Ascultând limba română, la un colț de stradă - UZDINUZ

Să facem prezentările:
 
"Asociația Prin Banat este o organizație neguvernamentală, non-profit, ce are ca scop documentarea și promovarea valorilor locale și încurajarea turismului cultural în regiunea Banatului Istoric" - prinbanat.ong
"Cămine în mișcare este o platformă de explorare a fenomenului migrației ca o realitate din trecutul și prezentul Banatului și al Europei. [...] Cămine în mișcare face parte din Programul Cultural Timișoara 2023 - Capitală Europeană a Culturii, implementat de Asociația Prin Banat." - camineinmiscare.ro
"UZDINUZ a fost creat pentru Cămine în mișcare - un proiect organizat de Asociația Prin Banat, parte din Programul cultural național "Timișoara - Capitală Europeană a Culturii în anul 2023" și finanțat de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte. Partener: Comunitatea Românilor din Serbia" - camineinmiscare.ro/uzdinuz
"Uzdin, a village located in the Kovačica municipality, in the South Banat District of Serbia. It is situated in the autonomous province of Vojvodina. The village has a Romanian ethnic majority (76.42%) and its population is 2,029 (2011 census) spread over 71,36 km^² of land" - wikipedia.org/Uzdin

Vara lui 2022. Distanța Timișoara - Uzdin (90,4 km) se străbate într-o oră și jumătate cu mașina, cu tot cu timpul de așteptare de la punctul de trecere a frontierei de la Foeni - Jasa Tomic. Christine ajunge în Uzdin la volanul unui autoturism roșu. Christine Cizmaș, actriță, membră fondatoare și ultra-activă a trupei Auăleu. Creatoarea & vocea-amfitrion a UZDINUZ. Șapte majuscule pe fond roz. Primele cinci sunt albe: UZDIN. Următoarele două, negre: UZ. În loc să le citiți aici, mai bine le priviți aici: camineinmiscare.ro/uzdinuz

Ce e, de fapt, UZDINUZ? Un podcast? O suită de reportaje audio cu o mică parte dintre românii care mai trăiesc, încă, în Uzdin: Ana Bojer și Mărioara Sîrbu (în episodul Femeia de demult), Trifu Șoșdean, pictor, poet, scriitor, mecanic, pensionar din Uzdin (în episodul Dulceața de cireșe), Pavel David Spăriosu Secoșan (în episodul A ta steluță), plus protagoniștii următoarelor 3 episoade, încă nelansate: Naivă (va apărea pe 6 mai 2023), Hau! Hau! Miau! Miau! (pe 13 mai 2023), Dezleagă-mă (pe 23 mai 2023)? O serie de spectacole de teatru documentar radiofonic cu actrița Christine Cizmaș, muzicanții Ovidiu Mihăiță (tobe și voce), Norbert Lovasz & mama lui (bass și voce ascunsă), Cristian Popescu solfaur (mixaj, chitară, răbdare, efecte, muzică și multe, multe ore de studio) și cei mai sus prezentați? Un proiect online multimedia cu / de Alexandra Palconi-Sitov (coordonator proiect), Cristian Sitov (web developer), Simona Giura (grafică, inspirată din pictura naivă a pictoriței Sofia Ionașcu din Uzdin) și cei mai sus prezentați?

UZDINUZ. Un loc, o mână de oameni, o seamă de povești, o serie de istorii. Un sat. O lume. O lume care se duce. Peste 10, 15, 20 de ani n-o să mai fie nimic. Nimic, în afară de, poate, acest UZDINUZ. De Christine Cizmaș. Din 22 aprilie 2023 (de ziua ei) până la sfârșitul lumii, cum zice pe site. Care lume? Lumea lor va muri mai întâi. Apoi, a noastră. Orice ar însemna acest "a noastră" vom urma și noi. Se va găsi o Christine și pentru noi?

Am ascultat, venind spre Timișoara, primele 3 episoade: intro-ul Arată-te, poemul & cântarea & mărturisirea Rugă fără sarme și primul vast pasaj made in Uzdin Femeia de demult. Pentru drumul de plecare e plănuit Dulceața de cireșe.

Locurile mișto ale orașului găzduiesc afișul UZDINUZ. Presa locală le invită pe Alexandra Palconi-Sitov și pe Christine să-l povestească. Ascultarea sa nu e lucru facil. E fain, dar nu e ușor. Durează, se întinde, mănâncă timp, cere atenție. Și, în fond, ce oferă? Nu celebrități, nu mari istorii, nu povețe ultra-înțelepte. Câteva femei și câțiva bărbați, vorbitori de română în Banatul din Serbia, vorbind, cu sfială și umor, despre sine, despre ai lor, despre sat, despre Banat, despre Serbia, despre România. Uneori, despre lumea largă.

Cine are răbdare de așa ceva? De ce am avea răbdare pentru așa ceva? De ce ditai capitala europeană a culturii ar aloca resurse pentru a spune povestea câtorva destine dintr-o lume care curând nu va mai fi? Dacă nu știm să răspundem altfel decât în cheie ironică ori cinică la aceste întrebări și totuși stăm lipiți cu urechea de biții audio-purtați, înseamnă că s-a găsit Uz pentru Uzdin. Se cheamă că cei care ne-au dat nume & libertate nouă le-au dat voce și rost lor.

În Femeia de demult, e vorba, printre altele, de o carte (Un om și o carte), de un text (Femeia de demult), de o seamă de poeme și povești, cu toatele ale Mărioarei Sârbu (86 de ani) din Uzdin. Și mai e vorba de asociația Bunicuțele, condusă de Ana Bojer. Din, desigur, Uzdin. Și mai e vorba de o dorință a Mărioarei Sârbu: de a sta la un colț de stradă într-un oraș din România și de a asculta trecătorii vorbind românește. Dorința cuiva care a trăit o viață (nici prea bună, nici prea rea) pe străzi pe care se vorbea mai degrabă sârbește.

Vi se pare puțin, așa-i? Ce vis mai e și ăsta? Nu e bai, se duc oamenii ăștia și lumea lor. Și visurile lor, și hainele lor, și cântecele lor, și poemele lor. Se duc. La ultimul pas, înarmați doar cu emoția & demnitatea aia despre care e, de fapt, vorba în UZDINUZ, pesemne că (ne) vor spune: "Fete, băieți, zei, dumnezei, ăștia am fost, atât am putut. E rândul vostru acum".