Textul lui Edward Albee, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu, montat la Teatrul Odeon din București, prezintă un cuplu american de intelectuali care în aparență nu se suportă, își spun că se urăsc, se jignesc în repetate rânduri, însă se hrănesc din jocurile lor sadice, din ofensele ironice ale fiecăruia la adresa celuilalt. O relație nesănătoasă, dar care funcționează pentru că îi ține pe ambii încă conștienți.
Martha, rol jucat de Carmen Tănase, este fiica fondatorului unei universități conservatoare, renumită și respectabilă. George (Adrian Titieni) este profesor universitar la catedra de istorie, care profesează în universitatea tatălui Marthei. Tati, așa cum îi spune Martha, este bărbatul care le controlează viețile, pentru care ea s-a căsătorit cu unul dintre angajații lui. Tati este adorat de Martha și disprețuit de soțul ei. Orice cale ar urma Martha, tati e mereu acolo, e omniprezent în psihicul și ființa ei.
Întreaga acțiune are loc în aceeași casă, în aceeași seară, la întoarcerea de la o petrecere organizată de tatăl Marthei. Un cuplu mai tânăr, Nick și Honey (Silvian Vâlcu, Ioana Mărcoiu), le face o vizită în miezul nopții, iar soții îi introduc și pe aceștia în jocurile lor psihologice. Din dialogul savuros, plin de replici cu umor care sparg momentele tensionate și crizele dintre soții George și Martha, aflăm drama vieții lor. Martha îl consideră pe soțul ei un laș, un ratat, o "mlaștină", deoarece nu corespunde idealului stabilit de tatăl ei, în timp ce ea este o alcoolică, parțial detașată de realitate. Pe parcursul spectacolului auzim diverse lucruri despre fiul lor, rodul iubirii dintre ei, sau dintre Martha și alt bărbat. E un fiu extrem de apreciat și iubit, care își detestă tatăl, după spusele mamei, sau care a fost chinuit de mama lui, după spusele tatălui - fiecare aruncă responsabilitatea privitoare la soarta acestuia pe umerii celuilalt... Dar există acest fiu sau e doar rodul imaginației Marthei?
Cele mai grele momente sunt întrerupte de o intervenție comică, ei își aduc aminte de versurile unui cântecel pentru copii, fredonat de cineva la petrecerea tatălui Marthei: Cui i-e frică de Virginia Woolf?
Mărturiile lor sunt contradictorii, fiecare dintre ei își creează propriul adevăr prin prisma căruia privește viața lor împreună. În ciuda relației lor ruinate, ei sunt un nucleu bine consolidat, și pare că le este imposibil să mai supraviețuiască unul fără celălalt.
Urmărim așadar niște personaje construite printr-o analiză psihologică minuțioasă. Problemele lor au rădăcini atât de adânci încât e aproape imposibil să mai fie remediate. Soții își îneacă frustrarea și ura în petreceri, scandal și alcool, mult alcool. Iar relația lor distructivă e singura care le asigură legătura cu luciditatea.