Domnul Marcel îl știe pe Ovidiu și, după ce iese din cameră, lucrurile odată lămurite, se mai întoarce o dată, numai bine ca să nu-l lase pe Ovidiu să adoarmă din nou și să nu respecte planul riguros așternut pe hârtie. Ce face Ovidiu? Păi, în stilul nostru ușor, binecunoscut, ignoră complet termenii a ceea ce înseamnă un contract. Sună la prietenul său ca să-l însoțească la drum. Care prieten, Vali, nu va veni singur, ci cu noua lui iubită, Betty. Iar drumul nu va fi nici el fără popas. Cine stă să respecte un plan convenit anterior? A fost mai rău, a fost mai bine? Vali a condus la început. Calm, rezistând rugăminților lui Betty de a opri să-și cumpere sandale. Dar când au avut de-a face cu semnalizările unei mașini roșii care îi urmărea s-a enervat. Aparent au fost gesturi de șofer în trafic. Vali vrea să continue drumul, Ovidiu se teme că ar curge uleiul și de aceea au fost semnalizați. Este prima dispută între ei, mai mult în joacă. Numai că brusc lucrurile se degradează. Oprind, se trezesc atacați brutal de cei din acea mașină. Violența fizică surprinde pe toată lumea. Și chiar dacă băieții reușesc să scape, din acel moment totul s-a schimbat. Tensiunea s-a instalat în fiecare dintre ei și ne cuprinde pe toți până la sfârșit. Nimic nu mai poate fi ca înainte.
Vulgaritatea de limbaj nu e o noutate, numai că acum semnalizează teamă și orgoliu rănit și dorință de răzbunare și revoltă pe situația neprevăzută în care s-au trezit aruncați. Și ceea ce părea un contract serios și bine calculat, se dovedește a fi, poate, trafic de droguri. Iar eroii noștri descoperă duritatea lumii interlope. În care viața unui om are un preț mult mai mic decât marfa. De unde la început era neseriozitate la Ovidiu, obligat să recunoască în telefon: "Deci am greșit dom' Marcel!", violența întâmplării îl face să simtă că nu se poate vinde atât de ușor. "Sunt prost să-mi pun pielea în saramură pentru două mii de parai?"
Încordarea slăbește când agresorii par a fi dispărut. Ce ușurare, totul pare a fi fost doar un vis urât. Ei merg înainte. Pe un drum pavat aparent cu bune intenții. Îi regăsim aproape ca la început, ușuratici și puțin trufași. Reapare pericolul și spaima se instalează brusc, devine deja o obișnuință. Șansa lor este radarul poliției. Sunt opriți de un echipaj de poliție exact când erau gata să fie atacați din nou. Este o șansă însă pentru sufletul lor. De a dezvălui jocul în care au intrat. Numai că pentru asta e nevoie de un curaj și mai mare. Așa că rămân la ce știu ei mai bine, un truc, încă unul, căutând a se strecura mai departe. Ca-n viață. Și merge. Ca-n viață. Un drum care ocolește, tresărind de-acum la fiecare semn, o evadare spre țintă. Dar tensiunea acumulată în ei răbufnește la cea mai simplă suspiciune. Arțăgoși, sunt gata să agreseze la rândul lor pe alții. Ba chiar explodează între ei. Negăsind destinatarul acasă, dau o fugă și până la un en-gros să aprovizioneze micul magazin al părinților lui Ovidiu. Băieții trec la cumpărături, iar Betty ignoră indicația precisă a lui Ovidiu, depărtându-se câțiva pași de mașină. Se poartă și ea precum făcuse și Ovidiu de la bun început, un obicei al pământului. "Așa m-am gândit eu că-i mai bine". "Recunosc că am greșit, acum ce să fac? Să-mi dau foc?", se justifică Ovidiu către domnul Marcel. "Extraordinar... Nu s-a întâmplat nimic", se justifică Betty către Ovidiu. Numai că acesta e un vulcan. Venele gâtului se umflă și injuriile nu mai contenesc. Și de aici încăierarea cu Vali. Prietenii ajung să se străpungă din priviri. Vorbe grele. Ies la iveală gânduri nerostite până atunci. "Să-ți fie rușine de cum te porți. Toate aerele astea de super-patron".
Abia după ce duc la bun sfârșit misiunea, începe detensionarea. Greu. Și când se părea că totul era undeva în urmă, observă pe drumul de întoarcere undeva în câmp, departe de șosea, mașina agresorilor. Ovidiu se apropie mai întâi cu acea curiozitate a oamenilor care se apropie spectatori de locul unui accident. Numai că Ovidiu se transfigurează văzând cadavrele din mașină. Privește parcă într-un viitor, înțelege jocul în care a intrat. E copleșit. Alături, Vali a adormit în poala iubitei sale. Ovidiu își continuă drumul cufundat în gânduri. Abia acum înțelege dimensiunea pasului pe care l-a făcut. Prețul pe care l-a plătit. Și încă asta nu a fost tot. Acasă îi întâmpină domnul Marcel. La fel de sobru, ceremonios în gesturi, riguros în abordare, grijuliu ca un părinte. Pe același ton calm, dar imperios, îi anunță de un nou transport a doua zi. Bine organizat. Numai că Ovidiu rostește parcă șoptit, dorința de a se opri. Imposibil. Amenințările domnului Marcel nu sunt deloc o joacă, iar Ovidiu, care a văzut atâtea într-o singură zi, simte acum cu adevărat sudoarea spaimei. O marfă și niște bani. Ispititorul a mai cumpărat un suflet.
Marfa și banii (2001)
Regia: Cristi Puiu
Scenariul: Cristi Puiu, Răzvan Rădulescu
Distribuția:
Ovidiu: Alexandru Papadopol
Vali: Dragoș Bucur
Betty: Ioana Flora
Mama: Luminița Gheorghiu
Marcel: Răzvan Vasilescu
Doncea: Doru Ana