În sală la Gala UNITER, 2023

Universul vizualo-sonor al galei premiilor UNITER 2023 s-a constituit pe baza a două teme: cea a fleșcăitului covorului roșu și cea a muzicii specifice anilor `20 ai secolului trecut. Prima, cu rol de intro pentru gala-spectacol creată de regizorul Răzvan Mazilu, a fost o adăugire spontană adusă de ploaia care a început, fără niciun fel de considerație, cu o oră înaintea evenimentului.

În 2023, gala s-a dorit a fi mai mult decât o simplă decernare de premii, de interes exclusiv pentru membrii branșei și pentru urmăritorii consecvenți ai teatrului românesc. Încă de la conferința de presă susținută pe 29 mai 2023, a fost făcută publică direcția artistică de musical a galei, îmbinată cu stilistica glam, tipică perioadei interbelice. S-a precizat, de asemenea, atenția deosebită care va fi oferită transmisiei pe TVR Cultural, post redeschis de curând.

Gala a fost împânzită de momente artistice cu scop comic, menite să facă trecerile de la o categorie de premii la alta. În principal, ele au constat în interpretarea unor piese din musical-uri cunoscute, pentru care au fost rescrise versurile, astfel încât să facă referire la diverse aspecte ale muncii în teatru. Cei patru prezentatori-interpreți - Lucian Ionescu, Ana Bianca Popescu, Monica Odagiu și Alex Ștefănescu - au acționat ca motor al galei, având scopul să o mențină într-o zonă energică, a plăcutului și a divertismentului ușor digerabil. Toate aceste elemente din care gala a fost compusă semnalează trecerea la o nouă abordare a decernării premiilor UNITER. Este un prim pas făcut înspre zona de mainstream. Pare că se țintește, ușor-ușor, înspre formatele occidentale ale decernărilor de astfel de premii. Mai puțină sobrietate, un ritm mai alert, un tip de strălucire. Gala UNITER de la Timișoara a fost, într-un fel, un strigăt care să atragă atenția publicului larg. Atenție de care avem nevoie mai mult ca niciodată, poate, având în vedere discuțiile din jurul tăierilor de fonduri ale teatrelor de stat și aspectul "prăfuit", deconectat de lumea modernă, pe care încă îl au multe teatre, împreună cu spectacolele lor.

Totuși, în câteva rânduri, atmosfera de divertisment a fost străbătută și de realitățile mai puțin glam cu care se confruntă teatrul. Aceste momente, de adevăr necosmetizat, au venit din partea câtorva artiști care au urcat pe scenă pentru a-și ridica premiile. "Festivalul Interferențe este mai ieftin decât un Leopard-2.", a spus, ca o glumă amară, Tompa Gabor, atunci când a ridicat premiul "Ion Caramitru", acordat în 2023 festivalului internațional de teatru de la Cluj. Pentru cei care nu știu, Leopard-2 este un model de tanc de luptă, creat în Germania. El este folosit și astăzi, în războiul din Ucraina.

Deși nu a putut fi prezentă la gală, pentru a-și ridica premiul în persoană, scenografa Oana Micu (câștigătoarea premiului pentru cea mai bună scenografie, cu spectacolul Blasted, regizat de Bobi Pricop la Teatrul "Andrei Mureșanu" din Sfântu Gheorghe) a scris un mesaj emoționant. Acesta a fost citit de managerul teatrului din Sfântu Gheorghe, Anna Maria Popa. Oana Micu și-a dedicat premiul "tuturor scenografilor care încă își caută locul în teatrul românesc", multora întorcându-li-se spatele din rațiuni care nu au legătură cu prezența sau absența talentului lor. A lucra în teatru înseamnă, pentru Oana Micu, a fi înțelegător. A rezista în fața compromisurilor artistice pe care trebuie să le faci adesea, din cauze care arareori au legătură cu arta.

"Mi-aș dori să treacă perioada în care premiile astea fac din oameni monștri." Cendana Trifan, câștigătoarea premiului pentru cea mai bună actriță în rol secundar, cu rolul Fiicei din spectacolul Mamă, a făcut o observație care are mai multe interpretări posibile. Totuși, nu pot să nu o corelez cu o scenă înduioșătoare, care a avut loc spontan, cu puțin timp înainte să urce actrița pe scenă. După ce și-a ridicat premiul pentru debut, scenograful Theodor Cristian Niculae a fost oprit de competitoarele lui, actrițele Irina Artenii și Măriuca Bosnea, din a se așeza înapoi la locul lui. Cele două s-au dus la el și, fără niciun cuvânt, l-au luat amândouă în brațe. Un gest simplu, necalculat, care dovedește că prietenia dintre cei trei, despre care au vorbit cu toții în interviurile lor (aici, aici și aici), e sinceră și nu lasă loc de invidie. A primi premiul UNITER e un lucru important pentru orice artist de teatru român, așa și este firesc. Dar, a transforma aceste premii într-un scop suprem este toxic și, mai ales, înseamnă a trata în chip eronat juriul ca pe o instanță supremă a artei.

Notă: La conferința de presă din data de 29 mai 2023, fostul ministru al Culturii, Lucian Romașcanu, a precizat că: "Având în vedere unele poziționări recente publice, excelența trebuie premiată dincolo de orice altceva. Dacă ești bun, trebuie să fii premiat. Dacă avem nevoie de categorii speciale pentru încurajarea unuia sau altuia din segmentele teatrului românesc, atunci să facem acest lucru. Dacă e nevoie de premii pentru tineri, facem premii pentru tineri. Dacă e nevoie să încurajăm arta de gen, să facem premii. Dar, premiile totale, premiile mari UNITER sunt pentru valoare, pentru creație, și ele nu trebuie puse în segmente de un anumit fel sau altul.". Dincolo de faptul că o asemenea soluție îmi pare cel puțin discutabilă, mă reîntorc la ceea ce a spus Cendana Trifan. Un artist se poate "transforma în monstru" inclusiv dacă se simte ignorat în mod repetat de puținele premii care există la noi în țară.