iunie 2023
Gala Premiilor UNITER, 2022-2023
Gala Premiilor UNITER s-a întors în 2023 la Timișoara, mai precis în capitala culturală, și mai precis la Teatrul Național Mihai Eminescu. Descind în frumosul oraș de pe Bega cu gândul că această oportunitate culturală o voi simți de la primul pas, în ciuda ploii și a vremii mai puțin prietenoase. Ei bine, nu a fost chiar așa. Chiar nu am simțit absolut nicio schimbare de la ultima mea vizită (care a fost în octombrie 2022), cu excepția unei construcții metalice înaltă, cu ceva plante, care, mie personal, nu mi-a transmis nimic. Degeaba am vrut să vizitez expozițiile de la Art Encounters (Muzeul de Artă mă gândeam că este închis, că doar este instituție de stat), programul era cel dintotdeauna probabil, în zilele de luni și marți totul fiind închis. Capitala culturală nu schimbă, se pare, programe, reguli...

Dar, ca să nu exagerez, să mă întorc la scopul adevărat al descinderii mele în Timișoara: Gala Premiilor UNITER, ediția cu numărul 31, aflată sub direcția artistică a lui Răzvan Mazilu. Eram curioasă să iau, din nou, pulsul galei (în contextul în care sunt bine cunoscute animozitățile care au fost în jurul nominalizărilor...) și m-am bucurat că echipa de organizare a reușit să prezinte publicului timișorean cele trei spectacole nominalizate la categoria Cel mai bun spectacol al anului teatral 2022 (iată un demers de capitală culturală! cu un efort deloc de neglijat, sunt convinsă).

Ce și-a propus Răzvan Mazilu, în calitate de director artistic al galei: să aducă pe scenă Epoca de aur a Hollywood-ului, cu toată strălucirea, rafinamentul și eleganța lui. Și, evident cu cântec, alegând piese cunoscute din musicaluri/filme care s-au bucurat de mare succes de public, dar și de critică (ce îmi amintesc acum: Chicago, Dirty Dancing, Mary Poppins, Golden Eye). Împreună cu scenograful Dragoș Buhagiar au construit pe scenă un adevărat spațiu teatral: ne aflăm într-un foaier de teatru sau de operă, susținut de patru piloni, cu pereți delicați, sidefați / perlați, împodobiți cu motive aurii, care se încheie cu o bordură ce pare a reprezenta clapele unui pian. Totul este strălucire și culoare, după cum am putut vedea pe parcursul derulării galei. În mijlocul acestui foaier tronează, supradimensionat, așezat pe o turnantă, simbolul galei - cartea lui Ion Bițzan, cartea salvată de la pieire, atât de râvnită de cei din breasla teatrală. Pe parcursul galei, pe această carte, dar și pe două ecrane laterale, care străjuiesc acest spațiu, vor apărea rând pe rând imagini și chipuri, încadrate frumos în geometria strălucitoare a stilului Art Deco. Glam a promis Răzvan Mazilu și glam a oferit.

 

Patru tineri frumoși, talentați, cu voci bine definite, ne-au fost amfitrioni și ne-au încântat cu interpretarea lor, vocală și teatrală, cu ținutele lor strălucitoare - ale fetelor în special (evident atent alese de Răzvan Mazilu în acord cu spiritul anilor '20 - '30), cu umorul lor (textele song-urilor poartă semnătura lui Alex Ștefănescu): Lucian Ionescu, Monica Odagiu, Ana Bianca Popescu și Alex Ștefănescu.

Lucian Ionescu, Monica Odagiu, Ana Bianca Popescu și Alex Ștefănescu

M-am simțit nu doar la o adevărată gală, ci la un show plin de efervescență și strălucire. A avut cursivitate, a avut un firesc, o naturalețe, care, cel puțin pe mine (am urmărit ulterior gala și din perspectiva spectatorului online, din fotoliul de acasă, iar chipurile surprinse de camera de televiziune nu trădau, în majoritate, altceva decât bucuria de a fi acolo, în sală, alături de toți ceilalți: artiști nominalizați, artiști invitați, membri ai echipei organizatoare, simpli spectatori) m-a cucerit. A adus culoare și bucurie. Exact cum a cântat Alex Ștefănescu în deschidere:... dar dincolo de premii, de șampania de final, de costume de designer, cel mai tare ne bucurăm că ne vedem și că știm unii de alții.

Mici incidente, ușoare bâlbe, nu mă interesează, fac parte din acel firesc despre care vorbeam, căci oameni suntem, imperfecți și cu orgolii totuși (a prevăzut cineva pumnul pe care l-a primit Chris Rock de la Will Smith la Gala premiilor Oscar 2022? Cu siguranță nu.) Simona Popescu spunea că, între noi fie vorba, ar trebui să dispară premiile. Dar, de o recunoaștere, mai mult sau mai puțin subiectivă, indiferent sub ce formă, toți se bucură și cu siguranță o merită. Nu e ușor să alegi, nu e ușor să restrângi, se empatizează cu anumite estetici, anumite interpretări, emoțiile sunt pentru fiecare altele (vorbesc ca și când aș fi un membru al juriului; nu am fost și nu voi fi niciodată într-un astfel de context la un astfel de nivel artistic, dar pot să înțeleg, chiar dacă nu reușesc să o fac pe deplin totdeauna, recunosc). Și cum a spus Marina Constantinescu: Teatrul ne învață cea mai frumoasă lecție despre libertate, despre demnitate și de aceea suntem azi aici împreună. (...) și teatrul merge mai departe pentru că suntem împreună, pentru că Ion Caramitru a gândit această gală așa: nobilă, rafinată, elegantă, un Oscar românesc, pentru că, nu-i așa, oamenii de teatru merită!

Mi-a plăcut mult discursul Alinei Epîngeac, care a vorbit de aceeași iubire (față de teatru și de oamenii care îl creează, evident), de propria-i vulnerabilitate și de umanitate, pe care a dorit-o tuturor, cu aceeași măsură. Iar mesajul muzical și mulțumirea, transmise atât de surprinzător și de pline de căldură și farmec, al unui critic de teatru, au venit din suflet și din amintirea unui film muzical românesc, care ne-a amprentat pe mulți și care merită atenția tuturor generațiilor (și mesajul și filmul - Veronica, regia Elisabeta Bostan): V-aș ruga un minut să-ncercați să zâmbiți / un singur minut să fiți fericiți. / Adunați zi de zi doar iubire în voi și lumea mai bună va fi!

Eu una am zâmbit și, dacă urmăriți din nou gala, veți vedea multe zâmbete, multă iubire, multă bucurie! Și a fost loc pentru toată lumea: profesioniști din teatre, artiști independenți și artiști transgender.

În trecerea noastră prin această lume este important ce lăsăm, dar și cum o facem. Să dăm mai multă atenție gesturilor noastre sau cuvintelor pe care le spunem. Cred că necesită mai puțin efort decât acela pe care trebuie să-l depunem pentru a le șterge sau a le face uitate. (...) Să învățăm să avem puterea de a dialoga și, mai ales, de a asculta, să știm că și celălalt gândește, simte și are dorințe la fel de arzătoare ca și ale noastre. Și poate am realiza că avem multe valori în comun. - sunt cuvintele de final ale lui Dragoș Buhagiar, președintele UNITER.

Dragoș Buhagiar și Lucian Ionescu, Monica Odagiu, Ana Bianca Popescu Alex Ștefănescu

Și mi-a plăcut (cânt de una singură și acum): Vreau regizor / Frunză, Gelu, Silviu, Bobi, Massaci, Afrim, Dabija... și pot continua.

Am aplaudat nominalizați, premiați, organizatori, spectacol, am aplaudat glamour-ul acestei gale a excelenței în teatru. Cum a fost gala? Supercalifragilisticexpialidocious! Și o datorăm și lui Ion Caramitru, echipei UNITER și, în acest an, și lui Răzvan Mazilu. BRAVO!

Premiul Ion Caramitru

Răzvan Mazilu și  Lucian Ionescu, Monica Odagiu, Ana Bianca Popescu și Alex Ștefănescu

O parte din echipa Galei UNITER 2023

Aura Corbeanu

Și în 2024 ne vedem la castel! Pregătiți-vă!

Echipa UNITER (care a pregătit, încă din 2022, până la momentul galei și care continuă și acum cu etapa de finalizare financiară a proiectului): Dragoș Buhagiar - președinte / Aura Corbeanu - vicepreședinte / Lavinia Alexandru / Corina Alzner / Costel Baciu / Pamela Bojog-Pricopie / Dan Iosif / Doina Lupu / Carmen Marinescu / Maria Morar / Radu Nechit / Gabi Oprea / Simona Stoica

(fotografii galei au fost: Florin Biolan și Andrei Gîndac)

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus