Răsfoind programul, mi-am zis încă de vinerea trecută că miercuri, 14 iunie 2023, avea să fie, pentru mine și alți câțiva, ziua Radu Cosașu la TIFF 2023.
***
Nu-mi amintesc să mai fi văzut vreodată asta. A trecut un sfert de ceas de la finalul proiecției cu De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin (premieră mondială la TIFF.22) și toți cei 283 de spectatori din Cinema Victoria sunt încă la locurile lor. În fața scenei ce desparte stalurile de ecran, o doamnă de 92 de ani și 5 luni continuă să le confiște atenția, imaginația și emoțiile, în carne și oase, așa cum o făcuse, preț de 85 de minute pe ecran.
Nora Iuga este, pesemne, cea mai importantă scriitoare română ce ar fi putut face o mare carieră și în cinema (de n-ar fi primit, cândva, un Nu pentru actorie de la o comisie condusă de Radu Beligan, după cum a povestit la mai sus-evocatul Q&A). Remarcabilul debut în lungmetraj documentar al Carlei Teaha coincide cu debutul în actorie de film al Norei Iuga and this might the beginning of a beautiful career:).
Turnat în perioada 2019 - 2021, De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin e un doc-biopic construit pe altoirea unui rail-documentary (călătoria cu trenul la Târgul de Carte de la Frankfurt 2019 ocupă o parte însemnată din film) cu un confesional-la-cameră de pandemie (era covid marchează aniversarea de 90 de ani a poetei și o altă parte consistentă a peliculei). De-a lungul celor 3 ani, Teaha strânge suficient material pentru a realiza un montaj atent echilibrat între evocări ale trecutului, întâmplări la zi și clipe de dulce filozofare.
Vorbele, privirea, chipul, trupul și râsul Norei povestesc despre întâmplări de demult (de pildă, cei 8 ani de interdicție la publicare din anii '70 din cauză de "erotism morbid"), despre iubiri care au fost și vor rămâne mereu în amintire (poetul George Almosnino a fost soțul Norei Iuga până la dispariția sa prematură, la doar 58 de ani), despre iubiri care au fost și încă sunt (o scrisoare pleacă de pe peronul gării din Viena către un misterios destinatar (re)venit în prezentul poetesei), despre diferențele dintre iubirea în poezie și în proză, în carne și în creier, în suflet și în spirit. Aceasta e esența.
Camera așază imagine lângă imagine: mașina de scris, ibricul în care fierbe apa pentru cafea, fotografiile înrămate din bibliotecă, exercițiile fizice matinale, televizorul teribil de retro, biroul, fotoliile, tortul aniversar, prima discuție pe Zoom, priveliștea asupra orașului de la geamul bucătăriei. Acesta e parte din context.
La Frankfurt, o întâlnire cu Mircea Cărtărescu va intra în istoria cinema-ului românesc. Scriitorul, transformat brusc în adolescent timid & îndrăgostit, vorbește din ce în ce mai pierdut, în timp ce scriitoarea, născută, parcă, o adultă fermecătoare & îndrăgostită, răspunde cu voce grav-senzual-ironică, mângâindu-i necontenit, în plină cameră, șnurul la care căruia atârnă un ecuson oficial. Pesemne că acolo, în acele câteva zeci de secunde, e o esență a ce vasăzică Nora versus / împreună cu lumea care contează, o exemplificare splendidă a teoriilor expuse în interviuri, proze și poeme. De acum, și în filme.
Conștientă de doza de histrionism pe care o presară în aparițiile sale publice, poetesa nu ezită să facă cu ochiul publicului. Nici de pe ecran (sunt cel puțin 2 secvențe în care protagonista pare că vorbește direct spectatorilor din fața ecranului), nici la discuțiile live. Rareori o personalitate publică din spațiul românesc a emanat o mai mare încredere în sine (deși va nega mereu asta) și lejeritate de a exista în prezența semenilor decât Nora Iuga.
***
14 iunie a fost ziua Radu Cosașu la TIFF 2023. Pentru că Ilsa & Rick, pentru că Nora. Cei doi încântători nonagenari ai literaturii noastre au în comun ceva ce noi, așa-zișii tineri, pierdem pe numere mari: bucuria de a fi.
În cadrul meu favorit, Nora Iuga privește dealuri și câmpuri din Transilvania prin geamul ușor prăfuit al trenului. E un apus splendid și poetesa își / ne spune cât de fericită este că i s-a dat să trăiască această viață. Când & de la cine ați mai auzit așa vorbă?