Documentarul care mi-a plăcut. Care m-a amuzat. Documentarul al cărui titlu pare ambiguu la prima citire, dar care poate fi înțeles parcurgând filmul. E poetic.
Se știe deja din textele și din interviurile ei că Nora Iuga este o poetă aparte, erotismul și poezia coexistând în ADN-ul ei (a fost interzisă de comuniști pe seama a ceea ce a fost numit în acele timpuri "erotism morbid" din poeziile ei, iar documentarul prezintă și punctul ei de vedere asupra acestui fapt). Filmul ne-o aduce mai aproape la această vârstă. Se observă în film, în ochii ei, dorința nebună de a mai fi tânără. Este atipică. Dar se observă în același timp că este foarte calculată. Diferită, spontană, jucăușă, și calculată.
Carla Maria Teaha, regizoarea - la debut cu acest documentar -, ne ajută să ne apropiem de poeta de 92 de ani. Să îi vedem activitățile - culturale și zilnice. Și să trăim alături de ea mici întâmplări, ce par poate nerelevante, dar care fac parte din realitatea ei personală. De exemplu momentul în care invitată la un târg de carte în străinătate, unde, când un domn face o poză cu ea, ea este întrebată cine este acel domn și răspunde cu o naturalețe aparte: "Domnul? Nu știu!". Toată sala a râs. Pentru că era natural. Era aparte.
La fel, un moment de amuzament involuntar, dar și de histrionism calculat al Norei, este atunci când, plângând, spune: "Lasă-mă să plâng, să dea bine la film."
Dincolo de asta ne este însă apropiată și realitatea monotoniei unei persoane singure din timpul pandemiei, care afirmă că singura modalitate de a interacționa cu oamenii, de a fi aproape de ei, este prin intermediul știrilor îngrozitoare din acea vreme. Se simte că îi place să fie fizic în preajma oamenilor, să discute cu ei, să îi afle. Să se joace, verbal, cu erotismul lor. Căci viața ei e plină de erotism. Poezia ei e plină de erotism.
Naturalețea de care dă dovadă a bucurat o sală întreagă. Mulți au plecat acasă cu o lecție despre cum să apreciezi viața, cu sfaturi pentru a trăi și a rămâne tânăr la minte și în spirit, ca Nora.
Un documentar care merită căutat. Pentru că pentru o oră și jumătate te simți foarte împăcat cu tine însuți, fiind simultan uimit de viața unei doamne ce a contribuit la îmbogățirea culturii naționale.
Dincolo de asta, orice ar face, Nora emoționează și provoacă momente comice. Ea însăși este simultan emoționantă și amuzantă. Este Nora.