La ediția 2023, în cadrul secțiunii Supernova, regizorul georgian George Ovashvili vine cu producția din anul trecut Mshvenieri Elene / Beautiful Helen / Frumoasa Elena, film cu puține personaje și mult dialog, adică multe cuvinte. Exact inversul Insulei de porumb. Printre interpreți se află Natia Chikviladze în rolul ambițioasei Elena, Dimitri Khvtisias în rolul regizorului ratat Gabo, Giviko Baratashvili e tânărul Tato, Ana Makharadze e Anna, prietena Elenei iar Rusudan Bolkvadze e mama Elenei. Totul se pare că se învârte în jurul Elenei, un reper căutat.
Cu față voluntară, mult alungită și privire rece, Elena este o tânără de 25 de ani preocupată să-și găsească de lucru în industria filmului, după ce s-a întors acasă în Tbilisi, după terminarea studiilor în America. Broderia subiectului e cusută cu ață albă. Elena începe să lucreze la un scenariu propus de Gabo, un regizor ratat, mai în vârstă, sedus de ideea să încerce a reveni prin muncă în atenția publicului său care l-a uitat. Apariția Elenei e o oportunitate și o speranță pe care nu vrea să le rateze. Amândoi pornesc o călătorie de "documentare" și cunoaștere cu rezultate imprevizibile. Scenariul propus de regizor urmărește pas cu pas realitatea în care se cufundă ca într-un vis. Oglindire suspectă. Se creează un paralelism în metafizica subiectului, o zgândărire la poalele mitului căutării idealității. Din prezentul întunecat, cu o nevastă constant castratoare, bănuitoare, glacială, geloasă fără motiv, bărbatul caută evadarea în ficțiunea împletită subiectiv cu o realitate iluzorie.
În afară de întâlnirile Elenei cu mama și foștii colegi, Anna și Tato, contacte solare, benefice pentru o introvertită, toate filmările sunt înțesate de un clar-obscur apăsător. Trimiterea e cât se poate de explicită. Este vorba despre cunoașterea de noapte, când sufletele se deschid spre adevărul intim și mințile caută să penetreze spre ținte absolute. Incidentul cu femeia care îi găzduiește peste noapte aduce în prim-plan și realitatea morții. Ca virtualitate de a fi inclusă în scenariul încropit. Soțul gazdei s-a spânzurat în mod bizar și Gabo este rugat de aceasta să lege o panglică roșie de crengile stejarului misterios. Prilej pentru George Ovashvili de a extrapola subiectul în virtual și simbolic. Imaginea cu stejarul împodobit cu mai multe panglici roșii aduce a obsesie încorporată în fantastic. Planurile se intersectează într-o estetică a poetizării discursive. Ambiguizarea sporește tensiunea epicului filtrat cu parcimonie în scene de o lentoare aparte. Narațiunea se oprește brusc într-un stop-cadru. De aici înainte ce ar mai fi de spus? Elena e o ființă reală sau produsul imaginației lui Gabo, cel care în cadrele anterioare scria și-i citea Elenei pagini scrise de el? Misterul e propagat în imagini învăluitoare.
Epilogul pare să lămurească firele acțiunii, dar nu pune punctul pe i. E de preferat suspansul și alunecarea în vis. Este vorba despre răsturnarea poveștii cu tot ce am văzut până aici. Am intrat de la început în scenariul scris de Gabo și Elena nu există decât ca virtualitate vulnerabilă, scriptică? Personajele vin spre scenariu ca în Pirandello, după cum opina cineva. Film în film, scenariu în scenariu. E greu să ieși din acest cerc vicios. Vorba unui personaj din Cântăreața cheală a lui Ionesco: "Luați un cerc, mângîiați-l. Va deveni vicios!"
La Q&A, după proiecția filmului, regizorul georgian a aruncat peste umăr ghidușia: Nu-mi plac filmele mele. Un moft, desigur, pentru a se justifica de ce continuă să facă film: ca până la urmă să-i placă unul făcut de el. Că nu-i place Frumoasa Elena e aproape de înțeles. Dar să nu-i placă și să nu se mândrească mereu cu Insula de porumb, care e o mini-capodoperă recunoscută? E o glumă, firește. Când treci la cuvinte e mai greu. Alungi suplețea expresivității exclusive a imaginii. Cam asta am înțeles din Mshvenieri Elene / Beautiful Helen / Frumoasa Elena.