Strada e o scenă șerpuitoare, soarele, un reflector imens, iar privitorii sunt parte a unei realități care se construiește sub ochii lor, din sunete, salturi, hohote de râs. O poșetă lăsată pe marginea unei mese de la o terasă, o pereche de ochelari de soare, un telefon mobil împrumutat din public sunt imediat transformate în recuzită de artiștii care întruchipează personaje când certărețe, când împăciuitoare, când naive, când istețe, mereu pline de viață și dornice să le împărtășească oamenilor din jur aventurile lor.
Ca în orice univers comic autentic, râsul din toată ființa are în preajma sa și o dimensiune gravă, ce se revelează atunci când unul dintre personaje scoate de la piept fotografia îngălbenită de timp a unui bunic despre care spune că a trecut prin război. Pentru o clipă, veselia e înlocuită de seriozitate, privirile își pierd vioiciunea, dansul și muzica se opresc. Să lăsăm trecutul! Acum, aici, la Sibiu, e veselie, spun ceilalți patru, reașezându-și imediat zâmbetele pe chipuri și reînnodând firul muzical. Deși imaginar, destinul personajului absent rupe ritmul comic, dând profunzime reprezentației, care înglobează acum, alături de conținutul parodic, și realitatea din care umbra războiului nu a dispărut, de fapt, niciodată. Fotografia se reașază în buzunar, ritmul redevine alert, îl preia și mulțimea care bate din palme, iar povestea curge mai departe, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. De altfel, în preajma unor artiști cu atâta poftă de joacă, ai senzația clară că răul, deși prezent, poate fi oricând decupat din real, ca o poză alb-negru cu margini zimțate.
Menirea noastră este să sporim lumina din ochii publicului nostru, creând spectacole muzicale din surpriza circului, fiorul teatrului și umorul clovnului, scrie în textul de prezentare de pe site-ul companiei Asphalt Theater, înființate de Moshe Hanuka, iar această deviză e evidentă de la primul la ultimul minut al spectacolului stradal. Simplă, dar deloc simplistă, cu trucuri al căror efect e bine cunoscut, căci a fost îndelung exersat în numeroasele întâlniri cu publicul din toată lumea, cu note acrobatice surprinzătoare, deloc ușor de executat, dacă ținem cont de faptul că artiștii nu se opresc din a cânta la instrumentele lor atunci când execută mișcările, reprezentația trupei Asphalt Theater este cuceritoare. Să veniți și la spectacolul de la nouă fără un sfert, le-au spus actorii celor din public, când au revenit în Piața Mare. O să fie un show adevărat, le-au promis și s-au ținut de promisiune. Pe scenă, în fața unui public vesel, dispus să-i urmeze, cei cinci magnifici din Asphalt Theater au dezvoltat povestea din care la prânz arătaseră numai câteva fragmente. Chorbastanul, ținutul de la capătul lumii, a reapărut sub reflectoare, cu toate ghidușiile sale, pe care, spre finalul spectacolului, luna însăși s-a oprit o clipă să le privească, devenind și ea parte din MIRACOLUL FITS.
