Un alt loc definitoriu pentru bogăția culturală a Transilvaniei, Biserica Evanghelică Sfânta Maria din Sibiu, este personajul în jurul căruia Sarah Brown a construit alt spectacol, Inimă de tâmplar - povestea unui sas transilvan, reprezentație inclusă în programul FITS 2023. Șase actori de la Teatrul Național din Sibiu, Daniel Bucher, Johanna Adam, Ali Deac, Fabiola Petri, Daniel Plier, Benedikt Häfner, alături de Bach Choir, au reconstituit lumea medievală, în care un tânăr tâmplar, Bartolomeu, trece peste toate obstacolele, pentru că își urmează inima.
Spațiul în care se joacă piesa, impresionanta catedrală evanghelică, a cărei construcție în stil gotic a început la finalul secolului al XIV-lea, atunci când este plasată și acțiunea din piesă, creează foarte credibil senzația pătrunderii într-un alt timp, în care oamenii își conduc existența după modelul divin, pe care îl caută în măsurători precise și îl redau în creații ce se apropie de perfecțiune. Dimensiunea verticală este, în spectacolul regizat de Sarah Brown, nu numai o coordonată spațio-temporală, ci și una simbolică, întrucât căutările personajului principal sunt ghidate de credința că toate acțiunile sale reflectă legătura cu divinitatea și cu părinții pe care nu a apucat să îi cunoască, dar a căror prezență constantă o simte în fiecare clipă.
Tânărul orfan, tâmplar ce ajunge din Burzenland (Țara Bârsei) în Hermannstadt (Sibiu), își face intrarea în spectacol rătăcind prin ținutul "de dincolo de pădure", ajungând într-o lume în care a exista înseamnă a avea sprijinul unei întregi rețele de oameni, aparținând familiei sau breaslei. Înălțimea la care ajunge spiritul său nu este suficientă într-un univers desfășurat preponderent orizontal și organizat după regulile stricte ale meșteșugarilor medievali. Conflictul urmărește confruntarea dintre universul interior - inima tâmplarului care își caută rostul -, și cel exterior - societatea, care nu permite trasee ce îi eludează codul strict. Protagonistul este simbolul unei lumi care devine conștientă de libertatea sa interioară, pe care și-o reclamă și în căutarea căreia pornește fără ezitări.
Brettel (diminutiv familiar al lui Bartolomeu) este capabil să-și asculte inima și îi învață și pe cei din jurul său să trăiască în același fel. Venirea sa în Hermannstadt este privită, la început, cu multă mefiență, însă bunătatea demonstrată față de cei care îl disprețuiesc, onestitatea, naivitatea sa chiar distrug zidurile reale sau simbolice în spatele cărora se ascund oamenii ce nu vor să îl primească pe tânăr în comunitatea lor. Scenariul tipic basmului aduce în fața spectatorilor și o intrigă amoroasă, rezolvată fericit, căci tâmplarul își găsește perechea în persoana lui Kati, fiica unui fierar ce iese și ea din tiparele sociale, deschizându-și o brutărie. Adversarii devin prieteni, lumea ostilă se bucură, până la urmă, să îl accepte pe cel diferit, într-o reprezentație ce mizează pe naturalețe și simplitate.
Jocului actoricesc subtil, în care e loc și pentru ghidușie, dar și pentru multă profunzime, i se alătură un cor care punctează momentele importante ale acțiunii, prin intervenții ce oscilează între forță și delicatețe. Printre coloanele înalte ale catedralei, în fața altarului, când în lumină, când în semiîntuneric, actorii și corul recreează o comunitate ale cărei legături cu lumea medievală sunt evidente, prin cadru, ținută și limbaj. Însă contextulizarea istorică nu blochează o lectură într-un context mai larg, general uman. Copilul orfan, care își imaginează mama drept o țesătoare a ploii, fata care și-a pierdut tatăl și își vindecă dorul închipuindu-și că tatăl ei, fierar acum în ceruri, este cel care curbează lumina și o transformă în curcubeu, părinții care suferă că și-au pierdut legătura cu copilul răzvrătit sau tânărul ce se învinuiește pentru moartea fratelui său nu sunt personaje ce aparțin doar lumii transilvane medievale, sunt tipuri umane în care spectatorii se pot cu ușurință recunoaște.
Inimă de tâmplar este un spectacol cu un mesaj luminos, jucat cu bucurie, o poveste sensibilă despre puterea fără margini a iubirii, în toate formele ei de manifestare.
