Romantismul pregnant al operei de referință e transpus de Emma Rice într-un poem scenic, cu o plastică de basm și o atmosferă de vodevil, insistând mai mult pe dimensiunea gotică a romanului. Piesa - o adaptare muzicală - propune un teatru de idei și atmosferă. Iubirea dincolo de moarte, jumătatea ființei, răzbunarea, dorința de parvenire sunt teme ale cărții abordate într-o reprezentare mecanicistă. Șarja, comicul de situație, muzica și dansul anunță caricatural personajele cu trăsăturile lor reprezentative și fixează momentele esențiale ale romanului în coordonate de nunți, morți și nașteri.
Ȋntr-o formulă narativă expediată, regizoarea sugerează cum istoria se repetă ciclic chiar și la nivel individual, urmărind cele două familii Earnshow și Linton, la fermele lor Wuthering Heights și Thrushcross Grange din ținutul mlăștinos Yorkshire.
Un personaj colectiv se anunță încă de la prima scenă, mlaștina - The Moors - întruchipată de un grup ad-hoc de actori, alcătuit circumstanțial din personajele prezente în scenă. The Moors îndeplinește funcția corului antic; narează, comentează și incantează. Rechizitoriul lor e însoțit de dans și muzică într-o coregrafie unitară, burlescă sau cathartică. Grupul e condus de un personaj îmbrăcat în nuanțele compozite ale mlaștinii, cu un tufiș de ierburi uscate pe creștet, interpretat de aceeași actriță ce joacă rolul servitoarei Nelly (Katy Ellis), rezonerul acestei povești, îndeplinind, în alt plan, aceeași funcție cu dirijorul mlaștinilor.
Catherine (Lucy McCormick) și Heathcliff (Liam Tamne), cei doi protagoniști ai romanului, se bucură de o apariție scenică individualizată și nuanțată, în timp ce celelalte personaje sunt înfățișate stereotip și caricatural, într-o aură de muzică și dans, ca și cum ar face formal parte din recuzită.
Scenografia este minimalistă și unitară. Două eșafodaje de scaune răsturnate cu felinare la capete încadrează alternativ - după fluxul narativ, aducând în prim plan pe rând cele două ferme - un perete derelict în culori sumbre - parcă desenat de o mână de copil - pe care atârnă strâmb o ușă și un altul pictat într-un gri luminos, brăzdat de sus până jos de ochiuri de geam. Un ecran pe fundalul scenei aduce proiecții video, fotografii - cu arborele genealogic al familiilor reunite - și un cer tumultuos, senin sau magic după dispozițiile "romantice" ale personajelor.
Muzica originală - între folk și pop în ritmuri baroce - e oficiată de grupul Sid Goldsmith, ce ocupă un colț al scenei, cu un contrabas, un violoncel și două instrumente de percuție.
Piesa e segmentată în două acte. Un prolog fixează premisele demersului. Precum în roman, povestea e narată de servitoarea Nelly, actualului chiriaș - Lockwood - de la Thrushcross Grange. Incitat de istoria bizară a celor două familii, Lockwood se află în vizită la Heathcliff, stăpân de-acum pe ambele domenii. Un tablou apocaliptic anunță un Wuthering Heights bântuit de vânturi și spirite, cu un cer brăzdat de fulgere. Lockwood abia se ține pe picioare hărțuit de un vânt năprasnic, spectrul lui Catherine și de câinii de la ferma austeră și neospitalieră locuită de Heathcliff, de nora sa, Cathy Linton (fata lui Catherine Earnshaw) și de Hareton, fiul lui Hindley Earnshaw - un tânăr stângaci și iliterat. Lockwood descoperă un Heathcliff damnat care își terorizează nora - a cărei privire îl răscolește, amintindu-i de iubita sa, Catherine. Prologul e încadrat de episoadele burlești cu câinii dezlănțuiți de sosirea și plecarea lui Lookwood de la fermă, reprezentați de marionete - cu capetele alungite ca o tigvă în prelungirea unor bețe arcuite - în stil bunraku, manipulate de actori ce îndeplinesc și alte roluri în scenă. Aceleași marionete vor întruchipa mai târziu câinii de la Thrushcross Grange ce o vor mușca pe Cathrine, în timp ce spiona, împreună cu Heathcliff, pe frații Linton (Edgar și Isabella).
Trecerea de la un tablou la altul, cu schimbările minimale de cadru, este imperceptibil mascată și introdusă de The Moors ce vor dansa și cânta în prim plan. Prima scenă ce succede prologului aduce târgul din Liverpool, unde domnul Earnshaw îl adoptă pe orfanul Heathcliff. Următorul tablou desfășoară copilăria lui Heathcliff, Catherine și Hindley Earnshow, sugestiv reprezentată de același teatru de marionete din prolog. Marioneta Heathcliff prezentată la fermă de domnul Earnshaw - ce din motive nedeslușite e lipsită de picioare - e întâmpinată cu rezervă de celelalte păpuși. Urmează agresiunea lui Hindley și jocul afectiv al lui Catherine care-l va îndrăgi imediat pe tânărul Heathcliff. Păpușile sunt deodată aruncate și-i regăsim pe cei trei tineri proiectați în același decor și aceleași raporturi mai accentuate. Heathcliff aleargă în extaz cu Catherine în cârcă în jurul scenei; mereu în conflict cu Heathcliff, Hindley (Tama Phethean) - dominându-l fizic, un Lăți-Lungilă nătâng - îl provoacă și îl bate.
Emma Rice surprinde structurile repetitive ale romanului într-o reprezentare scenică ritmată, stereotipă și mecanicistă. Femeile mor la naștere sau imediat după, istovite și depresate de mezalianțele făcute (Catherine Earnshaw, Francis - soția lui Hindley Earnshaw, Isabella Linton). Toate gravidele poartă simbolic un săculeț oval din cârpe peste pântece. Pentru că gestantele vor muri la scurtă vreme după naștere, bebelușii înfășurați în scutece devin copiii mlaștinii care-i preia și leagănă prin actorii ce o întruchipează. Odraslele se căsătoresc incestuos cu descendenții de pe ramurile paralele ale familiei unite (Cathy, Hareton, micul Linton). Când își pierd jumătatea, soții sau iubiții sunt condamnați la băutură, singurătate sau sunt damnați și își găsesc devreme moartea (Edgar, Hindley, Heathcliff). Ȋncrengăturile, datele și evenimentele sunt cântate și notate cu acribie pe tăblițele negre, atârnate de gâtul actorilor ce compun The Moors. Morțile, nașterile și accidentele sunt asistate de același doctor ce pare să traverseze imuabil trei generații. Cu aspect de vrăjitor, doctorul Keneth - cu mănușile lui de un verde strident - pare un personaj de basm, extras din adâncurile mlaștinii.
Interiorul conacului de la Thrushcross Grange, spionat de Heathcliff și Catherine, prin peretele cu geamlâcuri, pare o casă de păpuși. Frații Linton se mișcă burlesc și stereotip. Isabella poartă pantofi roșii și o rochie albă, cloș, de prințesă-balerină și își întâmpină oaspeții în posturi și salturi coregrafice. Heathcliff este alungat din cauza condiției sale joase și aspectului său murdar și țigănos, dar Catherine, rănită de câinii-marionetă, va rămâne o vreme la fermă, unde se va instrui și deprinde bunele maniere.
Câteva artificii de regie reliefate în vestimentație și gestul scenic șarjat potențează evoluția personajelor. Transformarea lui Catherine, interesată tot mai mult de averea și atenția pe care i-o arată Edgar, e scenic realizată prin rochia cu mâneci bufante de păpușă și mișcarea rigidă, afectată, încorsetată. Aerul ei liber și sălbatic de odinioară dispare. Heathcliff interceptează confesiunile pe care i le face lui Nelly și părăsește Wuthering Heights. Va reveni după ce Catherine se căsătorește cu Edgar, să se răzbune. Isabella, interpretată cu talent de Katy Owen, ce va juca și în rolul micuțul Linton - fiul Isabellei cu Heathcliff -, este cea mai realizată prezență scenică. Vestimentația de balerină sau de prințișor oriental adaugă aurei de basm ce învăluie cele două personaje sechestrate sub cheie la Wuthering Heights - precum Rapunzel - de demonul Heathcliff. Mamă și fiu, cu constituții fragile și virtuți lamentabile, sunt victimele seducției pusă la cale de Heathcliff, pentru a intra în posesia celor două domenii. Jocul colorat al actriței, ce împrumută din commedia dell'arte, vine cu un registru bogat ce articulează subtil stări de extaz, infantile amestecate cu nesiguranță, instincte de conservare și oroare. Francis, soția lui Hindley, este și ea o apariție inedită; un portret caricat, ce anunță o femeie simplă, needucată, ce poartă ochelari cu dioptrii groase și se mișcă împiedicat. Grotescul portretului adaugă comicului de situație prin contrast; de exemplu dragostea pe care i-o arată Hindley, ce se apucă de băut după moartea ei. Pentru că nu i-a acordat respectul cuvenit, după o bătaie bună, Heathcliff va fi retrogradat la condiția de servitor.
Al doilea act, de altfel, foarte scurt, servește drept epilog. Se urmărește vizita aceluiași personaj Lockwood, ce revine opt luni mai târziu la Thrushcross Grange, pentru a afla continuarea poveștii lui Catherine și Heathcliff. Relatarea lui Nelly capătă o dimensiune fantasmatică în închipuirea lui Lockwood. Un happy-end macabru e transpus într-o reverie senzuală. Heathcliff o posedă în sfârșit pe Catherine ce a continuat să rătăcească prin Wuthering Heights, după cum el însuși a condamnat-o la bântuire veșnică, când i-a devastat mormântul. Heathcliff îi mărturisește lui Nelly că și-a petrecut toată noaptea afară cu Catherine, și că e pregătit să moară.
Despărțirea de lume și unificarea iubiților în moarte se realizează sub semnul Eros-Thanatos într-o dimensiune cosmică. The Moors ne anunță că cei doi iubiți se privesc pentru ultima și prima oară la lumina incandescentă a lunii - o lună plină simbol al nunții în cer și al iubirii eterne.
(foto: Teddy Wolff)