Maria Grosu, vârsta: 31 ani, născută în Bacău, rezidență actuală: București.
Studii: Universitatea Hyperion, Facultatea de Arte "Geo Saizescu", specializarea "Artele spectacolului - Actorie", clasa Tache Florescu, Maia Morgenstern , promoție 2019 (licență) // Universitatea Hyperion, Facultatea de Arte "Geo Saizescu", specializarea "Arta actorului - Metode de înnoire a mijloacelor de expresie", clasa Tache Florescu, Maia Morgenstern , promoție 2021 (master)
Participă la Gala HOP 2023, la secțiunea Individual cu momentul Zuza se întoarce!
Oana Balaci: Cum te vezi tu? Cum crezi că te văd ceilalți?
Maria Grosu: Tind să mă subestimez destul de des, iar dorința de a atinge perfecțiunea și de a reuși imposibilul îmi dă bătăi mari de cap. În general, pe scenă sunt cum nu am curaj să fiu în viața mea de toate zilele. Cât despre ceilalți, unul, nici unul și o sută de mii. Dar în general, prima impresie (adevărată, de altfel) este că Maria e un șoricel speriat și antisocial. Un șoricel care descoperim că atunci când pășește pe scenă se metamorfozează într-o leoaică.
O.B.: Care a fost momentul în care ai realizat că îți dorești o carieră în actorie?
M.G.: Nu am realizat, mi s-a întâmplat pur și simplu. Nu am pășit în Facultatea de Teatru cu gândul de a mă face actriță, ci doar să-mi aduc un plus în activitatea mea de vocalistă. Cu fiecare examen de actorie, îmi dădeam seama din ce în ce mai mult că de fapt acesta avea să fie drumul meu.
O.B.: Cum te ajută (sau încurcă) actoria în viața de zi cu zi?
M.G.: Actoria nu mă încurcă în niciun fel, îmi aduce doar bucurie. Dacă ar fi chin și neplăcere ce rost ar mai avea? În viața de zi cu zi, actoria mi-a dezvoltat intuiția, m-a ajutat să fiu mai ordonată, mai responsabilă și mai atentă la detalii.
O.B.: Care este atmosfera ideală de lucru pentru tine?
M.G.: Consider că atunci când un proiect pornește la drum, toți membrii respectivului proiect ar trebui să devină ca o familie pe toată durata desfășurării acestuia. Iar ca orice familie, nu ar putea exista fără: acceptare, onestitate, transparență, responsabilitate, altruism, apreciere, prietenie, iubire.
O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
M.G.: Îmi pun un milion de întrebări, iar cele mai inspirate răspunsuri le găsesc când merg singurică la plimbare cu căștile în urechi. Muzica mă inspiră foarte mult.
O.B.: Povestește despre un rol care a rămas cu tine mult timp după ce l-ai jucat.
M.G.: Madam Arcati din Blithe Spirit de Noel Coward - spectacolul de licență. Madam Arcati este în topul tuturor personajelor cu care am avut vreodată de a face. Tare mult mi-aș dori ca la un moment dat în cariera mea să am șansa de a fi distribuită din nou în acest rol. Madam Arcati mi-a arătat doza infinită de "nebunie" care zăcea în mine și mi-a dat curajul să o scot la iveală, să o șlefuiesc și să o dezvolt mai departe.
O.B.: Poate că nu ai încă luxul de a alege în ce spectacole joci sau ce roluri accepți. Dar ce cauți într-un spectacol și într-un rol? Care sunt criteriile după care ai ales / vei alege să intri într-o echipă creativă?
M.G.: A face alegeri nu ar trebui să fie un lux, indiferent despre ce vorbim. Dacă vrem să spunem NU, ar trebui să spunem NU. Este trist faptul că la început de drum suntem nevoiți să facem tot felul de compromisuri. Cât despre ce mi-ar face plăcere și mi-aș dori: spectacole de musical, în primul rând, iar în al doilea rând, să fiu ghidată cu măiestrie de un regizor care să mă provoace să creez un personaj de care nici nu aș îndrăzni să mă apropii, să mă simt depășită, ca într-un final acel rol să dea naștere unei adevărate opere de artă.
O.B.: Gurile rele spun că "se moare de foame din actorie". Cum răspunzi?
M.G.: Da. Așa este. Dar cu multă determinare, nimic nu este imposibil. Momentan continui să lucrez part-time într-o corporație, așteptând momentul în care mă voi putea rupe de tot de acea lume pe care nu o pot suferi. Scena este lumea mea, nu voi renunța niciodată, consider că am un dar de la Doamne-Doamne, iar dacă aș renunța, aș comite un păcat aruncând pe fereastră așa o bucățică frumoasă de talent. Să fie păcatul ochilor care nu mă văd, nu al meu.
O.B.: Ce carieră ai fi urmat dacă nu ai fi urmat actoria?
M.G.: Poate că doar aș fi cântat. Deci tot pe scenă mi-aș fi petrecut restul vieții. Scena creează dependență. Recomand!
O.B.: Cât de importante sunt premiile pentru un actor aflat la început de drum (și cât de importante ar trebui să fie)?
M.G.: Da, da, știm, nu premiul contează, ci experiența acumulată. Este adevărat. Dar un premiu este întotdeauna un boost de încredere în sine, lucru de care avem mare nevoie, mai ales la început de drum. Agățându-ne de diplome, facem mai ușor pași înainte. Și totuși, premiul adevărat este dacă acele diplome se transformă în proiecte.
O.B.: Alege o carte, un film și o melodie care te-au marcat și explică într-un rând de ce.
M.G.: Carte: Pianista de Elfriede Jelinek, povestea Erikăi nu are cum să nu te marcheze. În anul 2001 romanul a fost ecranizat, în regia lui Michael Haneke, iar în rolul Erikăi, Isabelle Huppert. Mi s-ar părea fantastic dacă cineva ar dramatiza și monta acest roman. Cred că mi-aș lua bilet și aș fi în primul rând la toate reprezentațiile.
Un film? Nu mă pot hotărî, o să aleg două: Chicago (Rob Marshall, 2002) - Chicago este musicalul meu preferat, un spectacol pe care am avut norocul și bucuria să-l văd chiar pe Broadway. Cel de-al doilea, Gloomy Sunday (Rolf Schubel, 1999).
O singură melodie?! Ok. O să aleg această melodie, pentru că așa vreau să ajung când o să fiu mare:
O.B.: Dacă ai pleca pe o insulă și ai avea loc doar de cinci obiecte în valiză, care ar fi acelea și de ce?
M.G.: Trusa de skincare, un kindle, un device pe care să am acces nelimitat la broadwayhd.com, instrumentele de antrenament vocal și salteaua de yoga. Mhm, când e plecarea?
O.B.: Ce te-a determinat să te înscrii la Gala HOP 2023? Ce așteptări ai de la această competiție?
M.G.: Gala HOP este un eveniment absolut necesar la care orice actor la început de drum ar trebui să participe. Nu am așteptări, doar de abia aștept această gală și sunt foarte entuziasmată de workshop-uri, de toate informațiile și experiențele noi pe care le voi acumula, plus revederea cu o parte din colegii de la ediția 2022. Experiența din 2022 de la Gala HOP mi-a demonstrat cât pot fi de creativă, mi-a dat mai multă încredere în mine și mai ales în puterea mea de creație. Unii poate cred că am trișat alegând un moment de musical, pentru că tema de musical a fost anul trecut. Nu consider că am trișat, ce ar fi musicalul fără tehnologie?! Determinarea mea principală a fost să mă prezint anul acesta cu un moment infinit peste cel din 2022, care mi-a și adus "Premiul pentru Cea mai bună actriță", dar respectând tema, evident. Eu una consider că am reușit, sunt foarte mândră de tot acest univers pe care l-am creat în jurul Zuzei, de provocarea pe care mi-am oferit-o înlocuind solo-ul de dans al melodiei originale Show off cu o bucățică din aria Glitter and Be Gay, de traducerea și adaptarea versurilor la povestea Zuzei, dar mai ales de evoluția mea vocală. Vreau ca toate aceste lucruri să fie văzute pentru că mie îmi aduc bucurie și vreau să ofer această bucurie mai departe. Așadar, mulțumesc, Gala HOP, că îmi dai ocazia să arăt lumii cine sunt.
O.B.: Cât de relevantă ți se pare tema ediției 2023 (Prezența actorului - relația dintre actor și mijloacele tehnice, căutând echilibrul dintre specificul teatrului și tehnologie) pentru tine și pentru tinerii de azi?
M.G.: Este o provocare uriașă, dar de asta sunt aici și răspund la acest interviu, pentru că îmi plac provocările.:) Tema ediției 2023 este extrem de complexă, iar în mod paradoxal, tocmai această libertate de a putea face "orice" ne pune în dificultate. Cu cât o temă e mai specifică, cu atât parcă ne este mai ușor să facem alegeri. Din momentul în care am citit titlul temei ediției 2023, mi-am dat seama că va fi greu. Un moment poate face oricine, dar cum să facem ca acel moment să fie ceva excepțional? Acolo e adevărata provocare. Sincer, încă de la început, am considerat tema ediției 2023, mai degrabă, un exercițiu de regie.
O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP.
(Foto: Cătălina Urse)