Drumul către HOP, 2023 (II) / Cum m-am pregătit pentru HOP?

Citește prima parte a acestui jurnal aici.

Te-ai înscris la HOP? Ok. Cu ce te duci la Gala HOP? Astea sunt primele întrebări pe care mi le adresează lumea. Cred că cel mai important aspect, dincolo de CU CE te duci, ar fi CUM te duci? Și aici nu mă refer la tren sau mașină sau avion sau pe jos (dacă ești din București), ci mă refer la CÂT de pregătit te duci acolo? Și am să împart acest capitol în două și am să povestesc un pic despre cum te pregătești pentru preselecție, iar apoi am să povestesc un pic despre cum pregătești și proba impusă.

Unu punct unu: Cum te pregătești de preselecție?

Totul pornește de la temă. Fiecare an, fiecare gală vine cu o temă. Uneori poate fi un text clasic, alteori e la liber, însă în 2023 tema a fost Prezența actorului potențată de tehnologie. Textul: La liber! Ieeei. Libertate de exprimare ai zice. Dar ca orice formă de libertate de pe acest pământ ea vine și cu puncte negative. Din ce să alegi? Cum să alegi? Oare o fi bine sau oare o fi rău? M-am ghidat întotdeauna după instinct. Am zis că primul gând care îmi trece prin minte, probabil acela trebuie să fie și cel mai corect. Recunosc că începusem să citesc anunțul pentru Preselecție și tot nu îmi venea nimic în minte. Abia când am început să citesc componența juriului de Preselecție mi-am dat seama ce text aș vrea să fac și cum. Norocul meu a fost că citesc suficient de mult și am la îndemână poezii, fabule, povești la care mă pot gândi aproape imediat. Când am văzut numele lui Dabija, am zis că textul pe care trebuie să-l fac este (sunet de tobe): Dilema de George Topîrceanu.

Contează să alegi textul în funcție de cine e prin juriu? Eu cred că da. Cel puțin îți oferă un oarecare start și posibil avantaj dacă chiar îl și lucrezi deștept. Mai ales dacă știi componența juriului, dacă știi câte ceva despre oamenii din fața ta, atunci este posibil să faci mai multe decât să prezinți doar un text și atât. Poți face un mini-spectacol care să impresioneze. Pe la toate concursurile, mai ales cele televizate, concurenții se duc să impresioneze măcar un membru al juriului. Vezi că unii vin special să îi ridice părul de pe mâna lui Andra, vezi că unii vin pregătiți să-l șocheze pe Bendeac. Ori chestia asta nu este deloc întâmplătoare. Sau poate doar în mic procent întâmplătoare. Cei care vin pregătiți special pentru un membru al juriului au mai multe șanse să treacă mai departe.

Sigur că în toată povestea asta, cuvântul cheie era Tehnologie. Poți face tu un text să fie pe placul unuia sau altuia, dar trebuie să respecți și tema. Sau măcar să pară că vrei să o respecți. Și zic asta pentru că, uneori, e ok să ai și elemente work in progress. Însă eu prefer ca momentul să fie gata! Să îl pot prezenta în orice situație, un moment de sine stătător, care să funcționeze oricând. Iar pentru asta aveam nevoie să pun Tehnologia lângă mine, pe scenă. Să nu depind de nimeni, nici de un sunetist, nici de un luminist, nici de un mașinist. Am vrut să fiu autonom. M-am gândit să zic o parte din text la microfon, atunci mi-am adus un mixer pe scenă. Am vrut să dau eu play la muzică, atunci am băgat o tabletă. Am vrut să dau eu play la video, atunci am adus un laptop și un videoproiector. Am vrut să am fum pe scenă, mi-am adus și legat de mine propria mașină de fum. Am vrut led-uri să se aprindă la comanda mea, atunci mi-am folosit telefonul și niște prize wi-fi pentru asta. Am și construit panouri, de unul singur, am vrut să fie ca un fel de muncă auto-determinată, în care să mă implic 100% în procesul de creație, de la primul șurub înfipt până la ultima replică spusă pe gură. Am vrut să-mi demonstrez mie că pot face față unei teme care se anunța a fi destul de dificilă: inserarea elementelor tehnologice în momentul meu teatral.

Contează sala în care îți vei arăta momentul? Da, mult. Se cheamă cercetare. Sfatul meu este să te interesezi măcar cât de cât despre cum este sala respectivă? Are scenă? Nu are scenă? Cum stă publicul? Cât de mare e? Îți încap decorurile pe acolo? Are culise? Nu are culise? E înaltă? Ce e pe jos? Cel mai bine ar fi să mergi să o vezi câteva minute înainte de proba respectivă. Dacă locuiești aproape, ai noroc. Deși la Preselecție era cineva din București care întreba năucit prin TNB unde este Sala Media?! WTF? Dacă ai făcut vreo 3 ani de facultate la UNATC și nu știi pe unde sunt sălile din TNB, înseamnă că ai o problemă mare și ar trebui să stai acasă. Eu m-am uitat pe net, am căutat poze, schițe, să-mi dau seama dacă îmi încap chestiile și dacă are vreun rost să joc la sol. Pentru oricine este interesat, se pot afla și telefonic anumite detalii. De ce să faci asta totuși? Îți dă un avantaj psihologic. Vei merge acolo și deja vei fi familiarizat cu spațiul. Nu va mai trebui să te ocupi și de asta în timp ce oricum te cuprind emoțiile de nu mai poți. Te vei simți mai în largul tău. De aceea se și fac repetiții înainte de un spectacol pe care îl joci la un festival în alt oraș decât cel obișnuit. Familiarizare. Confort psihic și mai mult timp să te ocupi de alte lucruri care contează cum ar fi interpretarea.

Cum fac cu luminile și sunetul? Tema a fost legată de tehnologie, așa că cine vine la Preselecție probabil va vrea să aibă efecte sonore și de lumini. Nimic rău în asta. Cum spuneam, eu am preferat să am controlul pe scenă, iar singurul lucru pe care l-am vrut de la tehnic a fost un cablu de alimentare de la care m-am ramificat cu toți consumatorii mei. Însă au fost multe persoane care nu au făcut asta, iar întrebarea de pe buzele lor era: cum fac cu luminile și sunetul? În general nu prea ai mult timp la dispoziție să stai să aștepți să îți așeze cineva lumini în vreun fel anume, să îți dea q pe sunet atunci când trebuie sau play la videoproiecție. Ar trebui să știi destul de clar ce vrei, să ceri precis și, eventual, fără mari pretenții. Iar cel mai important: scoate un TEXT. Sau două. Pe care să-l urmărească cei de la tehnic și să își facă niște semne ici-colo, astfel încât să te poată ajuta eficient. Vei economisi timp, pe care îl poți folosi pentru altceva. O altă variantă bună ar fi să vii cu un prieten sau doi, care să te poată ajuta.

Unu punct doi: Cum pregătești proba impusă?

Ai trecut de Preselecție și ceea ce urmează este încântător: Gala, oameni faini, public, etc. Dar vine deodată și treaba asta cu proba impusă, de care sincer mie mi-a fost frică. Toți participanții au trebuit să pregătească, de data aceasta, fabula Măgarul și Catârul de Esop. Bineînțeles potențată de tehnologie. Dificil. Pentru că te gândești că ar trebui să fii destul de original. Aceeași fabulă spusă de vreo 18 ori în vreo 18 moduri. Nah! Trebuie să faci cumva să fie bine. Cel mai bine ar fi să începi să pui întrebări. Cui? Organizatorilor, bineînțeles. În cazul nostru, Leta Popescu, care și-a asumat acest rol de a răspunde la întrebări. De la ea am aflat ce avem voie să facem cu fabula asta. Cât tăiem din ea? Tăiem din ea?! O lăsăm așa? O pot zice la microfon? Pot să mai adaug text? Pot să inversez text? Ce am voie și ce n-am voie să fac? Astfel, îți poți face o opinie despre cum să abordezi toată situația. De data asta, nu am mai putut să am controlul total pe scenă al mijloacelor tehnologice. A trebuit să mai las câte ceva și pe umerii celor de la sunet și lumini. Dar știam că voi avea ceva timp de repetiție cu ei și atunci am fost destul de relaxat pe tema asta. În același timp, am vrut să folosesc alte forme de exprimare prin tehnologie, pe care nu le-am avut la momentul ales, cel din Preselecție. Am încercat să spun textul cât am putut eu de bine și am încercat să surprind poate un pic din morala fabulei respective.

Surprinzător a fost faptul că absolut toți participanții au mers în direcții diferite și au oferit o grămadă de variante pentru a spune această fabulă. Am fost șocat să văd cât de multe moduri de exprimare există pe același text și probabil că dacă eram 2.000 de oameni acolo, am fi văzut 2.000 de variante și niciuna nu ar fi semănat cu alta.

E important să ai parte de feedback în timp ce te pregătești? Răspunsul e DA. Și trebuie să fi văzut din afară înainte de a prezenta ceva. Așa cred că este normal, teatrul fiind, până la urmă, un sport de echipă. Mulți se gândesc că dacă primesc feedback, vor trebui să-și schimbe momentul. Ori nu despre asta este vorba. Momentul tău e momentul tău și îl păstrezi așa cum vrei tu, dar e important să afli ce anume se înțelege și ce anume nu. Și mai important, să afli de ce nu se înțelege?! Așa te poți regla, auto-regla mai bine zis, din mers, iar momentul tău poate căpăta spectaculozitatea necesară prin care își duce mesajul mai departe.

Așadar, cred că este important să te pregătești înainte de a spune și de a face ceva pe o scenă. Sper că lucrurile de mai sus vin doar ca să completeze ceea ce știți deja și în niciun caz nu cred că ar trebui urmate așa cum spun eu. Sunt doar niște sfaturi. Este doar metoda mea pe care am ales să o expun aici pentru cei care, poate, nu au curaj să meargă la HOP.

În Capitolul următor voi vorbi despre toată experiența mea din Cadrul Galei HOP 2023, despre lecțiile învățate acolo, despre importanța participării în cadrul unui astfel de concurs, dar și despre contextul prielnic în care poți face lucruri frumoase.