De vorbă cu... (XII) - Alexandru Romescu - Gala HOP, 2023

Alexandru Romescu, vârsta: 25 ani, născut în Timișoara, rezidență actuală: Timișoara

Studii: Universitatea Lucian Blaga Sibiu, Facultatea de Litere și Arte, specializare: Departamentul de Artă Teatrală - Actorie , clasa: Codruța Magdalena Vasiu, Vlad Robaș, Florin Coșuleț promoția 2017-2020 (licență)//Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Muzică și Teatru, specializarea Actorie, Silviu Petru Văcărescu, promoția 2020-2022 (master)

Participă la Gala HOP 2023, la secțiunea Individual, cu momentul Înstrăinare.

O.B: Alege o carte, un film și o melodie care te-au marcat și explică într-un rând de ce.
A.R.: Îmi este foarte greu să aleg o singură opțiune la fiecare categorie, dar totuși voi răspunde în felul următor:
Cartea Misery de Stephen King
Filmul The Color Purple de Steven Spielberg
Melodia Maggot Brain de la Funkadelic


O.B.: Ce carieră ai fi urmat dacă nu ai fi urmat actoria?
A.R: Sincer să spun, nu cred că aș fi ales altceva, deoarece actoria a fost, este și va fi pasiunea mea. M-am gândit de foarte multe ori cum ar fi să fac altceva și mi-am dat seama că aș putea să fac și altceva, însă, de fiecare dată, mă întorc la aceeași alegere. Totuși cred că o altă alegere ar putea fi aceea de a avea un business propriu (ca manager) în turism sau să fi devenit un dansator de profesie.

O.B.: Gurile rele spun că "se moare de foame din actorie". Cum răspunzi?
A.R: Nu mă interesează gurile rele.

O.B.: Dacă ai pleca pe o insulă și ai avea loc doar de cinci obiecte, care ar fi acelea și de ce?
A.R.: Surprinzător, în momentul în care răspund la această întrebare, chiar mă aflu pe o insulă și am avut grijă să i-au cu mine câteva lucruri esențiale pentru acest drum. Însă, dacă ar fi să iau cu mine doar cinci obiecte, acelea ar fi: o carte, multă mâncare, un aparat foto, un briceag, o brichetă cu încărcare solară. Aș lua o carte pentru că îmi place foarte mult să citesc, iar dacă aș termina-o de citit, aș reciti-o. Am ales multă mâncare pentru că îmi place să mănânc și aș vrea să fiu sigur că am o perioadă de timp ce să mănânc. Cu aparatul foto aș vrea să surprind întreg peisajul insulei și din jurul acesteia. Dacă s-ar întâmpla ceva cu mine, pe acea insulă și cineva ar ajunge pe acea insulă, ar găsi foarte multe poze făcute de mine. Briceagul și bricheta cu încărcare solară ar fi folosite de mine în fiecare zi pentru a-mi construi un adăpost, pentru a vâna, pentru a face un foc, etc.

O.B.: Care a fost momentul în care ai realizat că îți dorești o carieră în actorie?
A.R.: Cred că prima dată când m-am gândit ce mi-aș dori să fac în viață, a fost în clasa a 7-a, însă momentul decisiv a fost în liceu. Am stat și m-am gândit foarte mult și mi-am dat seama că această profesie mă atrage cel mai mult.

O.B.: Cum te vezi tu? Cum crezi că te văd ceilalți?
A.R.: Eu sunt o persoană foarte deschisă, comunicativă, și suficient de ambițioasă încât să-mi urmez scopurile în viață. Mă consider un bun prieten pentru prietenii mei, empatic cu cei din jurul meu, sincer și iubesc libertatea. Eu sper că toți ceilalți mă văd așa cum sunt, însă cei foarte apropiați mie sigur mă văd așa cum sunt.

O.B.: Cum te ajută (sau încurcă) actoria în viața de zi cu zi?
A.R: Actoria mă ajută să observ mai bine detaliile (care fac diferența) a ceea ce se întâmplă în jurul meu, să analizez comportamentul celorlalți și să-l înțeleg mai bine. De asemenea, actoria mă ajută să îmi pun multe întrebări legate despre viață, despre oameni, despre mine, despre lumea în care trăim și să găsesc răspunsurile cele mai potrivite, procedând la fel și în cazul rolurilor jucate de mine.

O.B.: Care este atmosfera ideală de lucru pentru tine?
A.R.: Atmosfera ideală de lucru pentru mine (probabil pentru oricine) este aceea în care există profesionalism, disciplină, prietenie, susținere, armonie și bucurie în cadrul echipei de lucru. Într-o astfel de atmosferă rezultatul muncii mele și a celorlalți va fi cu siguranță unul foarte bun.

O.B.: Povestește o întâmplare importantă de la o repetiție.
A.R.: Am rămas cu multe amintiri frumoase din timpul repetițiilor de-a lungul timpului, dar un moment aparte pe care l-am trăit în timpul unei repetiții a fost momentul în care repetam personajul Iermolai Alexeevici Lopahin, din Livada de vișini de A. P. Cehov. Eram în anul doi de facultate și îmi amintesc că repetam pentru examenul de actorie scena monologului lui Lopahin, împreună cu colega mea Angelina, care avea rolul Ranevskaya, iar repetițiile se desfășurau bine, însă lipsea ceva. Doresc să menționez că repetițiile, împreună cu colega mea și cu profesorii de la acea vreme, erau pline de imaginație și creativitate. Doresc să îi mulțumesc colegei mele și profesorilor mei pentru munca depusă împreună și rezultatele pe care le-am obținut pe această cale. La un moment dat, profesoara mea de actorie, Codruța Magadalena Vasiu, mi-a spus, citez: "Romică (asta era porecla mea în Facultate), ieși afară din sala de clasă și întoarce-te înapoi, ca personaj Lopahin, și începe scena făcând abstracție de noi toți, adresându-te doar Angelinei (Ranevskaya), imaginându-ți că ne dai pe toți afară, în momentul în care tu anunți că ai cumpărat întreaga clădire în care ne aflăm." Am urmat sfatul profesoarei mele, iar în momentul în care am reintrat in sală, am jucat scena exact cum am simțit că ar fi făcut Lopahin, în acel moment. Atât de puternică s-a resimțit reintrarea mea în scenă, încât colega mea a început să plângă, iar eu am început să fac la fel, dar și râzând în același timp. A fost un moment extraordinar, plin de emoție și energie, de care îmi amintesc adesea. În momentul respectiv, am realizat că voi trăi durerea pierderii ruperii de trecut și bucuria trăirii prezentului și viitorului lui Lopahin. Ulterior, am realizat că în acele momente, am fost Lopahin și nu Alexandru.

O.B.: Poate că încă nu ai luxul de a alege în ce spectacole joci sau ce roluri accepți. Dar ce cauți într-un spectacol și într-un rol? Care sunt criteriile după care ai ales/vei alege să intri într-o echipă creativă?
A.R.: Până în momentul de față, am acceptat rolurile primite și m-am bucurat mult pentru șansele care mi s-au oferit. Nu m-am aflat în situația de a refuza un rol, însă, asta nu înseamnă că în viitor nu vor exista situații în care nu voi accepta orice conjunctură. Un actor are dreptul nu accepte un anumit rol, în situația în care actorul are anumite limite personale și nu poate sau nu vrea să treacă peste ele. Atât într-un rol, cât și într-un spectacol, caut cei doi poli (pozitiv-negativ, Yin-Yang) și echilibrul dintre aceștia. Criteriul după care voi alege să intru într-o echipă creativă este același ca și în răspunsurile anterioare.

O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
A.R.: De fiecare dată când mă pregătesc pentru un rol, e un moment foarte important pentru mine și de aceea îl privesc cu multă seriozitate. Îmi place să parcurg întreg scenariul de câteva ori, pentru a înțelege întreaga piesă ce va urma să fie jucată, apoi revin la pasajele de text în care personajul meu este prezent. În acest fel, am o imagine de ansamblu a întregii piese, ca mai apoi să aprofundez subiectul printr-un un studiu mai amănunțit asupra rolului meu în primul rând, dar și a celorlalte personaje. Obișnuiesc să îmi schițez pe hârtie toate detaliile pe care le descopăr în timpul citirii textului și mai apoi pe parcursul repetițiilor. În paralel cu citirea textului, analizarea sa și a repetițiilor, mă documentez foarte mult prin diferite lecturi care să-mi susțină pregătirea rolului din piesa respectivă. În această perioadă îmi place să ascult un anume gen muzical și sunt mult mai atent asupra oricărui gen de artă, din care îmi caut inspirație.

O.B.: Povestește despre un rol care a rămas cu tine mult timp după ce l-ai jucat.
A.R.: În mod normal, un personaj nu ar trebui să te "urmărească" prea mult timp după ce l-ai jucat, însă pot apărea situații în care ai impresia că rolul este în "preajma" ta. Am avut o astfel de experiență cu un singur rol, pe care l-am jucat de mai multe ori, iar personajul pe care a trebuit să-l interpretez era total diferit de mine. Personajul pe care l-am jucat era Rodion Romanovici Raskolnikov, din Crimă și pedeapsă de Fyodor Dostoevsky, după un scenariu de Mona Donici, în cadrul Asociației Culturale Arte-Factum, în spectacolul dosztoievskij b@r/reopening, jucat la Timișoara. În mod inconștient, "am permis" acestui personaj să mă "urmărească" în viață de zi cu zi și l-am privit ca pe un om obișnuit care a pierdut lupta cu propriul său ego. După această experiență am realizat că pe viitor voi controla mai mult personajul și nu el pe mine (chiar dacă acest lucru s-a întâmplat o singură dată și pentru o scurtă perioadă de timp).

O.B.: Cât de importante sunt premiile pentru un actor aflat la început de drum? (și cât de importante ar trebui să fie)?
A.R.: Sunt neutru cu privire la importanța unui premiu într-o artă subiectivă, în care competiția nu își are loc. Desigur, obținerea unui premiu aduce multă bucurie oricărui artist aflat la început de drum și nu numai, însă, dacă de-a lungul carierei sale nu va obține niciun premiu, asta nu înseamnă ca este un artist mediocru. Prin obținerea unui premiu se poate crea o anumită deschidere sau o posibilă rampă de lansare a acelui tânăr actor, însă va conta foarte mult ceea ce va face pe viitor și cât de implicat și dăruit va fi profesiei sale. Un premiu obținut de un tânăr actor, la început de drum, poate să-i stimuleze ambiția, munca, dăruirea, etc., dar cred că nu ar trebui să reprezinte un aspect definitoriu în profesia sa.

O.B.: Ce te-a determinat să te înscrii la Gala HOP 2023? Ce așteptări ai de la această competiție?
A.R.: În ultimii ani, mi-am propus să fac această încercare de a participa la Gala HOP, însă, anul acesta s-au "aliniat planetele" pentru mine. Mă bucur mult că fac parte dintre participanții selectați pentru etapa finală și sunt recunoscător pentru acest lucru. Toate evenimentele la care voi participa în zilele de dinainte de Gala HOP și în timpul acesteia, cu siguranță îmi vor aduce bucuria de a interacționa cu toți oamenii implicați în această Gală.

O.B.: Cât de relevantă ți se pare tema ediției 2023 (Prezența actorului - relația dintre actor și mijloacele tehnice, căutând echilibrul dintre specificul teatrului și tehnologie) pentru tine și pentru tinerii de azi?
A.R.: Consider că, tema abordată anul acesta este bine aleasă, pentru tinerii actori, deoarece oferă posibilitatea acestora de a alege, la rândul lor, diferite modalități și instrumente tehnologice de a interpreta actul artistic personal. Folosirea diferitelor elemente tehnice în realizarea actului artistic, poate să aducă un plus de valoare la momentul prezentat de fiecare în parte. De exemplu, folosirea unui proiector, a unui microfon, a unui telefon, a unor efecte luminoase și sonore, etc., consider că pun într-o lumină suficient de bună interpretarea respectivă.

(foto: Dragoș Irimia)