Fenomenul Star Wars: Influențe, abordare revoluționară și impact generațional - 2.1. Filmele SF înainte de Star Wars

Cinematografia a fost dintotdeauna influențată de artele "vechi" apărute înaintea ei. În cazul genului science fiction, literatura a reprezentat cea mai pregnantă sursă de inspirație. Romane precum cele ale lui H.G. Wells sau Jules Verne au conturat inițial pe hârtie și în imaginația cititorilor lumi nemaivăzute ce ulterior au fost transpuse pe ecran, ori în adaptări fidele, ori în filme cu narațiuni cu totul noi, dar care au plecat de la o idee de bază preluată din cărți - un exemplu ar fi mașina timpului, termen acreditat de Wells în romanul său omonim.

În ce privește cea de-a șaptea artă, primul precursor al acestui gen științifico-fantastic este de asemenea și primul regizor de film de ficțiune. Observând potențialul creativ al cinematografului realizat de frații Lumière - care puneau accentul mai mult pe aspectele tehnice ale propriei lor invenții -, Georges Méliès decide să se îndepărteze de "actualitățile" - scurte înregistrări are unor momente cotidiene - celor doi pionieri și să filmeze mici scenete de teatru care conțin un fir narativ. Experimentând cu noul aparat achiziționat, creează o serie de efecte speciale precum dubla expunere sau stop-motion-ul, care îl vor ajuta mai târziu în creionarea capodoperei sale, Voiaj în lună (1902), recunoscut la scară largă ca fiind primul film SF din istorie, dar și "prima operă spațială a lui Georges Méliès, o parodie a romanelor lunare ale lui Jules Verne și H.G. Wells, De la pământ la lună (1865) și, respectiv, Primii oameni pe lună (1901)" (Hammond, 1974: 51). În cele paisprezece minute, autorul condensează povestea unor cercetători ce ajung pe lună și descoperă o civilizație extraterestră.

În ciuda popularității crescânde a poveștilor fantastice, termenul de science fiction a intrat în folosință abia două decenii mai târziu. În cartea sa American Science Fiction Film and Television, Lincoln Geraghty urmărește originile cuvântului până la textele scrise în revistele pulp - nume dat de hârtia de proastă calitate pe care erau tipărite: "Când Hugo Gernsback a inventat în cele din urmă expresia în America în anii 1920, a fost pentru a promova tipul special de ficțiune pe care l-a publicat în revista pulp Amazing Stories, ficțiune care era cu adevărat opusă tipurilor de fantezie reprezentate de opera lui Méliès în film." Cu timpul, însă, sintagma a ajuns să ducă pasionații cu gândul mai degrabă la opera pionierului francez - temele versatile și lipsa dialogului conferindu-i o universalitate aparte -, decât la un val de reviste care nu a reușit să rămână în memoria colectivă. "Cinematograful timpuriu, deci, pe lângă experimentarea tehnologică, era un mediu care ținea oamenii pe marginea scaunelor lor, ținându-i uimiți suficient de mult pentru ca ei să fie temporar extrași din realitatea vieții lor și inserați în tărâmul regizorului - o experiență temporală a practicii artistice. Poate din acest motiv, Méliès poate fi văzut ca un strămoș al science fiction-ului pe ecran, deoarece și astăzi genul are capacitatea de a ține publicul pe marginea scaunelor și de a le arăta inimaginabilul." (Geraghty, 2009: 17)

Alți autori evidențiază influența pe care pionierul francez a avut-o asupra genului, în principal datorită invenției efectelor speciale fără de care filmele SF nu ar putea să existe, scopul lor inițial fiind de a impresiona audiența ca parte a "cinemaului atracțiilor". "Cinemaul atracțiilor avea să cedeze în cele din urmă loc dominației cinematografiei narative; cu toate acestea, a fost descris de unii ca încă păstrându-și rădăcinile în filmele științifico-fantastice și fantasy din cinemaul de efecte al lui George Lucas și Steven Spielberg." (Gunning, 1990: 61)

Deși bazele i-au fost puse de către un francez, cu trecerea timpului peisajul science fiction a ajuns să fie dominat de americani, nu doar datorită expansiunii Hollywood-ului ca gigant al cinematografiei, dar și datorită contextului politic și social în care anumite filme au fost produse. Scott Bukatman a explicat cel mai bine această asociere: "se poate vedea cum science fiction este considerat un gen profund american din cauza atenției constante acordate temelor precum știința, tehnologia, natura care o ia razna, invazia extraterestră, conspirația, dezastrul și explorarea spațiului care se corelează cu momente particulare din istoria Americii, cum ar fi dezvoltarea armelor nucleare, Războiul Rece cu Uniunea Sovietică, Cursa Spațială, tulburările politice și sociale cauzate de Vietnam, mișcarea pentru Drepturile Civile, dezvoltarea blockbuster-ului și schimbările industriei cinematografice de la Hollywood și integrarea completă a tehnologiei computerului în societatea de rețea". (Bukatman, 1993: 23)

Concomitent cu apariția sunetului în cinematografie, în 1927, regizorul de origine germană Fritz Lang este printre ultimii cineaști non-americani care reușește să revoluționeze atât domeniul SF, cât și cinematografia la scară largă cu capodopera sa Metropolis, un film mut din curentul expresionist despre clase sociale, ce avertizează cu privire la expansionismul accentuat al regimurilor totalitare. Lungmetrajul a intrat în cultura populară, influențând nu doar producțiile ce aveau să îl succeadă, dar și videoclipurile muzicale ale unor legende precum Madonna sau Queen.

Câteva filme de referință ale genului apar în anii 1950, deceniu considerat o perioadă de glorie pentru cinematografia SF. De frica războiului nuclear amintește Godzilla, piatra de temelie a filmelor cu monștri. Inspirat de un eveniment adevărat întâmplat în perioada testărilor bombelor nucleare de pe insula Bikini Atoll, în anul 1954, când echipajul japonez al unei ambarcațiuni pentru pescuit s-a infestat cu radiații, filmul american s-a bucurat de un succes răsunător deopotrivă în Statele Unite și în Japonia, unde spectatorii încă afectați de efectele celui de-Al Doilea Război Mondial l-au urmărit ca pe un avertisment.

Invasion of the Body Snatchers, despre extratereștrii care vin pe Pământ și iau forma altor oameni pentru a-i vâna pe cei rămași, este cel mai bine descris de scenaristul filmului Jurassic Park, David Koepp, care afirmă că filmul oferă "cea mai îngrijită, curată și îndrăzneață utilizare a metaforei în orice poveste science fiction sau de groază pe care mi-o amintesc. Din când în când, cu toții ne simțim singuri, separați, despărțiți - ca și cum trăim cu străini. Povestea filmului literarizează asta. Originalul din 1956 se joacă cu temerile noastre legate de infiltrarea comunistă, dar comentează și sentimentul asemănării industriale al anilor 1950." (The Editors of LIFE, 2016: 26)

Cu un an înainte ca echipajul american al misiunii Apollo 11 să pună pentru prima dată piciorul pe suprafața lunară, două viitoare clasice ale science fiction-ului au făcut furori în cinematografe. "Pe vremea când George Lucas era un student de film umil, ce umbla în umbra regizorului Francis Ford Coppola pe platourile de filmare din 1968 ale musicalului neînțelept Finian's Rainbow, Planet of the Apes - filmul care avea să lanseze cea mai de succes franciză SF de dinainte de Star Wars - era în dezvoltare." (The Editors of LIFE, 2016: 38) Reflectând o altă frică colectivă, cea de inversare a ierarhiei sociale și abatere de la ordinea stabilită a lucrurilor, Planet of the Apes este bazat pe romanul autorului francez Pierre Boulle și spune povestea unui astronaut ce aterizează forțat pe o planetă (aflăm ulterior că este chiar Pământul în viitor) în care maimuțele domină oamenii, cei din urmă devenind specia inferioară.

Nu în cele din urmă, 2001: A Space Odyssey este ultimul milestone pe care SF-ul îl atinge înainte de apariția primului film Star Wars și unul foarte important, întrucât producția meticulos gândită de renumitul și perfecționistul Stanley Kubrick reușește să seteze un nou standard pentru portretizarea spațiului în cinematografie - din dorința de a prezenta universul cât mai veridic cu putință și aflându-se la întrecere cu Apollo 11, care ar fi putut să îi desconsidere viziunea un an mai târziu, cineastul a apelat la NASA pentru cele mai precise informații. De asemenea, 2001 a fost printre primele filme care a abordat subiectul inteligenței artificiale care se poate întoarce împotriva omului.

Acestea sunt titlurile care au pavat drumul pentru ideile inovatoare ale lui George Lucas. Fără ele și încă câteva pe care nu am reușit să le menționez din rațiuni de spațiu, cinematografia SF ar fi rămas cel mai probabil rezervată filmelor de categorie B, fiind considerată potrivită pentru audiențe obișnuite. Însă exemplele anterior menționate au demonstrat că filmele științifico-fantastice pot fi deopotrivă comerciale și artistice, ascunzând substraturi metaforice și intelectuale.


Notă: Acest text face parte din lucrarea de licență elaborată de Oana Balaci în cadrul Universității Babeș Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Teatru și Film, Specializarea Filmologie, anul 2022-2023, supervizori: Lect. Dr. Andrei Simuț, Lect. Dr. Radu Toderici.