Fenomenul Star Wars: Influențe, abordare revoluționară și impact generațional - 2.2. George Lucas: viața înainte de renume

George Walton Lucas, Jr. s-a născut pe data de 14 mai 1944 în orășelul Modesto din California. Localitatea ar fi trebuit să fie numită după unul dintre fondatorii săi, însă acesta a refuzat, fapta inspirând astfel numele - modesto fiind cuvântul spaniol pentru modestie. Mult timp Lucas avea să fie stânjenit de originile sale, evitând mereu să dea un răspuns concret când era întrebat de unde vine. "California" ar fi răspuns el simplu celor mai puțin insistenți. Cu toate acestea, el nu se trăgea dintr-o familie cu adevărat modestă. Tatăl său, George Walton Lucas, Sr. devenise după împlinirea vârstei de cinci ani a băiatului un antreprenor de succes prin propriile merite, întrucât i-a lipsit figura paternă. Bunicul lui Lucas a murit de diabet când tatăl lui era adolescent, revenindu-i celui din urmă rolul de a întreține familia încă de mic. Pe de altă parte mama lui, Dorothy Bomberger, provenea dintr-o familie influentă, una dintre cele mai vechi stabilite pe acele meleaguri.

Fiind al treilea născut și singurul băiat dintre cei patru copii pe care George Sr. și Dorothy i-au avut împreună - până ce sănătatea mamei a fost afectată prea mult pentru a mai putea concepe, posibil de la o pancreatită -, George Jr. fura toată atenția în casa Lucas. El era potențialul moștenitor al afacerii de familie - cumpărată de la LeRoy Morris, cel care l-a îndrumat pe George Sr. -, astfel că instrucția și educația potrivite erau imperios necesare. Sănătatea precară a lui Dorothy și timpul petrecut mai mult prin spitale au făcut din ea o figură absentă din viața micului George și a surorii sale mai tinere, Wendy, astfel că rolul de mentor i-a revenit exclusiv tatălui - supervizoare fiind, uneori, menajera lor, Till. Însă George-fiul nu rezona cu adevărat cu principiile conservatoare ale tatălui său, ce trăia după principiile religiei metodiste. Era adesea considerat oaia neagră a familiei, avea note slabe la școală și interese care nu îl entuziasmau pe părintele lui îngrijorat de viitorul business-ului și al copilului său.

Însă aceste interese aveau să rodească ani mai târziu. George Lucas și-a arătat creativitatea încă de mic, iar ideile sale inovatoare erau cunoscute și apreciate în întregul oraș. Vorbind despre perioada aceea a vieții lui, el afirmă cu nostalgie: "Când eram foarte tânăr, îmi plăcea să mă folosesc de scorniri. Dar era genul de imaginație care folosea toate jucăriile tehnologice pe care le puteam găsi, cum ar fi modelele de avioane și mașini. Presupun că o extindere a acestui interes a dus la ceea ce mi-a ocupat mai târziu mintea, poveștile Star Wars." (Jones, 2016: 18) Pe lângă predilecția pe care o avea pentru construirea miniaturilor folosindu-se de tot ce găsea la îndemână, viitorul regizor se preocupa și de proiecte mai ambițioase: un roller coaster construit împreună cu prietenul său cel mai bun John Plummer cu ajutorul unei bobine și a unui cablu de telefon, de care s-au bucurat toți copiii din cartier, și un ziar, The Weekly Bugle, realizat pentru o perioadă scurtă de timp în parteneriat cu alt prieten, Melvin Cellini.

Tot în această perioadă s-au simțit și primele influențe culturale care l-au format pe Lucas. În ciuda performanțelor scăzute la școală, creatorul Star Wars a fost un avid consumator de cărți, în special din cele cu poveste. Mama lui îi citea basme de Frații Grimm în frageda lui copilărie, ceea ce i-a deschis apetitul pentru lectură. Când a început să citească pe cont propriu, a dezvoltat o predilecție pentru aventuri precum cele din Kidnapped, Treasure Island sau Swiss Family Robinson. Cineastul vorbește de asemenea despre colecția de cărți Landmark, o serie de volume istorice și biografice scrise într-un stil potrivit copiilor de către autori populari la vremea respectivă: "Eram dependent [de ele]. Îmi plăcea să citesc acele cărți. Mi-au format o dragoste de-a lungul vieții pentru istorie... Când eram copil, am petrecut mult timp încercând să corelez trecutul cu prezentul." (Jones, 2016: 20)

Când a început frenezia benzilor desenate, George Lucas nu a ezitat să i se alăture. Problemele lui de silabisire necesitau un stil de învățare bazat mai mult pe vizual, așadar imaginile din aceste reviste îl intrigau, în special arta din spatele lor. Deși a citit și texte science fiction, nu se concentra neapărat pe un gen anume. "Dacă Lucas ar fi trebuit să aleagă un personaj preferat, totuși, acesta nu putea fi găsit deloc în paginile unei benzi desenate științifico-fantastice. Mai degrabă, a fost Scrooge McDuck, unchiul tezaurizator de bani și globe-trotter al lui Donald Duck, ce a apărut în cartea de benzi desenate, Unchiul Scrooge, a lui Walt Disney, publicată lunar de Dell. Așa cum au fost scrise și desenate de Carl Barks, poveștile unchiului Scrooge au fost inteligente, amuzante și cu adevărat sofisticate, Barks trimițându-l pe Scrooge și o distribuție elaborată de personaje colorate în aventuri în minele de aur din America de Sud, în vârful munților din Orientul Îndepărtat, în oceane, înapoi în timp sau în spațiul cosmic". (Jones, 2016: 22)

Aceste benzi desenate l-au învățat pe Lucas câteva lecții importante pe care avea să le urmeze în propria lui aventură spre celebritate: să își urmărească obiectivul cu ambiție, fără a uita totuși vreodată de unde a plecat. Un alt artist care l-a captivat în tinerețe a fost ilustratorul Norman Rockwell, ale cărui picturi fotorealiste încununau coperta publicației Saturday Evening Post. Când a strâns o avere destul de mare, care concura cu cea a Unchiului Scrooge, Lucas i-a onorat pe ambii artiști cumpărând o parte din artwork-ul lor original.

Până la apariția televiziunii, tărâmul poveștilor în care a trăit George Lucas a fost completat de teatru radiofonic, al cărui sistem audio și efecte sonore l-au inspirat ulterior. "«Întotdeauna am fost fascinat de fantezia radioului», a spus Lucas mai târziu. "Mi-a plăcut să ascult și să îmi imaginez cum ar arăta imaginile». Îi plăceau în mod deosebit thriller-ele pline de suspans precum Inner Sanctum și The Whistler, dar și aventurile precum The Lone Ranger. Radioul, a spus el, «a jucat un rol important în viața mea»". (Jones, 2016: 23) Însă atunci când familia lui a achiziționat pentru prima dată un televizor, radioul a fost complet dat uitării. Noul dispozitiv era pornit aproape non-stop, nu conta ce se difuza. Știri, filme, seriale, sport, micuțul Lucas devora tot cu o curiozitate incredibilă. Erau, până la urmă, povești spuse cu ajutorul imaginilor. Exact ceea ce îl pasiona.

Totuși, filmele de la cinematograf nu îl pasionau. Cel puțin nu cele de la cinematografele din Modesto. Ceea ce se proiecta în interiorul lor nu îl impresiona, cu câteva excepții notabile precum Metropolis, Forbidden Planet sau The Bridge on the River Kwai. În loc să plătească pentru a vedea filmele, el plătea mai degrabă pentru a privi fetele care se adunau în fața marelui ecran. Ele reprezentau o altă pasiune a lui - și a majorității băieților adolescenți, de altfel. Abia când a avut propria lui mașină, un Fiat Bianchina pe care l-a modificat pentru a fi mai rapid, a avut libertatea de a părăsi orașul natal și a descoperi alte locuri cu alte săli de cinematografe, unde rulau filme de artă cu titluri pompoase, realizate de cineaști cu nume exotice: Les quatre cents coups ori À bout de souffle de Truffaut și, respectiv, Godard. "«Mi-a plăcut stilul filmelor lui Godard», mărturisea Lucas mai târziu. «Grafica, simțul umorului, felul în care a portretizat lumea... au fost foarte cinematografice». În 1962, Lucas nu a putut să exprime exact ceea ce a gândit despre filmele din Noul Val Francez ce lua amploare; știa doar că sunt ceva foarte diferit de The Blob sau Cinderfella." (Jones, 2016: 23)

Mașina care i-a oferit oportunitatea de a explora lumea de dincolo de Modesto a fost și unul dintre motivele pentru care George Lucas a ajuns renumitul regizor și producător pe care îl știm astăzi. Până să termine liceul, era convins că va ajunge pilot de curse sau mecanic auto sau orice avea legătură cu mașinile. S-a împrietenit cu Allen Grant, singurul șofer din zonă mai experimentat decât el, și îl însoțea și ajuta la curse de ori câte ori avea nevoie. Îi plăcea viteza și își dorea să-și facă o carieră din această pasiune. Însă cu trei zile înainte de examenele finale, când se întorcea de la bibliotecă după o încercare de a recupera lecțiile și temele nepredate, Fiatul lui s-a ciocnit de un Chevrolet Impala în apropierea casei sale și a ricoșat într-un copac, aproape smulgându-l din pământ. Lucas a supraviețuit miraculos datorită ruperii curelei de curse pe care el însuși a modificat-o. Pe patul de spital pe care a stat luni de zile să se recupereze, a avut o epifanie.

"Nu i-a scăpat faptul că a fost salvat de către defectarea curelei de curse pe care o instalase pentru a se proteja.". (Jones, 2016: 36) Lucas a mărturisit la momentul respectiv: "Am realizat mai mult decât orice altceva de ce fir subțire ne agățăm în viață. Chiar îmi doream să fac ceva cu viața mea". Profesorii l-au trecut la materiile la care picase din milă, fiindcă credeau că va muri oricum. Așa a reușit George Lucas să absolve. Trecuse un hop important. Însă planurile pe care le avea pentru viitor nu rezonau cu cele ale tatălui său, care i-a transmis clar și răspicat că nu îl va "sponsoriza" pentru a ajunge un artist.

Așa că, la recomandarea prietenului său John Plummer, supraviețuitorul cu un mindset complet schimbat s-a înscris la Universitatea din California de Sud (University of Southern California - USC), la programul pentru cinematografie - pentru că lui Plummer i s-a părut că termenul seamănă destul de mult cu cel de "fotografie", o altă pasiune a lui Lucas. Acesta a aflat că a aplicat la o școală de film abia când a început studiile. Și a adorat cu toată ființa lui ceea ce învăța. Tatăl său a fost și el de acord cu ideea și a continuat să îl finanțeze. Nu știa ce studiază fiul lui, dar cunoștea prestigiul USC-ului și îi era de ajuns. Cineastul în devenire a avut noroc și de un colectiv unit, talentat și profesionist.

"Întotdeauna o numesc «clasa pe care au căzut stelele», a spus colegul de clasă al lui Lucas, John Milius, o referire la clasa West Point din 1915 care a produs un număr neobișnuit de mare de generali cu mai multe stele, precum și un președinte al SUA. La USC, Lucas a fost unul dintr-un grup de foarte motivați și talentați regizori tineri, toți prieteni, care au avut un impact de durată asupra filmului și culturii- și dacă s-ar putea spune că sunt într-adevăr asemănători cu faimoșii West Pointers, a fost Lucas cel care a deținut în cele din urmă locul prezidențial, cel mai bogat și cel mai de succes regizor al grupului, înconjurat de o cohortă de capabili și inteligenți generali câștigători de premii Oscar. Era o adunare care în cele din urmă s-a supranumit The Dirty Dozen, după filmul din 1967 despre un eclectic și ușor periculos grup de soldați americani care distrug naziști. Lucas, însă, s-a referit la ei ca «mafia USC». Aceasta a devenit o desemnare mai potrivită, deoarece toți au ajuns să se angajeze, să se concedieze și să conspire în mod regulat unul cu altul pentru nenumărate proiecte în următoarele cinci decenii, creându-și un fel de «sistem» propriu." (Jones, 2016: 42-43)

Astfel, mai puțin din intenție și mai mult din greșeală, și-a început viitorul creator Star Wars cariera în domeniul cinematografic.

Bibliografie: Jones, B. J. (2016). George Lucas - A Life. New York: Little, Brown and Company.


Notă: Acest text face parte din lucrarea de licență elaborată de Oana Balaci în cadrul Universității Babeș Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Teatru și Film, Specializarea Filmologie, anul 2022-2023, supervizori: Lect. Dr. Andrei Simuț, Lect. Dr. Radu Toderici.