Jurnal de HOP, 2023 (III). Prima zi de ateliere

Notă: Sașa Pânzaru participă la Gala HOP 2023 de la Alba Iulia, la secțiunile Individual și respectiv Grup, cu momentul Celălalt, alături de colega sa: Denissa Rogoz.

Am ajuns la Alba Iulia cu o seară înainte. După drum, am ieșit la o plimbare. Se întunecase deja. Fiind vineri seara (25 august 2023), orașul era plin de viață. Lumini, copii, muzică, filme, răcoarea serii de vară. O plimbare prin cunoscuta cetate mi s-a părut cel mai bun start pentru această experiență. M-am contopit cu atmosfera orașului imediat.

Atât eu cât și Denissa, partenera mea în această experiență, am fost surprinse plăcut să descoperim acest oraș și ne-am bucurat cu mult entuziasm de prima seară. Am găsit, în primul loc în care ne-am oprit, la terasele de lângă statuia lui Mihai Viteazul, revista locală Urbea mea, pe a cărei copertă apare tocmai afișul Galei. A fost o coincidență care ne-a entuziasmat. Sunt unele momente în care îți place să trăiești, cu toată ființa ta, în care te lași în fluxul lucrurilor și te bucuri pur și simplu. Așa ne-am simțit noi când am ajuns și în următoarea dimineață.

Ne-am întâlnit cu toții la Teatrul Prichindel, pregătiți pentru prima întâlnire cu echipa Galei. Suntem 25 de tineri actori dornici să ne bucurăm de experiența asta la maximum. Alexandru Dabija și Leta Popescu, directorii artistici ai acestei ediții, ne-au primit la fel de dornici să lucrăm împreună în aceste zile. Cumulul ăsta de pasiune pentru artă e încurajator și motivant. E frumos, împlinitor, să te vezi alături de atât de multe persoane care au aceeași pasiune cu a ta.

Mai trebuie să spun că prima zi de Gala HOP m-a învățat multe lecții. Un mare defect al minții actorului, din punctul meu de vedere, e acela că într-un astfel de context scapă de sub control și face loc gândurilor parazitare. În ultimii ani am vorbit și am scris mult despre gândurile astea parazitare. Consider că știu să le gestionez tot mai bine. Din cel mai mare dușman, mintea mi-a ajuns cel mai bun prieten. Și totuși, există momente în care, pentru a le gestiona, trebuie să depun un efort mai mare decât mi-aș dori.

Am descoperit că actorul, o dată la ceva timp, are nevoie de momente în care să se lupte cu mintea lui. Că astfel de momente îl reactivează. Se întâmplă ca un moment pe care-l încadrezi în categoria succeselor să-ți dea niște aripi false și să te facă să te crezi cel mai bun sau să te facă să ai încredere în tine pe bază de orgoliu. O astfel de atitudine n-are cum să-ți fie decât nocivă. Și atunci, teatrul vine și te scutură puțin. Ziceam pe la mijlocul zilei, în pauză, că în profesia asta, energia asta inițială, senzația asta că totul e lapte și miere, nu rezistă. Și e bine că e așa. Nu apuci să te plictisește.

Mă bucur că am trăit toate emoțiile, frustrările și gândurile pe care le-am trăit în prima zi din experiența asta. Aveam mai mult decât nevoie de ele. Aveam nevoie de un restart. În timp ce se petrecea, nu se simțea prea bine. Acum, după ce a trecut intensitatea momentului, știu că era necesar și că face parte dintr-o experiență ca aceasta. E inclus în preț, cum s-ar spune.