Gala HOP nu e doar un prilej de a asista la unul dintre cele mai importante evenimente marca UNITER, dar și ocazia de a mă reîntâlni cu echipa Teatrului de păpuși "Prichindel", care reușește să încapsuleze într-un teatru mic o energie uluitoare, de care ar trebui sa dispună fiecare teatru "mare" din țară.
Am cunoscut actorii participanți la Casa de cultură a Studenților, în sala transformată într-o cutie neagră, un spațiu exclusiv, care sporește intimitatea evenimentului, oferă șansa de a te simți și mai apropiat de actorii din scenă, iar scena se extinde în întreaga încăpere prin proiecțiile de pe pereții cutiei improvizate.
Direcția artistică din 2023 le aparține lui Alexandru Dabija și Letei Popescu, asistați de Andrei Cozlac. Juriul este format din regizorul Bobi Pricop, actorul Marcel Iureș, actrița Anca Hanu, actrița și managerul Teatrului "Andrei Mureșanu" din Sfântu Gheorghe - Anna Maria Popa și realizatorul emisiunii Garantat 100%, dramaturgul și regizorul Cătălin Ștefănescu.
Ioana Bogățan, actriță și manager a Teatrului de păpuși "Prichindel" din Alba Iulia și actorul Alexandru Voicu sunt gazdele evenimentului și cei care ne-au făcut cunoștință cu tinerii actori.
Gala HOP 2023 explorează relația dintre actor și mijloacele tehnice, echilibrul dintre specificul teatrului și tehnologie. Prezența actorului pe scenă este cea care rămâne de neînlocuit și inimitabil chiar și în epoca inteligenței artificiale și a progresului perpetuu.
În prima zi, 30 august 2023, actorii au prezentat proba impusă, pe baza fabulei Măgarul și catârul de Esop. Am văzut ș ascultat aceeași fabulă de 18 ori, dar cu interpretări atât de diferite și versatile încât de fiecare dată părea alta.
Evoluția fiecărui actor a fost precedată de un trailer, un scurt spot publicitar personal care să motiveze publicul și juriul să îl voteze.
Radu Fărcane a fost primul participant. Acesta și-a asigurat atractivitatea reprezentației prin simplitate, fără suporturi tehnologice deosebite, doar un suport muzical - chitara sa. Un moment interpretat într-o manieră naturală, poate prea old fashioned pentru tema galei 2023.
Cristina Casian a compensat și a făcut surplus de ceea ce i-a lipsit concurentului precedent - dramatism. Cristina s-a folosit din plin de mijloace tehnice, transformând fabula într-un joc interactiv, în care a ilustrat și relația de cauzalitate dintre acțiunile pe care le întreprinzi și consecințele pe care le ai de suferit. Într-un moment este lovită de o avalanșă de proiecții de știri nefaste care o smulge din joc și produce acel reality check. Momentul ei prezintă efectul fluxului de știri și conținut media tragic care ne asaltează zilnic și ne bulversează, starea ei se schimbă instant, instalându-se o neliniște teatrală. Și în teatru unele lucruri pot deveni prea teatrale.
Răzvan Mîndruță devine el însuși jucătorul din digitalizarea fabulei, joacă și de partea măgarului, și de partea catârului. Cert e că reușește să distreze publicul și să insereze și fabula în momentul său.
Paul Bondane spune aceeași fabulă, cu un nou mijloc tehnologic: ochelari VR. Elegant și satiric prin limbaj corporal, cucerește o parte din public prin ridicolul ținutei. Realitatea sa virtuală este invadată de fragmente de știri legate de Ordonanța de Urgență din 2 august 2023 (detalii aici), el își scoate ochelarii VR, încercând să evadeze din joc, dar nimerește în aceeași tristă realitate - știrile continuă, nu era doar o parte horror din virtual.
Gabriela Porumbacu poate fi numită cu lejeritate o vampă pentru energia sa (chiar dacă e îmbrăcată în alb sau negru). Joacă alternativ două personaje: unul vulnerabil, speriat, casant, și altul malefic, răzbunător. Un fel de antiteză înger-demon. Textul fabulei se pierde în reprezentarea aceasta, fiind aproape irelevant.
Oana Jipa are un caracter comic unic, fără exces de zel reușește să anime textul și să facă publicul să râdă. Și chiar se face remarcată, alături de cactușii ei ce amintesc de niște minioni. Este foarte bună și simt că nu trebuie să mai argumentez, ci doar să vă îndemn să o căutați în înregistrarea de mai jos, a primei zile de la HOP (de la minutul 36:45).
În a doua parte au ieșit pe scenă șapte participanți, primul fiind George Cocoș, care, cu o încredere fascinantă și o abordare care combină tragicul cu comicul, vizualul cu universul sonor, lasă o impresie semnificativă. El însuși trece prin călătoria personajelor fabulei, condamnă catârul și face dreptate.
Sara Pongrac decide să vorbească despre una dintre părțile negative a relației dintre om și tehnologie: dependența de beauty filters și Snapchat, care distruge orice urmă de încredere de sine și te aduce în situația în care nu te accepți fără această mască a frumuseții. Interpretarea e simplă, însă mesajul e foarte clar.
Sașa Pânzaru se deosebește cu siguranță de ceilalți participanți, joacă un histrion specific generației căreia îi aparține, cu proiecții de fragmente de reality show despre sine; iar comicul ei diferă de ce am mai văzut în scenă. Prompt și laconic, lasă însă o amprentă inconfundabilă.
Alexandru Romescu are un fel foarte relaxat și plin de încredere de a se purta pe scenă. El profită de contextul cultural și geografic al fabulei și îl joacă pe catârgiu, pe ritmuri orientale. Interacționează cu publicul și chiar îl distrează, singurul neajuns al reprezentării sale fiind poate caricaturizarea stereotipică și eronată a orientului mijlociu.
Andrei Cristea ne spune fabula în maniera unui tată deprimat care îți dă o lecție de viață într-o seară de miercuri când ai rămas doar cu el la bucătărie. Scena e obscură, dar amuză prin situație - actorul își mănâncă ciorba în scenă, în transmisiune directă, învățându-ne morala fabulei pe care am tot auzit-o întreaga seară.
Maria Grosu e întruparea / umanizarea conceptului de karma, cu trăsături de cyborg, că tot vorbim de tehnologie. Iese din tiparul fabulei și aduce în față un aspect etic neglijat al contemporaneității - vorbind despre măgărușii maltratați în Grecia în scopuri turistice. Acest comentariu social redat într-o buclă rămâne în mintea fiecăruia din sală.
Răzvan Omotă încheie secțiunea de individual într-un mod remarcabil. Epatant și memorabil, cu o sonorizare energică și un scenariu la care nu te-ai fi așteptat. Ia în derâdere un dictator politic binecunoscut pe muzică tehno, sub lumini de neon.
La secțiunea Grup am avut așteptări poate prea mari, dar nici timpul și nici textul limitat al fabulei nu oferă fiecărui participant oportunitatea de a se face văzut și memorat.
Grupul A fost odată... (grupurile au fost numite după numele spectacolului pe care îl vor susține la proba liberă), format din Alexandru Condurat și Ingrid Neacșu, creează un soundtrack oriental chiar pe scenă, cu instrumente corespunzătoare. Ei redau morala fabulei adaptând-o unui context contemporan - corporația Catârgiu Industry și angajații ei.
Andrei Marius Barbu și Francesca Fülöp - Tic Tac Tok - fac din subiectul fabulei breaking news. Francesca e reporterița care vine cu detalii de la fața locului, și ilustrează ridicolul televiziunii când legătura dintre prezentator și reporter se pierde frecvent, sunt lacune în prezentarea evenimentului sau alte situații comice. Cu siguranță au distrat publicul, și pare că și ei s-au distrat în procesul de creare a momentului.
Ama Beschieru și Robert Ioan - Angajați-mă - transpun subiectul fabulei în relația lor, câștigă afecțiunea publicului cu o proiecție de momente din viața lor de cuplu, iar în momentul lor oscilează pe tema învățării textului și demonstrează că unul dintre parteneri nu se mai descurcă la fel fără sprijinul celuilalt.
Grupul Celălalt, format din Sașa Pânzaru și Denissa Rogoz, s-a evidențiat cu siguranță printre grupuri. Au transformat textul fabulei în textul unui mixtape de rap, care începe cu o piesă de Paraziții, iar încrederea, libertatea și plasticitatea cu care au cântat cele două le-a distins printre interpretări.
Ultimul grup, care de data aceasta este într-adevăr un grup și nu un duet este Untitled cu participarea lui Eduard Crucianu, Radu Fărcane, Tudor Manea, Andrei Mărgineanu, Andrei Pleșa, Sara Pongrac și Denisa Vraja. Pentru ei, fabula Măgarul și catârul de Esop poate exista ca alegorie pentru lumea corporațiilor, unde fiecare are un rol, cineva e angajatul, altcineva patronul, femeia de serviciu, etc. Bineînțeles cu suportul tehnologiei, call-uri pe zoom și momente înregistrare în prealabil. Finalul e tragic, Radu Fărcane sfârșește ca măgarul din text.
Un motiv subtil, dar prezent al serii a fost Ordonanța de Urgență care a alarmat întreg sectorul cultural de la începutul lunii august (detalii aici). Actorii au folosit scena ca mijloc de "protest" împotriva distrugerii culturii.(Petiția poate fi încă semnată aici: petitieonline.com/opriti_distrugerea_culturii)
Sunt mulți actori, și fiecare este diferit prin individualitatea sa, deci e nevoie de a-i urmări și în probele care urmează pentru a înțelege adevăratul potențial al fiecăruia. Momentan, concurența e mare și rezultatele par promițătoare.
(foto: Andrei Gîndac)