Familia tradițională versus clubul de travestiți. Așa s-ar putea rezuma dintr-un condei subiectul comediei Colivia cu nebune de Jean Poiret. O comedie spumoasă, desigur, populară, scăldată, fără menajamente, în culorile curcubeului LGBT. Nu vreau să discut eticitatea temei. Când e vorba să râdem, putem să luăm în râs orice.
Actor francez de film și textier talentat, Jean Poiret continuă tradiția pieselor de succes, numite și de bulevard, întrucât șueta auzită pe stradă, glumele deocheate și nostimadele, știrile scandaloase, comice, ajung, prin magia textului bine scris, sub luminile rampei spre a crea bună dispoziție generală. Încadrarea în acest gen asigură din start succesul de casă. Colivia cu nebune (traducerea Adrian Solomon) a fost adusă la festivalul brăilean din 2023 de Teatrul Republican "Luceafărul" din Chișinău. Desigur, detonarea bombelor de umor a creat vâlvă printre spectatorii brăileni.
Subiectul simplu, de un comic suplu, deconectează, descrețește frunțile. Fiul unei familii de homosexuali, fragilul Laurent (interpret Ion Liulica), vrea să se căsătorească și familia alesei, Andreea (Maria Anton), urmează să vină în vizită spre a cunoaște familia viitorului mire. Dar oaspeții așteptați sunt conservatori și susținători ai "familiei tradiționale". Momentul confruntării dintre George (Gigi Tabarcea) patronul localului cu trupa sa de travestiți și familia Dieulafoi e pregătit într-o agitație generală, ceea ce sporește tensiunea dramatică.
În partea a doua a reprezentației, confruntarea propriu-zisă, exploziv comică intuitiv, scade în intensitate, poate dintr-o grabă în joc suspectă, nelămurită. O inadvertență nu prea vizibilă și neglijabilă până la urmă.
Colivia cu nebune a moldovenilor de peste Prut, comedie de limbaj și de situație, regizată de Slava Sambriș, fixată pe structurile extinderii genului lejer în actualitatea lipsită de prejudecăți colțuroase, a lăsat o bună impresie și chiar s-ar putea spune că a făcut furori printre spectatorii deschiși la minte. Conservatorii, probabil s-au abținut, fără să respingă vădit comicăria. Publicul brăilean, după cum mi-am putut da seama, e selectiv, dar și atent cu excentricitățile conjuncturale, mulțumindu-se, ca și mine, să aprecieze performanțele actoricești ale trupei. Și ele sunt remarcabile. Foarte bun și convingător în travesti e Ion Jitari în rolul lui Albin, partenerul lui George, proprietarul clubului, om aferat, cu o groază de probleme pe cap, interpretat de Gigi Tabarcea. Izbutită e și prestația lui Victor Triboi în dizeuza Mersedes dar și în scurta apariție în rolul Măcelarului. Alături de dansatorii Ion Prisacara (care apare și ca Iacob), Oleg Macovei și Andrei Chirtocea, evoluează Radu Canțîr (Zorba), Oleg Lungu (Francis, regizorul din culise). Pronunțat comici sunt Emilian Crețu (fonfăitul domn Dieulafoi) și Iraida Bobescu (suspicioasa doamnă Dieulafoi). Prin scurtimea rolului, Maria Anton (Andreea) e ca inexistentă, iar Dorina Anton în rolul Simone, fosta soție a lui George, face eforturi pentru a se impune în hărmălaia generală cu o voce mică. Desigur, așa s-a vrut pentru a i se diminua importanța în ansamblul răfuielilor.
Decorul încărcat cu mobilier și ghivece cu flori exotice, baroc în substanță, cu statui reprezentând bărbați goi, opere vetuste, "furate" din Renaștere, cu oglindă de budoar, draperii și materiale textile cu paiete și pene în costumație e specific pentru teatrul bulevardier și răspunde perfect acestei încadrări a acțiunii. Scenografie Adrian Suruceanu și costume Stela Verebceanu. În aceste condiții, degringolada a prins, fără să facă victime.
(foto: Inna Cerga)