Dar să ne întoarcem La chestiune, după cum sună titlul spectacolului propus de Alexandru Dabuja. Fapt e că viguroșii actori gălățeni, găligani cu staturi impunătoare, oacheși la față și bine înfipți în scândura spațiului de joc, s-au pornit să golească o duzină de sticle de bere. Suntem la berărie, desigur. Berăria lui Nenea Iancu unde încap de-alde Lache și Mache, Nea Stasache, Nea Nae și alți mușterii dispuși să sporovăiască vrute și nevrute. După scurta prezentare a trupei, făcută dezinvolt și comic de Vlad Ajder, personajele dau drumul la turuială. Se încalecă replicile, se intersectează textele, se lansează umorul caragialesc în tot pitorescul lui specific. Sunt recognoscibile momentele vesele de la TV cu Beligan, Birlic, Costache Antoniu sau Ion Lucian (embleme caragialiene) sau din filmul lui Jean Georgescu Mofturi 1900, realizat în 1965. Ba chiar mai mult. Mai energic, mai spumos, mai drăcos. Cu nerv și incitare la râs debordant. Flecăreală continuă de ai impresia că nu se va termina niciodată. Se conturează prototipul simbolic al mangafalei eterne, întrupate în Nae Stasache (Vlad Ajder), Nea Nae (Ștefan Forir), Lache (Ionuț Moldovan), Mache (Răzvan Clopoțel). Un cvadruplu demers teatral demențial în timp ce se mănâncă semințe și se bea cantitativ multă bere. De înțeles. În ziua spectacolului de la Brăila, 1 octombrie 2023, era "căldură mare". Istoricul cimitirului "Eternitatea" din Galați e deturnat în eternitatea eroilor caragialieni. Știrile de "ultimă oră" sunt comentate vehement, "amicii" se tachinează, se contrează și se jignesc. Nu se știe care e mai important, care știe mai bine să prostească lumea. Verdictul cade ca un trăsnet și vine tot din gura unui personaj: "Hotărât, oamenii aceștia vor să smintească lumea." Chiar așa, Nene Iancule. Curat sminteală! Și asta nu ar fi mare lucru, dacă actorii, mustăcind ironic, n-ar sălta în ilaritate orice replică. Se vorbește despre "asasinarea unui judecător de instrucție", despre "podul de la Dunăre de la Cernavodă", ba despre cel de la Brăila, cu șuruburile insuficient strânse, știre actuală, anunțând prăbușirea lui și uite așa "șurubăiala" știrilor tinde să ia amploare, ieri ca și azi. Ziaristul alarmist al presei de scandal e un producător fervent de fake news. Se vorbește despre "bulgarul prins la Valea Largă și italianul din America", prea vin ăștia pe la noi să ne strice socotelile. Toți trebuie aduși "la chestiune" nu lăsați să-și facă de cap. Parol! Mereu și mereu la chestiune! Nu este nicio cale de întoarcere. Dar după toată șandramaua de vorbe risipite în vânt lucrurile nu se schimbă. Marea trăncăneală rămâne suspendată în absurd. Spiritele inflamate se dezumflă. Incendiul a fost de scurtă durată. Atât cât ține flacăra unui chibrit. Prins cu minciuna de Mache, Lache reacționează dezamăgit: "Uite vezi, ăsta e cusurul lui - e măgar!... e violent! și n-are manieră!" Decepția inserată aici în spectacol cumulează decepția neîncrederii în flecăreala de dragul flecărelii.
Cei patru actori gălățeni impun un joc strâns, fără fisuri, nehotărâri, bâlbe sau alte cele. În schița Cadou, Acrivița, soția lui Stasache, și-a pierdut "petricica de briliant" de la inelul primit cadou de la soțul ei. Acesta dă anunț în ziar, amuzându-se, că dă recompensă celui ce o găsește. "Cât?" întreabă amicul de la masă și Stasache răspunde într-o doară: "Doi lei". Derizoriul funcționează, e activ mereu, se întinde de la un capăt la altul în acest scurt spectacol comic de mare concentrare dramatică. Aș fi tentat să-l anunț pe Stasache pe facebook că am găsit piatra prețioasă chiar în interiorul jocului lor. Mi-ar da doi lei?