Premisa piesei este una destul de simplă: Maricuța (Roxana Fânață) trebuie să facă nunta cu Ionuț (Andrei Stan), pentru că cei din jur consideră că la 21 de ani a cam venit vârsta măritișului, deși ea recunoaște că nu este încă pregătită. După o perioadă de lucru în Italia, Maricuța ar dori să se apuce de facultate, însă planurile ei sunt în contradicție cu visul lui Ionuț de a construi un resort împreună cu Bobo (Andrei Gîjulete). Iar banii de la nuntă, cel puțin în teorie, sunt meniți să acopere investiția. Problema este că fata nu își dorește absolut deloc această nuntă, iar de aici încep evenimentele tragicomice. În astfel de situații, ar trebui să apară și un personaj mai trecut prin viață, și anume persoana în etate, aici Tanti Anica (Raluca Mara). Actrița interpretează absolut savuros personajul Anicăi, iar dincolo de partea amuzantă, în bătrână se ascunde totuși o femeie cu experiență de viață. Tanti Anica este la curent cu tehnologia, are telefon smart, are social media, și un vocabular pe care ea îl consideră la modă, folosind chiar și englezisme. Chiar dacă este satirizată, Anica poate fi atât o întruchipare a bunicilor prin experiența de viață, dar în același timp și o întruchipare a acelor bătrâne bârfitoare, care se bagă în viața tinerilor. Este de la sine înțeles că pentru tanti Anica nunta trebuie să se țină indiferent de situație, însă în cele din urmă chiar ea este cea care va opri evenimentul.
Ionuț este construit ca un personaj trist, ce își acceptă soarta, sau mai bine spus, care are o soartă deja prestabilită. Tânăr ce a lucrat în străinătate, vrea să strângă un bănuț, pentru a-și face un viitor în țară, viitor ce în momentul desfășurării acțiunii pare destul de iluzoriu. Povestea lui, este din păcate, narațiunea multor tineri de la țară care, în speranța unui trai bun, fac numeroase sacrificii, dorind să urmeze calea dictată de familie. Maricuța își dorește o schimbare, chiar și din perspectiva studiilor, însă Ionuț consider că este instalat într-o stare de plafonare. Nunta este dorită în principiu pentru a realiza anumite venituri care să îi susțină planurile pentru viitor, nicidecum dintr-o iubire sinceră. Încă din prima secvență observăm că personajul principal, ezită în a lua această decizie, însă își schimbă opinia la insistențele aproape violente verbal ale familiei.
Tudor Prodan, scenograful spectacolului, a construit o lume specific rurală, în care personajele au acțiuni pe care le putem vedea aproape în orice sat. Momentul propriu-zis al începerii nunții, cu masa cea lungă, perdeaua luminoasă, și inimioara cu tinerii îndrăgostiți, este de foarte mare efect în economia spectacolului. Asta și pentru că, se simte și doza kitsch prezentă la majoritatea nunților, cu mese decorate în fel și chip, perdeaua de fum greu, sau tot felul de găselnițe. Să nu mai spunem de dansul mirilor, care este savuros și ce a stârnit realmente hohote de râs, cu o coregrafie stângace și plină de clișee. Pentru că în fond, am putea spune că asta se întâmplă, în momentul în care nunta este făcută pentru venituri, și mai puțin din dorința reală a mirilor. În personajul mamei (Alina Negrău), observăm o atitudine din nou de resemnare, dorindu-și ca fata ei să-i urmeze calea, chiar dacă la rândul ei și ea a fost nefericită în căsnicie. Contează mai puțin fericirea copilului, mai important fiind actul de căsătorie și câștigul material obținut, care poate salva familia de la a mai munci în străinătate. Ioana Cheregi, în rolul lui Lenu, este personajul care, după Tanti Anica, vorbește cel mai mult în spectacol, și nu doar că vorbește ci o face cu un aplomb dramatic ieșit din comun. Vezi cum radiază fericire și la o primă vedere ai crede că are o viață perfectă, însă nu este deloc așa. Anii de muncă în străinătate și-au pus amprenta peste ea, au călit-o, prin urmare a ajuns din nou la senzația de resemnare, urmându-și de acum înainte calea stabilită în viață. Toate personajele sunt resemnate, și am simțit că dorința de evadare din carapacea construită de mediul rural este aproape inexistentă. Iar ca această evadare să se întâmple este necesară spargerea unor cutume.
Nunțile sunt sistemul solar oșenesc, afirma Ioana Călinescu, în articolul Mândrie și Beton-după 10 ani. Capitolul III: Nunțile. Chiar vă invit să vă documentați despre subiect, pentru că se pot găsi informații prețioase despre nunți și investițiile care se fac în realizarea lor. Poate nu de puține ori, și mai ales în mediul rural, ați auzit replici de genul: trebuie să merg la X nunți anul ăsta, sau dacă nu merg la nunta lui Y, nu vine nici el la a mea. Din nefericire, un eveniment ce ar trebui să aducă bucurie și la care participarea să fie benevolă, poate să se transforme rapid în ceva la care invitații participă din obligație. Așadar, Cristian Ban și echipa de la teatrul din Satu Mare reușesc să prezinte un spectacol de ento dramaturgie, foarte bun, actual, tonic, drept dovadă fiind și invitațiile pe care spectacolul le-a avut la alte mari festivaluri de teatru din țară.
(foto: Andrei Gîndac)