Unul din spectacolele care, din punctul meu de vedere, s-a încadrat atât de bine acestui tip de laborator, a fost Hedwig and the Angry Inch al lui Răzvan Mazilu. Nu a fost spectacol de teatru, de fapt, a fost musical, definit exact așa cum a fost definită Gala HOP 2022, coordonată de Răzvan Mazilu, care s-a intitulat chiar așa MUSICAL = ACTOR TOTAL + SHOW TOTAL.
Hedwig and the Angry Inch este un musical pe textul lui John Cameron Mitchell, muzică și versuri semnate de Stephen Trask, care s-a bucurat de un real succes la public, dar și la juriile de specialitate, prin producția de pe off-Broadway din 1998, mai apoi prin ecranizarea din 2001.
Povestea lui Hedwig este inspirată din viața lui John Cameron Mitchell și din viața bonei care l-a crescut. Mitul androginului se regăsește aici din plin, prin acest genderqueer din Germania de Est, cu puțin înainte de căderea zidului Berlinului, pe numele lui adevărat Hansel Schmidt, care-și caută nu doar jumătatea, ci și identitatea, din multe puncte de vedere. Zeii nu au fost nicicând blânzi cu cei trecători, efemeri ai vieții, mai ales că îi invidiau atât de mult pentru că știau să găsească bucurie în cele mai mărunte lucruri, pentru chiar finitudinea lor.
Hansel, un tânăr din Berlinul de Est, iubește muzica rock și adulmecă, la propriu, libertatea de dincolo de zid. Acolo, în vest, totul miroase bine, totul e altfel. Hansel e un tânăr frumos, mult prea frumos pentru un bărbat, astfel că un ofițer american îi propune libertatea prin căsătorie. Dar această libertate costă mai mult decât legătura dintr-un act, ea impune o operație de tăiere a penisului, care se dovedește a fi una mutilatoare: nu rămâne din el decât un inch (2,54 cm) de carne flască. Sângerarea, după operație, nu este doar una fizică, ci și una psihică. Iar căsătoria, relația cu acel soldat american va fi de scurtă durată și se va încheia când zidul Berlinului va cădea. Astfel, se pune întrebarea dacă a meritat sacrificiul? Dar cale de întoarcere nu este, de acum trebuie să fie femeie - Hedwig.
Muzica trebuie să fie salvatoarea ei. Din păcate, anumite persoane parcă atrag în viața lor indivizi care nu îi merită, care sporesc durerile, frustrările, atentând la fragilitatea lor. Un astfel de individ este Tommy, un tânăr timid, pe care Hedwig îl va introduce în lumea muzicii, dăruindu-i și un nume de scenă, simbolic, pentru că și-a însușit cunoștințele muzicale - Tommy Gnosis. Tommy îl părăsește când descoperă acel inch de carne și devine un adevărat rock-star, pe munca și inspirația muzicală a lui Hedwig. Hedwig va fi mereu pe urmele lui Tommy, right behind him, cu trupa pe care și-o formează (îi va prezenta, așa ca într-un show, pe fiecare) - The Angry Inch (sugestiv, dureros titlu), alături de noul soț, Iitzhak, pe care pare să-l domine într-o bună măsură. Are succesul ei, acolo undeva în spatele unei scene adevărate, are fanii ei.
Întreaga poveste se desfășoară într-un spațiu aglomerat, de culise. Acolo doarme, acolo e cabina de machiaj, acolo e scena, acolo e viața ei, acolo e și crucea, care îi amintește că era, cândva un credincios. Dar după toate câte i se întâmplă, credința unde mai are loc? Ne-o povestește cu cântec, cu entuziasm și cu durere. Acolo a iubit și a urât sau i-a adus aminte de tot ce a iubit și urât.
Hedwig se confesează, e o carte deschisă. Și se dezbracă, la propriu și la figurat, de costumele, de masca pe care și-a aplicat-o pentru un adevărat show: o păpușă Barbie, blondă, cu părul lung, cu bucle ce se încolăcesc, hilar și ironic, pe niște tuburi de spray, cu ținute pline de culoare, care dezvăluie și goliciune, pline de strălucire, strident machiată, care ascunde adevărata persoană: fără păr, fără pic de strălucire, și atât de fragilă, de sensibilă. O viață plină de încercări, de durere și suferință, care poate mutila foarte ușor orice suflet. Versurile cântecului, care dau și titlul acestui show, sunt atât de sugestive, încât aș vrea să le pun aici, drept mărturie a celor spuse:
My sex-change operation got botched
My guardian angel fell asleep on the watch
Now all I've got is a barbie doll crotch
I've got an angry inch
Six inches forward, five inches back
I got a, I've got an angry inch
Six inches forward, five inches back
I got a, I've got an angry inch
I'm from the land where you still hear the cries
I had to get out had to sever all ties
I changed my name, assumed a disguise
I've got an angry inch
Six inches forward, five inches back
I got a, I've got an angry inch
Six inches forward, five inches back
I got a, I've got an angry inch
Six inches forward, five inches back
The train is coming and I'm tied to the track
I try to get up, I can't get no slack
I've got an angry inch, an angry inch
My mother made my tits out of clay
My boyfriend told me that he'd take me away
He dragged me to the doctor one day
I've got an angry inch
Six inches forward, five inches back
I got a, I've got an angry inch
Six inches forward, five inches back
I got a, I've got an angry inch
Long story short!
Yeah, long story short
When I woke up from the operation I was bleeding down there
I was bleeding from a hole between my legs
It's my first day as a woman; already it's that time of the month
But two days later the wound closed up
The hole sealed and I was left
With a one-inch mound of flesh
Where my penis used to be well my vagina never was
It was a one-inch mound of flesh
With a scar running down it like a sideways grimace on an eyeless face
It was just a little bulge
Faggot
It was an angry inch!
Six inches forward, five inches back
The train is coming and I'm tied to the track
I try to get up but I can't get no slack
I've got an angry inch, an angry inch
Six inches forward and five inches back
Stay undercover till the night turns to black
I got my inch, I'm set to attack
I've got an angry inch, and angry inch
Dar finalul este acela de succes, ea reușind să meargă mai departe. Și am ridicat mâinile în aer, cu degetele invocând rock-ul, ca și când eu am fost, de fapt, la concertul The Angry Inch, conștient, deliberat (chiar iubesc muzica rock!).
Lucian Ionescu - Hedwig, excepțional, alături de fetele din backing vocals (Irina Cărămizaru, Cristina Danu) și de instrumentiști (pian: Johnny Bica, tobe: Andrei Paraschiv, chitară: Ciprian Pop, chitară bas: Vlad Vedeș), de Iitzhak (Crina Matei), a oferit un spectacol de zile mari. Întreaga poveste de viață a unui OM a fost plină de emoție, iar muzica a completat din plin acest discurs teatral. Fără trivialitate, fără teatralitate, ci cu multă sensibilitate și o estetică creatoare bine exprimată, marca Răzvan Mazilu.
BRAVO! am strigat atunci. BRAVO repet și acum!
(Foto: Florin Biolan)
Hedwig and the Angry Inch
Textul: John Cameron Mitchell / Traducerea textului: Carmen Stanciu
Muzica și versurile: Stephen Trask / Traducerea versurilor: Alex Ștefănescu
Distribuția: Lucian Ionescu (alternativ Tudor Cucu-Dumitrescu), Crina Matei (alternativ Ana Maria Ivan), Irina Cărămizaru, Cristina Danu
Pian: Johnny Bica / Baterie: Andrei Paraschiv / Chitară: Ciprian Pop / Chitară bas: Vlad Vedeș
Regia, costumele și coregrafia: Răzvan Mazilu
Decorul: Adriana Grand / Light design: Marian Iancu
Producător: Teatrul "Stela Popescu", București.