În această construcție fantezistă, clasicul personaj teatral devine fuziune între corporalitate și iluzie, evidență și umbră vagă, închipuire. Corpul învelit în sclipiri de paiete sau îmbrăcat în costum de balerin sau haine de stradă, tranzitează spații mirobolante, fluide, schimbătoare, translucide, spre a se defini și autodefini în raport cu lumea, cu oamenii, cu sinele profund în căutare de echilibru. Cele patru interprete - Silvia Calderoni, Martina Ruggeri, Iva Stanisic și Roberta Zanardo - evoluează cu suplețe și condescendență față de propria lor menire de a transmite mesaje întru înțelegere și apropiere, mesaje de solidarizare cu ceilalți, poate chiar cu oamenii reali din sală. "Mâna stângă" face și desface angajamente etice emoționale. "Mâna stângă" e mâna stingheră, care, poate, a greșit, a rănit, dar e întinsă spre ei / spre noi, spre participanții la o confesiune murmurată intermitent de "naratoarea" Silvia Calderoni, într-un limbaj poematic emoționant. Confesiune-vis, confesiune-analiză, confesiune-dezvăluire, confesiune întemeiată pe extremă sinceritate, confesiune izvorâtă din necesitatea profundă de a comunica, de a cunoaște, de a fi prezent în jocul de lumini și umbre al vieții. Confesiune-voce de adecvată sensibilitate și căldură umană ce inserează visul în procesul dobândirii respectului de sine.
Spațiul de joc aduce cu un fel de studio de televiziune, cu câteva policandre atârnate deasupra, luminate diferite, și un ecran mare, lat, rezervat textului în italiană, pe care sunt proiectate apoi imagini create de calculator. O feerie imagistică inundă ecranul ce extrapolează în imaginarul genuin, atemporal, fantastic, jocul actrițelor, mișcarea și secvențele muzicale datorate lui Steve Pape, Iva Stanicic și Martina Ruggeri. Muzica vocal-instrumentală e pătrunzătoare și stenică. De cabaret sau de café-concert. Cu această ocazie observăm că și italienii au dat-o pe englezisme universal valabile. Compoziția ansamblului glisează imperceptibil între divertisment și poematic, între varieteu și magie tehnică. După cum spuneam, o contribuție importantă o au componentele lumini și video, concepute de Luca Brinchi și Erika Z. Galli, adevărați creatori de miraj și fascinație a culorilor, a semnificațiilor, a înțelesurilor vizavi de duplexul valorizant aparență și esență. Materialitate abundentă exonerată și spiritualizate spirale spre interiorizare și ermetizare a discursului. În acest cadru sonor ambiental, mișcarea, dansul, muzica în surdină (instrumentală) aduc un iz de senzualitate mediteraneeană. Conceptul sincretic dobândește vigoare, delicatețe și atractivitate prin prestația actrițelor Silvia Calderoni, Martina Ruggeri, Iva Stanisic și Roberta Zanardo.